Auto-Mantuirea

Miracolul nu este sa mergi pe ape sau sa zbori. Adevaratul miracol este sa mergi pe pamant si sa apreciezi viata. Miracolul nu este sa vina cineva si sa iti rezolve problemele. Adevaratul miracol este sa te salvezi singur.

Ce urmeaza in povestea ta subiectiva? Poate ca aveti rezervat cu totul altceva pentru acest moment al povestii, sau poate ca ati putea rezerva pana si vindecarii un spatiu discret, dar probabil ca nu veti accepta asta in orice conditii. Spre exemplu, am observat ca unii dintre noi par a avea undeva, intr-un for interior, la un nivel neconstientizat, cateva conditii bine definite pentru ca vindecarea sa aiba loc:

• Sa fi plans suficient de mult - ce ar fi vindecarea fara lacrimi? Exista un mit al lacrimilor care te vindeca dar mi-e teama ca adevarul este cu totul altul. Nu lacrimile si plasul ne vindeca - este o iluzie. Plangand va atrenati sa plangeti... si atat. Nu aveti nevoie decat de un arc neuronal pentru asta. Vindecarea, cred eu, presupune si un efort de atitudine.

• Sa fi pierdut suficient de multe lucruri - a pierde lucruri ma indoiesc ca foloseste la ceva. Totusi, a constientiza ca pierzi multe lucruri, oportunitati si timp, este deja altceva. In plus, a lua masuri pentru oprirea pierderilor este pasul pe care toata fiinta ta il asteapta din partea propriei personalitati.

• Sa te fi convins ca nimanui nu-i pasa - cand te convingi ca nimanui nu-i pasa "cu adevarat" - poate pentru ca fiecare isi are propriile interese si responsabilitati si nu vor putea sa si le abandoneze pentru a "te infia". Stiu, asta suna dur, insa, in adancurile noastre, suntem egoisti si nu ne permitem sa investim resurse intr-o cauza pierduta - resursele noastre sunt resursele unor muritori, deci sunt limitate.

• Sa apara totusi o persoana trimisa de providenta, inzestrata cu calitati iesite din comun, care sa preia carma vietii tale si sa te poarte in spate o vreme, dupa cum o lebada isi poarta in spate puisorii. Bun! Iar tu ce inveti din asta?

Nu stiu daca ati observat in natura acest comportament al lebedelor dar merita sa o faceti. Eu am descoperit asta pe cand eram la biserica adventista, in tineretea mea, si cei de acolo incercau sa explice modul in care Dumnezeu iti poarta de grija din momentul in care ti-ai incredintat destinul in bratul sau tare. Ei bine, cam acesta este profilul salvatorului ideal si multi dintre noi il cauta in exteriorul nostru, intr-o persoana sau alta, sau chiar in Dumnezeu, de ce nu?

In absenta acestui salvator, probabil ca nimic nu mai are rost. Eu am obiceiul sa "ii sperii" pe clientii mei cu aceasta provocare de a deveni ei insisi lebada care isi poarta puisorii (adica propria-si persoana) pe spate, pentru a se implica in aceasta opera de "auto-mantuire" cu care, spune Alfred Adler, suntem insarcinati de catre univers. Dar ce te faci daca in povestea ta subiectiva nu este loc pentru auto-mantuire?

Un studiu a descoperit faptul ca secretul vindecarii in urma unei pierderi este aproape aleatoriu - in sensul ca nici macar nu conteaza ce anume te va scapa de partea aceasta mai intunecata a povestii tale subiective. Ceea ce conteaza este sa crezi ca exista cel putin un lucru sau o persoana care ar putea sa o faca. Ar putea spre exemplu sa te vindece o colectie de castane? Dar un caine pitic? Tot ce se poate... Este exact principiul care se aplica in efectul Placebo, de altfel.

Intelesese ca era pe cale sa se vindece intr-un moment aparent insignifiant, petrecut in metroul parizian. Pe cand ii treceau prin minte tot felul de ganduri sumbre legate de viata si de viitorul ei marginit, a aparut un cuplu de indragostiti care s-a asezat in fata ei, sarutandu-se. Starea i s-a agravat instantaneu (tocmai isi revenea de pe urma unei despartiri dureroase si era pe atunci singura): s-a simtit si mai nefericita. La statia urmatoare, s-a ridicat sa coboare. Un tanar asezat aproape de usa a privit-o, iar atunci cand a coborat din vagon i-a suras. "In clipa aceea -- mi-a spus ea -- m-am simtit brusc mai bine. Bineinteles ca nu l-am mai vazut niciodata pe baiatul acela, nu stiu de ce mi-a zambit, dar mi s-a parut, in mod ciudat, ca e un motiv bun ca sa sper si sa-mi traiesc viata mai departe, orice s-ar intampla. Acesta e, de fapt, momentul in care am simtit ca vindecarea este posibila." -- Cristophe Andre, Cum sa-ti construiesti fericirea.

Daca va mai amintiti, in efectul Placebo, ti se administreaza o substanta neutra din punct de vedere farmaceutic (zahar), crezi ca este un "medicament minune", si ai toate sansele sa te vindeci de anumite boli, sau cel putin sa ti se amelioreze starea in mod accentuat. Conteaza aici si persoana sau medicul care iti ofera "medicamentul minune" - ca sa vedeti de cat snobism este capabil subconstientul nostru!

In durerile de natura psihologica insa, care impart acelasi centru din creier cu durerea fizica, efectul Placebo este cu mult mai important decat in afectiunile in care sunt implicati virusi sau, in general, in afectiunile organice. Caci daca in afectiunile organice Placebo dezlantuie puterile auto-vindecatoare ale sistemului imunitar, ei bine, in afectiunile psihice, Placebo reprezinta un stil de viata in sine - modul sanatos de a ne purta de grija noua insine, de a ne incuraja si, prin asta, de a contribui la vindecarea noastra.

Cu alte cuvinte, in afectiunile psihologice, Placebo este insasi vindecarea. Dar, inca o data... ce te faci daca in povestea ta nu e momentul pentru vindecare? Pentru ca, lesne de inteles, daca povestea ta este "Fetita cu chibriturile", nu retin momentul in care aceasta a fost salvata de gerul noptii de iarna... In scenariul unora dintre povestile pe care le punem in scena sau le purtam in suflet, vindecarea pur si simplu lipseste...

E trist, dar e cat se poate de adevarat. In alte scenarii, vindecarea trebuie si repet TREBUIE sa vina prin intermediul unui reprezentat al divinitatii - o fiinta inzestrata cu trasaturi iesite din comun: bunatate, intelepciune, iar daca se poate, nu ne-ar deranja sa arate bine in costum de baie. Glumesc, desigur, dar ganditi-va putin la ACEST scenariu! ( :P ) Oricum, pare mult mai greu de conceput faptul ca vindecarea vine prin noi insine.

Este asa... cum sa zic... cam sec, sa nu vina nici un inger sa te salveze si sa faca ordine in viata ta. In plus, ne lipseste antrenamentul de a ne salva singuri. Este ca in povestile acelea budiste in care se spune ca adevaratul miracol este sa te plimbi pe pamant, nu sa mergi pe ape, precum Isus. Tot respectul si iubirea pentru Mantuitorul, dar pentru unii dintre noi a devenit greu sa se ridice din pat si sa mearga la serviciu - ce sa mai vorbim despre mersul pe ape?

Oamenii considera de regula ca mersul pe apa sau in aer este un miracol. Dar eu cred ca adevaratul miracol nu este sa mergi pe apa sau sa zbori, ci sa mergi pe pamant. In fiecare zi suntem martorii unui miracol pe care nici macar nu il recunoastem: cerul albastru, norii albi, frunzele verzi, ochii negri si curiosi ai unui copil - proprii nostri ochi. Totul este un miracol.  -- Thich Nhat Hanh, Miracolul Constientei: O introducere in practica meditatiei. 

(1) Imaginea Supergirl, de Michael Li, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) PsyBlog, (acc. 20.12.2017), The secret to getting over a romantic break-up, website: PsyBlog

(3) Andre, C., (2014), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti.