Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 21 aprilie 2016

Jocul, Violenta si Empatia

Jocurile pentru calculator sunt adesea violente si... lasa urme. Un studiu recent a incercat sa stabileasca legatura intre violenta virtuala din jocuri si capacitatea gamerilor de a manifesta empatia.




Psihopedia ar putea fi o incercare timida de a mentine preocuparile sufletesti in... suflet, intr-o lume obsedata parca de performanta, prestigiu si competitivitate. Nu pot sa nu observ dezvoltarea de care se bucura in aceasta lume jocurile pentru calculator si tehnologia smart. De asemenea, nu pot sa nu observ faptul ca numeroase astfel de jocuri sunt incarcate de o violenta bruta, care ma pune pe ganduri. 

Poate ca "ciocanul in cap" reprezinta sarea si piperul gamerilor, insa dezbaterea despre rolul violentei din gaming nu este recenta. Bunul simt ne determina sa consideram ca violenta, chiar si cea virtuala, ar putea avea efecte nocive asupra dezvoltarii psihice. Iata numai cateva dintre motivele pe care le avem pentru a ne ingrijora cu privire la modul in care violenta din jocuri le influenteaza pe cele mai apropiate fiinte din viata noastra - copiii sau chiar partenerii nostri de viata:

  • Violenta nu (mai) este "un mod de a te elibera de stres". Timpul si cercetarea stiintifica au dovedit ca eliberarea aceasta vine cu un pret foarte piperat - devii dependent de violenta intr-o lume care condamna violenta tot mai mult si tot mai vehement.
  • Violenta se invata in familie, iar familiile cele mai violente, formeaza copii violenti la randul lor - imitatia reprezinta la copii si adolescenti, dar nu numai, o resursa educativa ce nu trebuie neglijata. Mai tarziu, numerosi copii abuzati, devin la randul lor abuzatori, prin ceea ce se numeste "identificarea cu agresorul". Oare imitatia si identificarea nu functioneaza si in relatie cu jocurile de care, ocazional, devenim dependenti?
  • In zilele noastre, violenta este considerata o slabiciune, legata de o rezistenta mica la frustrare, iar solutiile propuse de jocurile video, din acest punct de vedere nu reprezinta decat pure fantezii bolnave si primitive. 
  • Rezolvarea de probleme prin violenta, dupa cum este prezentata in gaming, reprezinta un mod de a consolida retele neuronale simpliste, in care "ciocanul in cap" reprezinta raspunsul potrivit pentru majoritatea situatiilor, iar asta ne pregateste pentru ceva ce nu isi doreste nimeni - razboiul cu rusii, sau poate, mai curand, mai la indemana, razboiul sexelor.
  • Odata cu "aprofundarea" unor cunostinte, sau a unor situatii, intervine si asa-numita "desensibilizare" - un semnal al faptului ca ati asimilat acea situatie in intregul ei si face parte din rutina voastra. Foloseste la ceva faptul de a nu mai simti nimic atunci cand vezi un om intr-o balta de sange, precum se intampla in multe jocuri? Cu atat mai putin faptul ca noi insine suntem cei care sunt responsabili de aceasta isprava, fie ea si virtuala.


Ati putea argumenta, nu fara a avea ceva dreptate, ca jocurile va dezvolta capacitatea de a va concentra atentia, vigilenta, dar si competitivitatea sau viteza de reactie (poate si umorul). Insa un studiu recent a incercat sa stabileasca daca violenta manifestata in gaming are vreo influenta asupra capacitatii noastre de a ne manifesta empatia, cunoscut fiind faptul ca aceasta reprezinta o resursa importanta in adaptarea la mediul social ce solicita cooperare, solidaritate si suport reciproc. 

Care credeti ca a fost rezultatul studiului?

>> Versiunea PRO








(1) Imaginea Gamer Teen, de Le Morgan, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Psychcentral, (acc Apr. 21, 2016) Sexist video games show negative impact on male players, website: Psychcentral

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu