Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

miercuri, 23 iulie 2014

Tainele Comunicarii

 O problema a tinerilor care nu au ajuns la o vasta experienta de inter-relationare si afirmare personala este aceea a modului cum decurge comunicarea. Care sunt abilitatile tale de afirmare personala si cum le poti imbunatati?





Trebuie spus ca inteligenta emotionala (EQ) este tocmai acea trasatura de personalitate ce confera posesorului abilitatea de "a se intelege" cu cei din jur, de a patrunde in lumea lor si de a colabora cu acestia spre binele comunitatii. O persoana cu un ridicat nivel de inteligenta emotionala este capabila, inainte de toate sa isi inteleaga propriile stari, sa si le influenteze, iar apoi sa empatizeze cu cei din jur si sa influenteze comportamentul acestora, motivandu-i pentru anumite activitati.

Se poate spune ca beneficiaza de un nivel mai ridicat al inteligentei emotionale studentii de la facultatile de Psihologie (campionii EQ), Medicina si Jurnalistica. Potrivit cercetatoarei Mihaela Roco, mult mai rau se situeaza in acest top cei de la facultatile de Fizica, Filosofie si Matematica. Cred la randul meu ca tinerii cu un anumit profil, mai retras, au dificultati in a se afirma pe plan social, desi nu ar trebui sa priveasca acest lucru ca pe un dat, imposibil de schimbat. 

O intrebare care mi se pune de multe ori este aceasta: cum sa ma afirm? Anumiti tineri gasesc ca nu au nimic interesant de spus atunci cand se afla intr-un grup, ori daca spun un lucru, le pare ca au facut o gafa. Ce se poate face? Consider ca, daca scopul nostru este acela de a avea relatii armonioase, ei bine, nu este obligatoriu sa ai ceva nemaipomenit de spus, de fiecare data, ori sa fii centrul discutiei tot timpul. 

Un partener remarcabil poate sa nu fie capabil de o conversatie stralucita si cu toate acestea sa fie preferat pentru intelepciunea sa, pentru seriozitate, pentru devotament si pricepere, precum si pentru o multime de alte lucruri, mai putin abilitatea de a spune ceva interesant, tot timpul. De asemenea, pare ca este mai important felul in care spui anumite lucruri decat ceea ce spui, si, iarasi, nu este obligatoriu sa poti spune lucrurile in acel fel.

Convingerea care sta la baza acestor ingrijorari este aceea ca este necesar sa devenim noi insine centrul atentiei tuturor in situatiile sociale, chiar si daca nu detinem experienta necesara, chiar si daca nu avem resursele necesare acapararii atentiei. Este adevarat ca anumite persoane spun lucrurile intr-un anumit mod, respectiv au ceva suficient de interesant de spus care atrage atentia. Este insa la fel de adevarat ca nu poti atrage atentia oricui, in orice moment, prin ceea ce spui, si ar trebui sa existe o compatibilitate din punctul de vedere al subiectelor abordate.

De asemenea, anumite atitudini ale celor care in mod normal acapareaza conversatia, pot accentua sentimentele de inadecvare ale persoanelor care nu dispun de o experienta de comunicare prea bogata. Aici nu mai este deloc problema celor introvertiti ci este o problema legata de obisnuintele negative ale comunicatorilor "de succes", care sunt incapabili sa acorde atentie celor din jur, lucru care nu ii ajuta nici pe ei foarte mult.

Deloc de neglijat este compatibilitatea de interese a partenerilor de conversatie, caci nu suntem cu totii capabili sa vorbim despre orice subiect si nici macar nu ne-ar face placere. Putem in schimb sa abordam proactiv framantarile noastre privind afirmarea in grup si sa ne specializam din timp pentru urmatoarele noastre intalniri. Daca stim de exemplu ca prietenii nostri sunt interesati de mondenitati, de sport sau de paranormal, putem sa incepem sa citim in mod regulat un tabloid, sau un ziar sportiv, ori legat de fenomenele paranormale.

Principala problema a celor care se lupta cu fobia sociala, este dificultatea de a se focaliza asupra celor din jur, ne-mai-vorbind de aspectele ce tin de vulnerabilitati ale personalitatii si care trebuie sa faca parte, la randul lor, din interventia psihoterapeutica. Totusi, ei pot sa inteleaga faptul ca unii pur si simplu comunica mai bine ca ei si sunt mult mai dispusi sa o faca, si sa se resemneze cu un rol secundar, dar onorabil, intre cei care participa la conversatie, dar ceva mai putin, prin simple si eficiente incurajari. Ceilalti vor fi fericiti ca au vorbit despre ale lor si vor dori sa ne aiba in preajma iar.

De altfel, este bine sa privim interactiunea sociala din punctul de vedere al complementaritatii: cei care vorbesc mai mult si mai bine au nevoie de public, care este important in economia discutiei prin faptul ca participa si acorda atentie, oferindu-le celor dintai darul pretios al contactului social. Daca cineva ar dori sa afle lucruri interesante, probabil ar citi o carte sau ar viziona un documentar.



* * *


In acest articol am intentionat sa prezint o alternativa de afirmare destinata tocmai acelora care gasesc dificila afirmarea intr-un grup. Alternativa mea porneste de la aforismul moralistului francez Jean Racine care spunea ca talentul nu este sa ii fac sa creada ca am spirit ci sa ii fac sa creada ca ei au spirit. Racine nu este singurul care considera ca intr-o conversatie, nu este esential sa stralucesti, ci mai curand sa-ti pui in lumina partenerul de conversatie, in ideea ca oamenilor le face placere sa vorbeasca despre lucrurile care le sunt familiare si despre preocuparea lor de capatai, care este, nu-i asa, propria lor persoana.

Iata cateva moduri de a usura focalizarea asupra celor din jur:


  • Intrebarile deschise.
Teoreticienii comunicarii au scos in evidenta existenta a doua tipuri de intrebari:
  1. cele inchise, care solicita date punctuale si incep cu termeni precum: Cine? Unde? Cand? Care?
  2. cele deschise, care solicita raspunsuri mai ample, detaliate si incep cu termeni precum: In ce fel? Cum? De ce?
Pentru fluenta, este util sa folosim in mod echilibrat intrebarile inchise, caci altfel riscam sa transformam conversatia intr-un interogatoriu. Intrebarile deschise pot sa-i ofere partenerului de conversatie sansa de a se exprima si senzatia reconfortanta ca el este cel ce controleaza discutia, lucru care il poate determina sa devina la fel de interesat de noi.

  • Inceperea conversatiei.
Exista 3 posibile moduri de a incepe o conversatie: vorbind despre situatia data, despre cealalta persoana sau despre noi insine. Se recomanda primele doua si este contra-recomandat cel de-al treilea, care blocheaza, de regula, comunicarea partenerului nostru de conversatie. Astfel putem adresa intrebari: "Ce echipa credeti ca va castiga?" ori "Ce credeti ca a dorit autorul sa transmita prin aceasta lucrare?" si "Cum ati ajuns la petrecerea aceasta?". De asemenea, putem sa ne exprimam o parere sau sa observam o stare de fapt despre situatia data sau despre cealalta persoana.


>> Continuarea in Psihopedia PRO








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu