Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

duminică, 1 iunie 2014

Frumosul Adormit

Un adolescent de 17 ani a incercat sa se sinucida dupa ce a amanetat bijuteriile familiei si a pierdut toti banii la pacanele. Dar oare cat de viu a fost el pana in momentul acesta?




Acest tanar pare sa-si ceara dreptul la joc. Dependenta de jocuri, este, ca orice dependenta, o regresie - adica un mecanism de aparare ce presupune intoarcerea la un comportament ce este caracteristic unei perioade anterioare a existetei noastre, o perioada in care viata era mai linistita si stresul era mai mic. Ca activitate umana, alaturi de invatare si munca, jocul este caracteristic varstelor mici, desi continuam sa ne jucam toata viata.

Orice astfel de regresie indica pe de o parte faptul ca ne aflam intr-adevar in dificultate, ca viata noastra tocmai da piept cu responsabilitatile si ca iesim "sifonati" din aceasta confruntare. Iar pe de alta parte, pentru ca devenim atat de mici, e clar, nu-i asa, vom face apel la un erou adevarat, care sa ne salveze. In trecut erau parintii dar oricine poate juca acest rol atata vreme cat e usor de impresionat.

Asemeni unui copil, dependentul da dovada de responsabilitate zero, ii putem acorda zero incredere si poate sa rezolve singur zero probleme, caci dispune de zero competente, fiindca a investit zero minute in acestea. El trebuie insotit tot timpul caci isi poate face rau singur si o va face, inchipuindu-si ca in acest fel va constrange toti ochii sa se indrepte asupra sa. Din pacate, de cele mai multe ori, un dependent nu este la fel de dragalas ca un bebelus! 

Daca ar fi sa evocam un stravechi arhetip care induce ideea dependentei, in general, m-as referi la arhetipul Frumoasei Adormite. Nu cred ca exista o mai fidela si plastica ilustrare a ideii dependentei decat aceasta. Afirm asta pentru ca regasesc in acest arhetip majoritatea trasaturilor care descriu ideea incapacitatii de a depasi un comportament ce ajunge sa produca serioase pagube la nivel emotional, material, social... 

In basmul mentionat, personajul principal este o tanara de 16 ani care primise la nastere un blestem din partea unei ursitoare. Este vorba despre blestemul de a se intepa intr-un fus otravit si a muri tanara, in floarea varstei. O alta ursitoare "drege" blestemul si transforma moartea intr-o adormire care va dura o suta de ani. Adormirea aceasta de o suta de ani este un simbol al pasivitatii imperturbabile, al inconstientei si al limitarii. Iar acestea sunt cele mai importante trasaturi ale unui dependent. O suta de ani de adolescenta... o suta de ani de imaturitate!

Dependenta poate fi privita drept un mod de a ne cauta stabilitatea si de a dobandi sentimentul controlului, fie macar si cu pretul libertatii si al creativitatii noastre. Adormirea si inconstienta proverbiala a dependentului isi are sursa intr-un sistem de valori profund viciat, intr-o "harta a realitatii" ce contine numeroase erori logice si intr-o imagine de sine marcata de neputinta, non sens sau lipsa de semnificatie personala. Totusi, a fi o victima de acest fel, cu destinul asumat, presupune, si faptul ca, eventual, un print pe cal alb isi va face de lucru cu tine. Daca printul nu apare, ei bine, atunci nimic nu mai are rost.

Acest mod de percepere a realitatii este atat de disponibil, atat de accesibil celor care au de-a face cu anxietatea, inferioritatea, suferinta si lipsa controlului incat ajung sa se identifice cu rolul si sa-si traiasca drama pasivitatii absolute, ca si cand ar fi fost scrisa pentru ei insisi. Nu le vine ideea ca ei insisi ar putea sa devina salvatorii mult asteptati. De asemenea, niciodata nu isi imagineaza ca lumea intervine in favoarea ta atunci cand manifesti un minim de initiativa, cu alte cuvinte, cand te ajuti singur. Principiul bulgarelui de zapada actioneaza la fel de bine in partea negativa a vietii ca si in cea pozitiva iar cercul virtuos poate deveni la fel de puternic si suportiv, pe cat de puternic si limitativ este cercul vicios. 

Consider ca cea mai importanta lectie pe care o au de invatat dependentii este aceea a amanarii recompensei, a auto-expunerii si a curajului. Sentimentul controlului dupa care insetam cu totii, nu se obtine prin pasivitate ci prin exercitarea virtutilor. Virtutea... un termen desuet, s-ar spune. Nimeni nu vorbeste azi despre virtute sau daca se intampla asa, schimbam numai-decat canalul, caci e plictisitor. Si totusi, acest termen, despre care au vorbit filosofii antici si toate marile religii ale lumii, este leacul pe care il propune orice psihoterapie a dependentelor in ziua de azi. A inlocui pasivitatea cu virtutea - aceasta este calea evolutiei omenesti. 

Oricand cineva incearca sa hraneasca nevoia sa naturala de securitate, de control si previzibilitate cu minciuni, ei bine, problemele dau buzna in viata sa pentru a-i sugera ca se afla in eroare. Din acest punct de vedere problemele asociate dependentei sunt evenimente didactice  si, ca atare, un adevarat dar divin. Si este intr-adevar de meditat la minciunile care hranesc spiritul copiilor nostri, caci sunt multe si larg raspandite. In momentul cand vom reusi sa facem lumina asupra acestora, cred eu, zilele dependentelor vor fi numarate.

Ce ne face fericiti? Cum putem deveni importanti, puternici, semnificativi? Cum putem ajunge sa contam? Cum ne putem realiza? Ce avem de oferit? Ce avem de invatat? Acestea sunt intrebarile esentiale la care viata cere un raspuns fiecaruia dintre noi, iar societatea de consum ne ofera raspunsul, caci il are pregatit, argumentat si frumos decorat pentru fiecare noua generatie. Totusi, daca am reusi sa raspundem corect la aceste intrebari, nu ar exista nicio dependenta pe aceasta lume. Da, exista un raspuns corect la intrebarile de mai sus, nu este doar o chestiune de subiectivism limitat. Iar acest raspuns este scurt si cuprinzator. VIRTUTEA!

Consider ca principala virtute pe care un dependent ar trebui sa o invete este munca si activitatea constructiva, caci numai prin actiune pozitiva am putea sa atragem atentia cu folos, numai prin asa ceva ne putem dezvolta competentele si abilitatile care ne vor putea sprijini in adevarata afirmare. Cand ai ceva pretios de oferit atunci nu mai este nevoie de nicio dependenta ca mijloc de afirmare si obtinere a atentiei.










Imaginea Sleeping Beauty, imi apartine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

Lhote, Jaquet, Ionescu, (2007), Mecanisme de aparare. Teorie si aspecte clinice, editura Polirom

Jung, C.,G.; (1994) Puterea Sufletului, Psihologia Analitica, Temeiuri, editura Anima, Bucuresti 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu