Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

miercuri, 11 iunie 2014

Dosar de Adolescent

Fiul comandantului politiei face trafic de droguri si consuma canabis. Nici daca ne-am fi batut capul nu am fi gasit o cale mai buna de a atrage atentia asupra familiei, asupra valorilor, educatiei si timpului dedicat acesteia. 






A fost adesea accentuat rolul mediului in evolutia si capacitatea de adaptare a copiilor si tinerilor la viata sociala, la relatiile cu cei din jur si la cerintele educative ale scolii. Intr-adevar, familia de origine, ca mediu primordial de viata al copilului, reprezinta un element cu deosebita greutate cand vorbim de influente si determinare sociala. Regula recomandata de catre psihologia familiei este aceea de a cultiva si mentine relatia cu copilul, prin toate mijloacele pe care le avem la indemana: discutii, socilitarea parerii, activitati comune, mesaje de apreciere, critici facute cu un minim de tact sau imbratisari pline de afectiune.

In psihoterapia adleriana a familiei se recomanda chiar un soi de consiliu familial, saptamanal, prin intermediul caruia fiecarui membru al familiei i se solicita parerea in legatura cu problemele familiei, avand ocazia sa isi argumenteze punctul de vedere, iar deciziile se iau prin vot. Pare o absurditate comunista, daca ne gandim la modul cum se iau deciziile in majoritatea familiilor. Si totusi, consiliul de familie, despre care voi vorbi in detaliu cu o alta ocazie, imita tipul interactiunilor sociale de mai tarziu, reprezentand o dovada de iubire, grija si disciplina - ca principale ingrediente ale unei educatii reusite.

Cand iubirea si disciplina nu au fost ingredientele active in educatia pe care am oferit-o odraslei noastre, cand am exagerat cu disciplinarea sau, dimpotriva, am exagerat cu iubirea, ori cand am uitat cu desavarsire ca avem responsabilitati parentale si ca suntem parintii cuiva, ei bine, lucrurile se intorc impotriva noastra si nevoia de atentie a fiului sau fiicei noastre iese la suprafata sub forma a ceea ce specialistii au denumit "atentie negativa". Acest termen se refera la oportunitatile pe care odrasla noastra le identifica pentru a iesi in evidenta si pentru a se asigura ca luam nota de existenta sa, chiar daca acestea sunt menite intr-adevar sa ne tulbure, ba chiar sa ne intoarca pe dos, de-a binelea.

Adolescentii recurg la astfel de strategii, in special atunci cand au fost scapati de sub control si atunci cand am esuat in a construi o relatie adevarata cu ei. O relatie construita din timp cu fiul sau fiica noastra este un veritabil sistem de siguranta care ne asigura de faptul ca, atunci cand se vor afla in fata unei alegeri, ei se vor putea gandi si la modul cum alegerea lor ne influenteaza pe noi, in calitate de parinti iubitori.

Daca totusi esuam sa construim acea relatie, in care sa imbinam grija, atentia, cu disciplina si iubirea, ei bine, suportam consecintele. Dar ce este de facut in acest caz? Desigur, trebuie sa facem eforturi si sa construim acea relatie insa adolescentul, cel mai probabil, va refuza dialogul - dat fiind ca niciodata nu a avut parte de acesta si nu are "antrenamentul" necesar. De retinut ca dialog nu inseamna sa ii vorbesti adolescentului despre ceea ce doresti din partea lui - aceasta este doar comunicare unilaterala si, cel mai adesea, sufoca relatia cu adolescentul. De asemenea, in situatia in care ti-ai scapat de sub control odrasla, nu ar trebui sa iti imaginezi ca specialistul "il va repara" singur, fara implicarea ta.

Psihoterapeutul nu este un "depanator de suflete" si ar fi o profunda dovada de nepasare si dispret sa aduceti copilul la cabinet ca si cand ar fi un televizor stricat - "OK, l-am adus, reparati-l si apoi il iau acasa". Adevarul este ca va trebui sa invatam sa construim o relatie cu adolescentul scapat de sub control, invatand sa ne afirmam increderea in resursele sale, suportul, incurajarea si respectul, iar pe de alta parte, invatand sa ne afirmam punctul de vedere si sa facem solicitari ferme. 

Pentru situatii cu adevarat disperate, dar nu numai, anumiti autori recomanda contractul scris cu adolescentul. A realiza un contract cu fiul sau fiica ta devine o prioritate atunci cand, in lipsa unei relatii, a unui sistem si a unei discipline, adolescentul recurge la tot felul de comportamente care ii fac rau si pateaza reputatia  familiei. Vorbim despre o adevarata betie a puterii care nici macar nu il bucura pe adolescent, insa ii ofera garantia ca in acest mod va insemna ceva si va primi ceva atentie. De asemenea, adolescentul, intra sub influenta grupului de prieteni si a gastii, care, in buna masura preia sarcinile educative si "il instruieste" pe adolescent in spiritul unor valori, de multe ori incompatibile cu aceasta societate.

Un principiu de referinta in mentalitatea gastii este acela al placerii - a face lucruri placute pe termen scurt dar avand consecinte dezastruoase pe termen lung. Adevarata drama insa este aceea care se deruleaza in psihicul adolescentului: faptul ca ei nu vad dincolo de ziua de maine (nu au scopuri, idealuri, ambitii sau daca le au, acestea nu privesc binele comunitatii fiindca nici macar nu au auzit despre asa ceva) si, de asemenea, faptul ca au ratat lectia despre eforturi si straduinta drept cale de afirmare si reusita in viata.

Contractul cu adolescentul, spun specialistii, ar trebui sa fie cat se poate de explicit, sa nu cuprinda mai mult de una sau doua comportamente pe care le consideram negative si sa cuprinda, in detaliu, penalitatile pe care partile le vor suporta in cazul in care contractul nu va fi respectat. Contractul poate cuprinde mici recompense care se vor acorda in semn de recunoastere a eforturilor. Acest lucru presupune sa cunoastem preocuparile adolescentului si modul in care putem sa il motivam pentru a respecta anumite solicitari - hainele, aparatele electronice, telefoanele, gadgeturile, excursiile, petrecerile sunt de avut in vedere.

De asemenea, in familiile cu doi parinti este necesar sa se ajunga la un consens in ce priveste urgentele si prioritatile comportamentale. Neanticiparea detaliilor vor conduce adolescentul la specularea punctelor vulnerabile ale contractului, mai ales ca adolescentii-problema sufera de sindromul "ad litteram". 


Model de contract: 




Toate problemele psihologice de durata sunt probleme de relatii. Axiomele lui William Glasser.






Sells, S. P., (2012), Adolescenti scapati de sub control, edutura Humanitas, Bucuresti

Campbell, R., (2001), Copiii nostri si drogurile, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

Glasser, W., (2008), Cum sa alegem fericirea, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

Adler, A., (2010), Psihologia scolarului greu educabil, editura Univers Enciclopedic, Bucuresti


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu