Creierul omenesc reacţionează prin impulsuri de satisfacţie la evenimentele neprevăzute.
S-a descoperit pe cale experimentală că ne plac surprizele. Un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea Emory şi Baylor College of Medicine a efectuat cercetări pe tema satisfacţiilor. Membrilor unei grupe de 25 de persoane li s-a scanat creierul cu ajutorul rezonanţei magnetice, în timp ce erau stropiţi, prin surprindere, în gură, cu suc de mere sau cu apă. Rezultatele i-au uimit pe cercetători.
De fiecare dată era activată acea regiune a creierului numită centrul satisfacţiilor. Această zonă este activată, de exemplu, când omul consumă narcotice, alcool sau când aşteaptă să câştige o mare sumă de bani. Savanţii au descoperit că activitatea acestui nucleu nu este legată de preferinţele personale; indiferent dacă li s-a stropit suc de mere sau apă - zona a fost activată la fel.
De fiecare dată era activată acea regiune a creierului numită centrul satisfacţiilor. Această zonă este activată, de exemplu, când omul consumă narcotice, alcool sau când aşteaptă să câştige o mare sumă de bani. Savanţii au descoperit că activitatea acestui nucleu nu este legată de preferinţele personale; indiferent dacă li s-a stropit suc de mere sau apă - zona a fost activată la fel.
Cercetătorii respectivi au ajuns la concluzia că creierul ar prefera mai curând o satisfacţie neaşteptată uneia prognozate. S-ar spune că indiferent de faptul că omul are anumite preferinţe, factorul supriză este mai important pentru el... Oare aşa să fie?
Totuşi, să nu uităm că întreg modelul lumii din creierul unei persoane este realizat pe baza polarizării. În mintea noastră se află circuite care împart lucrurile şi situaţiile între bine şi rău, între plăcut şi neplăcut. Unele dintre surprizele care apar în viaţa noastra nu sunt deloc plăcute şi nu au nici consecinţe constructive, cu toate că ar putea părea plăcute celor care le pun in scena.
Dacă am folosi principiul surprinderii altora pentru, să spunem, cultivarea unei relaţii intime sau pentru animarea atmosferei grupului de prieteni, n-ar trebui să neglijăm preferinţele personale ale persoanelor pe care le avem în vedere - ştim bine cât de diferite pot fi acestea! Nu cred că este nevoie de studii pentru a confirma acest adevăr de bun simţ - oamenii ar prefera mai curând o satisfacţie neprevăzută decât o insatisfacţie neprevăzută.
Dacă am folosi principiul surprinderii altora pentru, să spunem, cultivarea unei relaţii intime sau pentru animarea atmosferei grupului de prieteni, n-ar trebui să neglijăm preferinţele personale ale persoanelor pe care le avem în vedere - ştim bine cât de diferite pot fi acestea! Nu cred că este nevoie de studii pentru a confirma acest adevăr de bun simţ - oamenii ar prefera mai curând o satisfacţie neprevăzută decât o insatisfacţie neprevăzută.
Surprizele pot într-adevăr să crească senzaţia de a fi viu şi de a trăi viaţa cu intensitate. Dar să nu uităm nici faptul că persoanele cardiace au tendinţa "bizară" să facă infarct atunci când apar anumite surprize. De asemenea, anumite tipuri de personalitate ar prefera mai curând ca viaţa să nu conţină nicio surpriză - e vorba despre persoanele deosebit de anxioase, cele care sunt avide de control şi cele care răspund stereotip prin intermediul furiei la majoritatea stimulilor exteriori.
Cu alte cuvinte, aş privi cu reticenţă această descoperire experimentală. Nu mă îndoiesc că există momente când surprizele plăcute pot să dea gust vieţii dar nu aş lua ideea aceasta drept ceva universal valabil şi bun pentru toate situaţiile.
Cu alte cuvinte, aş privi cu reticenţă această descoperire experimentală. Nu mă îndoiesc că există momente când surprizele plăcute pot să dea gust vieţii dar nu aş lua ideea aceasta drept ceva universal valabil şi bun pentru toate situaţiile.
Există momente când incertitudinile şi insecurităţile sunt şi aşa prea mari. De exemplu începutul unei relaţii vine mai mult cu incertitudini şi aspecte neprevăzute decât cu stabilitate şi monotonie care, în mod normal ar solicita anumite "condimentări".
La începutul relaţiei cred că este mai important să laşi impresia că eşti de încredere şi mai curând previzibil, că dacă spui ceva, vei face acel ceva şi că dacă promiţi ceva, te vei ţine de cuvânt. Sunt momente în viaţă în care stresul este şi aşa prea mare: schimbarea locuinţei, a oraşului, a locului de muncă, începutul şcolii, boala unei rude, şomajul, etc Atunci cred că nu surprizele sunt acelea care pot să facă diferenţa, ci mai curând semnalele de stabilitate.
La începutul relaţiei cred că este mai important să laşi impresia că eşti de încredere şi mai curând previzibil, că dacă spui ceva, vei face acel ceva şi că dacă promiţi ceva, te vei ţine de cuvânt. Sunt momente în viaţă în care stresul este şi aşa prea mare: schimbarea locuinţei, a oraşului, a locului de muncă, începutul şcolii, boala unei rude, şomajul, etc Atunci cred că nu surprizele sunt acelea care pot să facă diferenţa, ci mai curând semnalele de stabilitate.
Ognev, I., (2005), Securitatea Psihologica, editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana, Bucuresti
Marica, S., (2008), Introducere in Psihologia Sociala, editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu