Regula Celor 20 de Secunde

Nu, nu se refera la secundele cand inca poti sa ridici fursecul cazut pe jos si poti sa-l consumi, fiindca si microbii stiu sa numere. Se refera in schimb la ceea ce poti face pentru a-ti usura implementarea de obiceiuri pozitive si a-ti ingreuna viciile. Ce este deci Regula celor 20 de secunde?

☆ ☆ ☆

Imi amintesc uneori ca ceea ce va intereseaza pe voi, cei care cititi acest blog sunt mai curand acele #lifehacks, chestiile pe care le puteti folosi pentru a va face viata mai usoara. Nu ca teoriile, cercetarile si filosofiile pe care le impartasesc aici n-ar putea fi folosite intr-un fel sau altul. Dar azi mi-am propus sa va impartasesc ceva cu adevarat util. Este vorba despre ceea ce se cheama Regula celor 20 de secunde. Este o gaselnita numai buna de pus in aplicare atunci cand vrei sa-ti schimbi obiceiurile proaste si sa introduci obiceiuri pozitive in viata ta. Dar poate ar fi bine sa trecem direct la definitie!

Regula celor 20 de secunde este destul de simpla. Daca doresti sa formezi un nou obicei, este de preferat sa il faci mai usor de integrat in viata ta. Acest lucru se realizeaza prin descresterea energiei de activare. Energia de activare este efortul pe care inceperea unei anumite actiuni il solicita. Cu cat timpul si efortul solicitate pentru a incepe o anumita actiune sunt mai limitate, cu atat va fi mai usor sa formezi un obicei. Acelasi principiu poate fi folosit atunci cand doresti sa renunti la un anumit obicei. Nu trebuie decat sa il faci mai dificil de integrat in viata ta. 

Astfel am definit atat Regula celor 20 de secunde, in sine, cat si conceptul de energie de activare, potrivit autorului best-sellerului The Happiness Advantage (Avantajul Fericirii), Shawn Achor. Va voi da niste exemple imediat, pentru ca nimic altceva nu ne-ar ajuta mai bine sa intelegem aceasta regula. Pana atunci, trebuie sa recunosc ca ideea nu este noua si am mai vorbit despre asta in articole precum cel numit Cum Dezvoltam Puterea Vointei, din care va reproduc urmatorul fragment. Veti vedea ca exista o asemanare destul de evidenta intre Regula celor 20 de secunde si ideea de a evita ispitele. 

8. Evitati ispitele ~ s-ar parea ca cea mai importanta insusire a celor care dau dovada de o forta volutara incredibil de mare este aceea de a evita situatiile in care vor fi nevoiti sa recurga la vointa. De fapt a evita o anumita situatie solicita deja un nivel de implicare volutara, fie aceea si de mica intensitate. Dar este mai usor sa realizati acest efort decat sa rezistati atunci cand ispitele va vor privi in fata. E mai usor sa nu te duci la bar daca stii ca iti va fi greu sa nu bei.

Principiul este simplu in fond: cand vrei sa implementezi un nou obicei, vrei sa il faci mai usor de practicat, in timp ce atunci cand vrei sa renunti la un obicei, nu-ti ramane decat sa il faci mai dificil de practicat, fiindca exista intotdeauna cateva lucruri pe care le poti face pentru ca ceva sa devina mai usor de realizat si cateva lucruri pe care le poti face pentru ca ceva sa fie mai greu de pus in aplicare. Iar tu, ca o persoana care tii la tine insuti, ai tot interesul sa actionezi in acest fel! Iata si exemplele pe care vi le promiteam. 

Adaugand 20 de secunde, am castigat 3 ore in schimb. Shawn Achor

Renuntarea la un obicei

Sa spunem ca doresti sa renunti la consumul de chipsuri sau sa raresti consumul de alcool, pentru motive pe care nu doresc sa le dezbat aici. Prin urmare, faci tot ce tine de tine pentru a ingreuna consumul de chipsuri sau de alcool. Daca ai fi izolat intr-o cabana, pe un munte, unde aprovizionarea ar fi costisitoare, ai putea sa nu consumi niciodata chipsuri sau alcool, cu conditia sa nu ti le furnizeze nimeni, nu-i asa? Tot la fel, ai putea sa renunti mai intai la actiunea de a le cumpara tu insuti si a le aduce acasa. Cand vei avea pofta de astfel de produse va trebui sa faci efortul de a merge la cumparaturi, iar. Ar putea fi suficient pentru a desfiinta unele obiceiuri, definitiv.

Poate ca nu toate obiceiurile sunt la fel de usor de evitat. Totusi, imi amintesc ca un prieten imi povestea cum s-a lasat de tigari in momentul in care, pe un ger napraznic, a avut constientizarea faptului ca n-ar fi plecat de acasa pentru nimic altceva, si totusi pleca, printre nameti, in miez de noapte, pentru a-si cumpara tigari. Fiindca omul este totusi o fiinta animata de principiul minimului efort (adica nu face nimic daca nu este absolut necesar, iar daca totusi face, va fi in pasi mici), lenea aceasta din genele noastre poate sa constituie un avantaj evolutiv. Iar Regula celor 20 de secunde speculeaza tocmai lenea. 

Eu personal, mi-am dorit sa limitez timpul pe care il petrec pe Facebook. Asa am descoperit ca exista aplicatii care iti masoara si limiteaza timpul petrecut pe oricare alta aplicatie. Uneori sunt nevoit sa modific limita de timp pentru a reusi sa-mi termin o postare, (e nevoie de fix 20 de secunde) dar chiar si asa, am reusit totusi sa limitez timpul petrecut pe aceasta retea de socializare. BTW, aplicatia despre care vorbesc se gaseste in Google Play si se numeste Screen Time - Limit phone usage and stay focused. (Simbol: clepsidra alba pe fond albastru).

Implementarea de noi obiceiuri

Sa spunem ca iti doresti sa devii mai activ dpdv fizic. Iar forma de activitate fizica este jocul de baschet. O masura pe care o poti lua pentru a usura acest obicei este sa iti pregatesti toate cele necesare acestei activitati, din timp, inclusiv petul cu apa plata, echipamentul sportiv, prosopul, si mingea de baschet, desigur. Le poti pastra pe toate intr-un anumit loc din locuinta si le poti lua de acolo, gata pregatite. In acest mod ai reusit sa eviti acel efort suplimentar, necesar pregatirii premergatoare care, de multe ori, nu face decat sa te descurajeze si sa-ti blocheze intentia. 

Am sa va impartasesc un mod mai special de a folosi regula celor 20 de secunde pentru a incepe sa invatati sau sa cititi ceva. Fiindca creierul uman poate fi obisnuit cu cote ridicate de neurotransmitatori ai satisfactiei, cum ar fi dopamina (pe care le obtineti pe Facebook, cand priviti videoclipuri pe Youtube Music sau cand practicati jocuri PC), a te intoarce la lectura unui articol Psihopedia si la invatarea pentru examen este echivalent cu o mica depresie, nu-i asa? De aceea va recomand sa va luati cel putin 20 de secunde in care efectiv sa va dati voie sa leneviti (dar fara Facebook sau jocuri de PC). 

Acest tip de a lenevi, fara vreo alta distragere, este o stare care se invecineaza cu meditatia si reprezinta un fel de pod sau trecatoare, de care psihicul dvs are nevoie cand e obisnuit cu niveluri ridicate de stimulare. Cele 20 de secunde in care nu faceti nimic ar putea sa reprezinte ocazia pe care v-o oferiti voua insiva de a va plictisi si de a va schimba perspectiva asupra invatarii: ar putea oare articolul acesta din Psihopedia sa devina o tentatie? Foarte posibil! La fel si materia pe care o aveti de pregatit pentru examen, ar putea deveni o ispita in sine atunci cand reducem nivelul de dopamina care, tot mai frecvent in zilele noastre, inunda creierul uman. 

(1) Imaginea, Apple Watch, Photo by cottonbro from Pexels

(2) Medium, (acc. 20.01.2022), If You Are Lazy..., website: Ascent Publication (medium.com)

(3) Doremember, (acc. 20.02.2022), Change bad habits with the 20-second rule, website: DoRemember

Continue reading

vointa

Miracolul Esti Tu

O fetita vinde limonada ca sa-si ia un ipad. Un politist cu "inima buna" se induioseaza pana in adancul sufletului si gata, s-a zis cu ratiunea... Ii face rost chiar el de ipadul mult visat. Din pacate, mama fetitei nu a refuzat gadgetul.

o o o

Trebuie sa-ti placa oamenii care se lasa purtati pe aripile emotiilor, ca si cand ar fi fumati si viseaza tot felul de chestii mai mult sau mai putin idilice. Apoi trece betia emotiilor si sunt pusi sa dea cu subsemnatul la Politie: "totusi, de ce ati dat ca nesimtitul in doamna / domnisoara de la Jandarmerie? Este ceva ce ar face un barbat in toata firea, ca dumneavoastra?"

Iar ei raspund ca niste copii psihopati care inca sunt in mintea si sufletul lor, ca ... "parea ceva distractiv de facut intr-o seara de Vineri". Iar eu nu pot sa nu-mi amintesc acea vorba stramoseasca: "Da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma! Oare ce inseamna sa ai mintea de pe urma? Care sunt trasaturile ei? Ce poate ea sa faca pentru tine si pentru huliganii de Vineri seara?

Am intalnit de curand o poveste interesanta despre un politist si o fetita care vindea limonada pentru ca dorea sa isi cumpere un ipad. Pe scurt, povestea suna cam asa: politistul o descopera pe aceasta fetita care vinde limonada, fiind impresionat pana in adancul sufletului sau curat de bugetar. Si pazea cand se naste emotia caci s-a terminat cu ratiunea - intram intr-o "logica a miracolului si a gandirii magice" ... intr-o "zona crepusculara" in care porcii zboara iar banii cresc in copac.

Politistul "bun la suflet", fireste ca se duce sa ii convinga pe cei de la magazinul de profil sa doneze un ipad fiindca fetita asta chiar merita sa aiba si ea un gadget din-asta care ii transforma pe toti copiii in niste moluste lipsite de personalitate si experienta sociala reala. Zis si facut. In timp record, de bun ce era acest politist, i-a facut rost fetitei de un ipad. Happy end fericit, in stil american, de la mama lui. 

Bun, ma intreb eu, dar ce invata fetita din povestea asta? Fiindca oricat de idilic ar fi sa stii ca si copilul tau dezvolta o anomalie fiziologica la coloana sau un diabet prematur, pe baza sedentarismului si a dependentei de gadgeturi, ceea ce ne ramane cu adevarat nu sunt gadgeturile ci mai curand lectiile de viata pe care ni le ofera experientele de zi cu zi. 

Si crede-ma ca mi-am batut capul mult si bine ca sa inteleg ce poate sa invete un copil din faptul ca cineva "i-a implinit visurile" printr-un gest de mare sensibilitate, rar intalnita in randul oamenilor legii, dar nu reusesc sa imi dau seama. Poate ma ajuti tu cu un comentariu: exista vreo parte buna la faptul ca cineva iti cumpara un ipad si te scuteste de "scarbici"? 

As putea in schimb sa descopar usor, relativ numeroase beneficii ale faptului ca respectiva fetita nu primea niciun ipad de pomana si continua sa vanda limonada, toata vara, poate si vara urmatoare. 

• Un copil vinde limonada - politistul s-a bucurat de limonada aceea, deci, probabil ca ar fi vrut si altii sa se bucure. Dar daca vine ipadul, e ca si cand eforturile nu mai au rost.

• Copilul poate sa descopere ce interesant si util este sa oferi un serviciu comunitatii, desi esti mic si nu poti face prea multe lucruri.

• Inveti sa economisesti si sa iti duci la implinire scopurile, intr-un mod organizat, perseverent si cu rabdare. Vei avea nevoie de aceste calitati toata viata!

• Inveti sa interactionezi cu oameni diferiti, sa ii multumesti, sa ii convingi, intelegi ca oamenii sunt de toate felurile si dobandesti o experienta sociala importanta.  

• Inveti ca lucrurile care vin prea usor, precum ipadul, s-ar putea sa ascunda ceva primejdios si nefiresc.

• Inveti nu doar ca nu exista miracole ci si ca nu ai nevoie de miracole, caci miracolul esti tu si capacitatea ta de a te face util comunitatii. 

• Inveti sa crezi in tine insuti / insati, sa te bazezi mai putin pe ceea ce iti pot oferi "oamenii buni" care azi se emotioneaza usor iar maine se emotioneaza in alta parte, tot usor, si mai mult pe intelepciunea si vointa ta care iti raman la dispozitie. Vei avea nevoie de acestea toata viata.

• Inveti ca in viata totul are un pret si, daca doresti sa obtii ceva, trebuie sa oferi ceva in schimb. Si pentru ca vrei sa obtii acel cel, vei oferi toata munca de care e nevoie.

Cred ca as putea inca sa scriu in lista aceasta dar ma opresc aici. Inteleg ca suntem oameni si suntem foarte vulnerabili la "miracole". Am prefera sa primim ceva cadou decat sa facem eforturi pentru acel lucru. Recunosc ca nu gandeam asa la varsta de 20 de ani sau cand eram copil dar acum chiar cred ca mama acelei fetite ar fi trebuit sa refuze cadoul acela, desi ar fi parut cel mai idiot lucru din lume, nu-i asa? 

Si, ca sa inchei simetric,  cred ca tinerii care vor sa rastoarne guvernul cred putin cam mult in miracole. Imi amintesc de acei copii care au descoperit ca poti sa obtii orice de la un adult cu inima buna daca dispui de o excelenta capacitate de a tulbura linistea acestuia. Iar daca adultii nu joaca cum zbieri tu, atunci probabil ca s-a terminat cu democratia din Romania.

(1) Imaginea Pigs in Space, de Allegory Malaprop, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

vointa

Norocul Ghinion

Unii au noroc pentru ca au aptitudini admirabile, cunosc pe cine trebuie sau arata foarte bine. Dar altii au noroc pentru ca stiu ce vor si muncesc pentru asta. Pe termen scurt, putem sa fim nedumeriti, dar la final ni se reveleaza din ce suntem facuti.

o o o

Exista o viziune sa-i spunem "romantica" asupra norocului si ghinionului care afirma in esenta ca... ce ti-e scris, in frunte ti-e pus. Daca ai noroc, atunci viata ta va fi frumoasa si plina de lucruri bune, de realizari, de impliniri fara de numar. In schimb, daca ai ghinion, atunci viata va fi un carusel al groazei, o golgota fara-de-sfarsit, vrednica de tot dispretul. Dar exista si o viziune concurenta, care o sfideaza pe prima si spune, in esenta ei ceva de genul:

Cand viata iti ofera o lamaie, atunci prepara-ti o limonada!

Asa-zisele stiinte oculte, cum ar fi astrologia, numerologia si alte astfel de "jucarii pentru oamenii care se plictisesc", au tendinta sa vada lucrurile in acesti termeni si chiar hranesc aceasta viziune simplista asupra lucrurilor. Fie ai noroc, fie ai ghinion... In cel mai bun caz, esti sfatuit sa ramai prudent si intelept in relatie cu ghinionul, dar cam atat.

Ei bine, daca iti permiti sa vezi lucrurile ceva mai in profunzime, iti dai seama ca asa-zisul noroc are o fata intunecata, despre care astrologia nu vorbeste explicit sau omite sa vorbeasca. De asemenea, asa-zisul ghinion, reprezinta adesea o oportunitate de crestere personala rar intalnita. Si asta te ajuta sa traiesti revelatii si sa depasesti acest nivel superficial de intelegere a vietii.

Am o lista de personalitati pentru care norocul nu a reprezentat decat un colosal prilej de cadere in abis.

• Macaulay Culkin - este baietelul blond din Singur Acasa, care, timp de cativa ani s-a bucurat de un succes colosal in seria de Craciun in care ne demonstra ce poate face un copil carismatic atunci cand se confrunta cu o banda de raufacatori saraci cu duhul si dotati cu un IQ modest. Dar blondul care a aparut chiar si intr-un videoclip al lui Michael Jackson pare sa fi invatat o lectie total gresita din faima sa timpurie, devenind un junky, de foarte devreme. 

• Lindsay Lohan - se afla in fruntea unei lungi liste de copii si adolescenti care au cunoscut succesul comercial devreme in viata lor, dar care nu au avut disciplina necesara pentru a gestiona o astfel de situatie. Petrecerile cu droguri si alcool reprezentau pentru ea evadarea din lumea prea serioasa in care intrase prea devreme - o evadare neinspirata, dar la indemana. 

• Adrian Mutu - supranumit "Briliantul", pentru ca la vremea respectiva valoarea sa de piata era extrem de ridicata, face si el parte din aceasta lista de tineri care au cunoscut succesul devreme, dar care ar fi putut sa realizeze mult mai mult in caz ca aveau si disciplina necesara in acest sens. Ramas o vesnica "tanara speranta" a ajuns sa fie mai cunoscut pentru comportamentul sau din afara terenului (batai, mondenitati, excese) decat pentru goluri.

Dar am si o scurta lista de persoane care si-au depasit conditia si au indraznit sa-si prepare acea "limonada":

• Nick Vujicic - este un tanar australian care s-a nascut fara maini si fara picioare. Cand a fost vazut de mama sa, aceasta ar fi spus ceva de genul: "luati-l din fata mea!". Pe parcursul copilariei a fost nevoit sa dea o batalie pe viata si pe moarte cu el insusi, intrucat vedea ca este diferit si trebuia sa isi croiasca o cale. A absolvit o facultate si a devenit speaker motivational si da, vorbeste extraordinar. 

• Sylvester Stallone - a devenit celebru in urma seriei "Rocky", care a facut din el, un italian mai curand sters, care avea o importanta problema de exprimare, unul dintre cele mai cunoscute staruri de cinema. Ambitia, disciplina si viziunea sa l-au adus pana aici.

• Arnold Schwarzenegger - e lung drumul de la baiatul austriac care "o lua pe coaja de la tatal sau", ca mai toti prietenii sai, pana la guvernatorul statului California, dar Arnold a avut toata disciplina si in acelasi timp curajul de a-si depasi conditia, devenind un simbol al fortei personale si al carismei. Parintii au incercat sa faca om din el, jucand pe cartea conformismului, dar nici macar nu si-au imaginat ce fel de om avea sa devina.

Listele sunt mult mai lungi si de o parte si de cealalta. Regret ca nu am reusit sa ii mentionez pe toti cei care meritau sa fie notati aici. Dar nu acesta este scopul articolului. Am dorit doar sa scot in evidenta importanta caracterului in viata omului, contributia acestuia fiind adesea decisiva. Acesta poate sa te duca departe sau poate sa te tina pe loc, sa te compromita. Iar daca este un noroc in care cred, acela vine numai prin intermediul caracterului.

Cu alte cuvinte, lucruri pe care le-am putea aprecia, la o privire superficiala drept "norocuri", ne fac mai slabi in fata provocarilor si reprezinta lectii de viata care nu folosesc la absolut nimic. Frumusetea fizica, banii sau atragerea unui partener dorit, care vin cu zero efort, nu ne invata absolut nimic despre succes, despre viata si despre regulile universului, in general.

Pe de alta parte, oricand puteti sa traiti momente care nu va plac, dar care v-ar putea ajuta sa cresteti. Desigur, pe unii dintre noi, aceste chiftele amare, chiar ii ineaca definitiv. Cum spunea Pera Novacovici, pe unii viata ii pune la pamant dintr-o lovitura, in timp ce pe altii, viata oboseste sa-i mai loveasca, fiindca ei se ridica de fiecare data. Si da, orice succes care nu se bazeaza pe caracter, este doar o iluzie.

Daca suntem dispusi sa facem acest efort, de a privi lucrurile rele din viata noastra ca pe o rampa de lansare pentru realizari urmatoare, exista toate sansele sa existe aceasta turnura. Pentru multi dintre noi insa, sunt doar niste lovituri nedrepte ale vietii si atat. Dar, cum spune W. Shakepeare in Hamlet: "Nu exista bine si rau - doar gandirea le face astfel."

Aplicatie: aminteste-ti un moment / o situatie din viata ta in care un aparent noroc a constituit de fapt un mare ghinion si, respectiv, un moment /  o situatie in care un aparent ghinion a constituit punctul de plecare al unor mari realizari.

(1) Imaginea Magical, de Bart, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

vointa

Conditii Psihologice ale Fericirii

De cati bani ai nevoie pentru a fi fericit? E o intrebare vulgara, dar cercetatorii i-au gasit raspunsul. Totusi, fericirea este un fenomen psihologic iar dependenta de bani este mai curand un secret al nefericirii. 

o o o

In presa internationala de profil aparuse un studiu care a descoperit cat de bogati sunt oamenii fericiti si cat de bogati ar trebui sa fim pentru a fi fericiti. As dori sa observ inca de la inceput cat de vulgar suna aceasta idee, mai ales prezentata intr-un mod superficial - fericirea nu ar trebui sa depinda de cati bani avem si daca este asa, atunci inseamna ca suntem o specie vrednica de toata compasiunea. 

Ca si cand nu ati fi intalnit niciodata o persoana saraca careia ii citeati fericirea in priviri, sau un bogatas putred, incapabil sa inteleaga ce este fericirea. A te intreba de cati bani ai nevoie pentru a fi fericit este cam la fel de vulgar ca si a te intreba de cate amante ai nevoie pentru a fi fericit sau la ce varsta ar trebui sa se opreasca imbatranirea. Statistica are sens daca vorbim despre realitatea din teren, dar ea este incapabila sa explice legitatile fericirii, sau cum anume apare aceasta. 

Martin Seligman vorbea de altfel despre exceptiile pe care le constituie anumite zone mai sarace din China rurala, America de Sud sau Africa, unde, in ciuda lipsei conditiilor materiale decente, exista o puternica componenta cultural - psihologica care compenseaza, aratandu-ne tuturor faptul ca fericirea si banii pot foarte bine sa nu fie legate, "cu litera de lege".

Revenind la studiul respectiv, nu as vrea sa considerati ca ma opun dovezilor si certitudinilor statistica. Dar faptul ca, pentru majoritatea oamenilor, fericirea depinde de nivelul veniturilor nu elimina in niciun fel posibilitatea oricaruia dintre noi sa fie fericit, indiferent de cat castiga. Da, oamenii sunt materialisti si lipsa banilor ii afecteaza emotional. Dar aceasta este alegerea lor.

Probabil o sa-mi spuneti ca oricat de fericita ar fi, o persoana cu stomacul gol, este usor penibila, in sensul ca, ar fi un model de viata care nu trezeste admiratia nimanui ci mai curand mila. Si totusi, in ciuda conditiilor materiale precare, o astfel de persoana are posibilitatea sa isi aleaga atitudinea in fata vietii si provocarilor cu care se confrunta. Spre exemplu, iata ce poti face atunci cand nu iti permiti o chitara adevarata:

Uitati statistica! Nu pentru ca statistica este inutila, ci pentru ca aceasta a evaluat nivelul de fericire al unor majoritati care nu inteleg componenta psihologica a fericirii. Masele traiesc, la limita constiintei sau mai curand inconstient si, in plus, una din 4 persoane sufera de o boala psihica. Nu ar trebui sa ne mire faptul ca oamenii nu stiu sa fie fericiti in absenta unor conditii materiale optime.

Dar care sunt conditiile psihologice ale fericirii? Le-am intalnit, analizate intr-un mod comprehensiv de catre psihiatrul francez Christophe Andre, intr-una din cartile sale.

• ACCEPTAREA SI STIMA DE SINE. Constiinta propriilor calitati; acceptarea propriilor limite si defecte; a trai in armonie cu propria persoana - sa acceptam ca nu suntem perfecti si sa cautam sa invatam mai multe, sa nu ne pedepsim pentru greselile pe care le facem, sa tragem doar invatamintele cuvenite, sa ne acordam dreptul de a avea si esecuri; imblanzirea "criticului launtric"; a invata sa fii prieten cu tine insuti - ce ii spuneti unui prieten care a avut un esec sau intampina dificultati?

• RELATII POZITIVE CU CEILALTI. Reteaua legaturilor familiale sau amicale care alimenteaza sprijinul social; toate formele de legaturi sociale sunt importante: atat cele mai superficiale cat si cele autentice, profunde; acestea contribuie la evolutia noastra in societate si la implinirea noastra psiho-emotionala.

• AUTONOMIA. Fericirea si dependenta nu au nimic in comun; daca ne lasam fericirea sa depinda prea mult de altii, de un statut, de bunuri materiale, ne expunem suferintelor si deceptiilor; sindromul cuibului gol, la mame, dupa ce au crescut copiii; uneori si dependenta de fericire devine o problema.

• SENTIMENTUL DE CONTROL. Cu cat sentimentul de control este mai puternic (cu cat persoana respectiva este mai convinsa ca ceea ce i se intampla depinde de ea insasi) cu atat rezistenta la stres este mai mare, stabilitatea emotionala mai buna, iar starea de bine mai pregnanta; in tarile occidentale sentimentul de control poate suferi anomalia supra-controlului - blocajul care se creaza datorita abundentei de optiuni, in timp ce in tarile mai putin dezvoltate, mai nimic nu ramane sub controlul oamenilor. 

• SCOPURI IN VIATA. Exigentele prea ridicate in urmarirea unor scopuri se dovedesc in mod sistematic nocive pentru starea de bine a persoanelor respective (jucand un rol in unele patologii psihice precum anorexia si bulimia); a se face diferenta intre optimismul realist, si reverie - studiile arata ca fantasmele, chiar si daca sunt pozitive, sunt legate mai curand de esec decat de reusita, in timp ce optimismul orientat spre actiune asigura succesul.

• DEZVOLTAREA PERSONALA. Timpul care se scurge poate sa ne aduca convingerea ca suntem din cein ce mai bogati din punct de vedere uman, nu sa ne faca mai tristi si mai dezamagiti; sa inveti in fiecare zi de la viata; cea mai buna utilizare a resurselor personale, punerea acestora in valoare si multiplicarea lor. 

Daca ar fi sa simplific putin toata aceasta teorie despre conditiile psihologice ale fericirii, ca sa se potriveasca cu viziunea mea asupra fericirii, as spune ca totul se rezuma la punctul 1 din aceasta lista: PRIETENIA CU SINE. Daca reusesti sa-ti fii cel mai bun prieten, toate celelalte elemente din lista vin de la sine, cred eu. Nu-mi imaginez o persoana care isi este cel mai bun prieten dar nu se dezvolta, sau are scopuri lipsite de realism pentru care nu face nimic, etc.

(1) Imaginea Happy, de Andre Kongevold, prin Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) World Health Organization, (acc. 01.03.2018), Mental Disorders Affect One in Four People, website: WHO

(3) Seligman, M., (2007), Fericirea Autentica, editura Humanitas, Bucuresti

(4) Andre, C., (2003), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti

(5) INSIDER, (acc. 01.03.2018), There's a salary that can almost guaratee your happiness, website: INSIDER

Continue reading

vointa

Iubirea Sintetica

Modul cum cineva iubeste este un excelent test de personalitate, prin intermediul caruia se manifesta din plin aceasta, facand dovada nivelului de evolutie la care se afla, a bolii sau a sanatatii sale psihice. 

Iubirea sintetica - suna ciudat, ca o inventie sinistra a societatii de consum, poate... Dar nu este deloc asa. Daca exista fericire sintetica, cu efecte atat de pozitive asupra bunastarii noastre psiho-emotionale, de ce n-ar exista si iubirea de sinteza? Dar poate ar fi mai bine sa incepem cu inceputul. Si anume sa incepem prin a vorbi despre fericirea sintetica. Ce este aceasta?

Ei bine, cercetatorii care studiaza fericirea - acest fenomen interesant al naturii umane, au descoperit faptul ca exista doua feluri de a fi fericit: 1. fericirea naturala si 2. fericirea sintetica. Daca fericirea naturala este traita atunci cand pur si simplu ni se indeplinesc dorintele (adica foarte rar), ei bine, fericirea sintetica este traita oricand suntem capabili sa o producem. 

Fericirea sintetica apare atunci cand, in absenta dorintelor implinite, facem noi un fel de "mambo-jambo" si devenim fericiti. Acest mambo-jambo consta intr-un anumit mod de a privi lucrurile, un mod specific de a face evaluari, ceea ce ne conduce la o stare de bine si chiar la fericire. Spre exemplu, putem sa apreciem ceea ce avem sau putem sa depreciem ceea ce nu putem avea - si iata, am devenit fericiti!

Dar asa cum exista fericire de sinteza, tot la fel exista si iubire de sinteza. Mai ales ca iubirea este o cale de a ajunge la fericire. Cum iubirea naturala (cand ni se implinesc dorintele romantice) este la fel de rarisima ca si fericirea naturala, este nevoie de putin ajutor, nu-i asa, daca ne dorim totusi sa traim o iubire, nu ca in filme, dar cel putin una care ne tine de cald noaptea si ne mai ofera firimituri de satisfactie cand si cand, in momentele esentiale.

Probabil ca putem invata din fericirea de sinteza si putem prelua aceleasi principii: 1. sa apreciem omul de langa noi si 2. sa dispretuim acei pretendenti care ar putea tulbura apele molcome ale cuplului. Iar daca punem in aplicare aceste doua principii, probabil ca o mare parte din problemele cuplului sunt ca si rezolvate. Fireste, mai raman cele care "bat la ochi": abuzurile, intoleranta, agresivitatea, etc.

Are sens aceasta abordare "cerebrala" a iubirii din cel putin cateva motive. Spre exemplu, pentru ca, asa cum spuneam, fericirea naturala si iubirea naturala nu primesc suportul realitatii: s-a descoperit faptul ca pasiunea dureaza numai 12 luni (adica pana cand ne cunoastem mai bine si descoperim ca ne-am amagit singuri, ca evaluarea a fost eronata). Apoi s-a descoperit ca daca iti doresti sa scapi de o iubire este suficient sa o evaluezi in termeni negativi: care sunt obiceiurile deranjante ale celuilalt? 

Mergand in directie inversa, daca iti doresti sa pastrezi un partener, sa perpetuezi iubirea voastra, este suficient sa il/o evaluezi in termeni pozitivi: sa-i transformi defectele in calitati. Altfel spus, cand iti privesti partenerul, sa folosesti niste ochelari cu lentile roz - acesta fiind si secretul, descoperit stiintific, al cuplurilor fericite. Iar asta este ceea ce am putea denumi foarte bine "iubire de sinteza". 

Ma veti intreba... "Dar asta este oare iubire ADEVARATA?". Da, ma face sa zambesc acest termen. Fiindca "Iubirea Adevarata" este mai curand o constructie decat o realitate propriu-zisa. Religiile ar putea sa vorbeasca despre "Iubirea Adevarata", mentionand ca presupune sacrificiu neconditionat de sine, si, de ce nu, auto-distrugere altruista, in numele ei, daca chiar vrem sa experimentam asa ceva.

10 Deprinderi ale Iubirii Adevarate

- A sustine punctul de vedere al partenerului chiar daca nu coincide cu cel propriu.

- A raspunde in timp util la nevoia de ajutor a partenerului.

- Puterea de a ierta.

- A respecta lumea interioara a celuilalt.

- A-ti aminti ceea ce este important pentru cuplu.

- Impartirea poverilor.

- A face loc pentru visurile celuilalt.

- Rabdare si iubire neconditionata atunci cand celalalt se afla in dificultate.

- A asculta dincolo de ceea ce este rostit cu voce tare.

- Transparenta si disponibilitatea de a vorbi despre ceea ce suntem, dorim si avem nevoie.

Psychology Today, 2017

Sau am putea sa vorbim fiecare dintre noi despre "Iubirea Adevarata", descriind-o asa cum ne-ar veni noua mai comod: "Iubirea Adevarata este atunci cand nu ti-ai vazut partenerul de 8 ani si tot il mai iubesti". Sau poate ati fi tentati sa spuneti tocmai pe dos: "Iubirea Adevarata este cand esti beat de fericire, chiar si dupa 8 ani de locuit impreuna". Ei bine, eu personal cred ca Iubirea Adevarata este doar o constructie artificiala, sau o haina, daca doriti, confectionata de civilizatie pentru nevoile acesteia: stabilitatea, evolutia, ordinea sociala. 

Iubirea Adevarata este forma pe care o ia energia motivationala primordiala pozitiva, ca urmare a interventiei personalitatii umane. Ca sa nu complic lucrurile mai mult decat este necesar, am sa va ofer, schematic, viziunea mea asupra acestor energii primordiale: iubirea si ura:

• Iubirea - energie motivationala primordiala pozitiva, apare odata cu interactiunea intre noi si obiectul care pare a intrupa idealul nostru (romantic), si este influentata direct de reprezentarea mentala pozitiva pe care o constituim in urma unei evaluari. Se manifesta prin comportamente de apropiere.

• Ura - energie motivationala primordiala negativa, apare odata cu interactiunea intre noi si obiectul care pare a intruchipa temerile noastre, fiind influentata de reprezentarea mentala negativa pe care am constituit-o in urma evaluarii. Se manifesta printr-un comportament de respingere. 

Asadar, iubirea si ura sunt energii primordiale care apar in mod natural atunci cand interactionam cu mediul inconjurator, fiindca ele ne-au fost daruite de providenta sau de evolutie, daca doriti, pentru a ne orienta in mediu cu mai multe sanse de supravietuire. Ceea ce le face sa fie "adevarate", este, asa cum spuneam, mai curand rodul civilizatiei, al modelelor culturale si religioase, decat al naturii. 

Natura, dupa cum arata studiile, este slaba si nu dispune de resursele necesare durabilitatii si sanatatii unui cuplu, a unei familii. Daca ne-am limita la ceea ce simtim in mod natural, viata noastra ar fi extrem de saraca, egoista si absurda pe alocuri. Nu ar mai exista niciun cuplu care sa reziste trecerii timpului fiindca natura privilegiaza cuplurile noi. Daca ne-am lua doar dupa ceea ce simtim in mod natural, viata noastra ar fi hidoasa si progeniturile ne-ar dispretui la unison. 

Am avea zeci de copii cu zeci de parteneri noi si probabil ca ne-ar fi greu sa ne amintim numele lor sau data cand s-au nascut. Acest lucru nu se intampla fiindca, din fericire, apare imbatranirea biologica si, dupa vreo 2 sau 3 relatii esuate, sacrificate pe altarul pasiunilor oarbe, ne dam seama ca avem nevoie si de putina structura, de angajament si stabilitate. 

Asadar, suntem animati de energii primordiale care imbraca forma personalitatii noastre: mai inteleapta sau mai naiva, mai vulgara sau mai rafinata, mai fierbinte sau mai rece, mai relaxata sau mai incrancenata. De altfel, modul cum cineva iubeste este un excelent test de personalitate, prin intermediul caruia se manifesta din plin aceasta, facand dovada nivelului de evolutie la care se afla, a bolii sale sau a sanatatii sale psihice. 

Aplicatie: incercati sa definiti Iubirea Adevarata.

Iar o Iubire Adevarata sau, cel putin implinita, este rezultatul compatibilitatii, al conjuncturilor dar si al unei bune capacitati de a sintetiza iubirea. Dat fiind ca iubirea naturala este mai curand invalida, ea are o nevoie disperata de iubirea sintetica pentru ca viata sociala, asa cum o stim, sa nu o ia razna cu totul. Amin.

(1) Imaginea Love, de Robert Hruzek, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 13.01.2018), 10 Signs that a Relationship is Truly Loving, website: Psychology Today

Continue reading

vointa

Auto-Mantuirea

Miracolul nu este sa mergi pe ape sau sa zbori. Adevaratul miracol este sa mergi pe pamant si sa apreciezi viata. Miracolul nu este sa vina cineva si sa iti rezolve problemele. Adevaratul miracol este sa te salvezi singur.

Ce urmeaza in povestea ta subiectiva? Poate ca aveti rezervat cu totul altceva pentru acest moment al povestii, sau poate ca ati putea rezerva pana si vindecarii un spatiu discret, dar probabil ca nu veti accepta asta in orice conditii. Spre exemplu, am observat ca unii dintre noi par a avea undeva, intr-un for interior, la un nivel neconstientizat, cateva conditii bine definite pentru ca vindecarea sa aiba loc:

• Sa fi plans suficient de mult - ce ar fi vindecarea fara lacrimi? Exista un mit al lacrimilor care te vindeca dar mi-e teama ca adevarul este cu totul altul. Nu lacrimile si plasul ne vindeca - este o iluzie. Plangand va atrenati sa plangeti... si atat. Nu aveti nevoie decat de un arc neuronal pentru asta. Vindecarea, cred eu, presupune si un efort de atitudine.

• Sa fi pierdut suficient de multe lucruri - a pierde lucruri ma indoiesc ca foloseste la ceva. Totusi, a constientiza ca pierzi multe lucruri, oportunitati si timp, este deja altceva. In plus, a lua masuri pentru oprirea pierderilor este pasul pe care toata fiinta ta il asteapta din partea propriei personalitati.

• Sa te fi convins ca nimanui nu-i pasa - cand te convingi ca nimanui nu-i pasa "cu adevarat" - poate pentru ca fiecare isi are propriile interese si responsabilitati si nu vor putea sa si le abandoneze pentru a "te infia". Stiu, asta suna dur, insa, in adancurile noastre, suntem egoisti si nu ne permitem sa investim resurse intr-o cauza pierduta - resursele noastre sunt resursele unor muritori, deci sunt limitate.

• Sa apara totusi o persoana trimisa de providenta, inzestrata cu calitati iesite din comun, care sa preia carma vietii tale si sa te poarte in spate o vreme, dupa cum o lebada isi poarta in spate puisorii. Bun! Iar tu ce inveti din asta?

Nu stiu daca ati observat in natura acest comportament al lebedelor dar merita sa o faceti. Eu am descoperit asta pe cand eram la biserica adventista, in tineretea mea, si cei de acolo incercau sa explice modul in care Dumnezeu iti poarta de grija din momentul in care ti-ai incredintat destinul in bratul sau tare. Ei bine, cam acesta este profilul salvatorului ideal si multi dintre noi il cauta in exteriorul nostru, intr-o persoana sau alta, sau chiar in Dumnezeu, de ce nu?

In absenta acestui salvator, probabil ca nimic nu mai are rost. Eu am obiceiul sa "ii sperii" pe clientii mei cu aceasta provocare de a deveni ei insisi lebada care isi poarta puisorii (adica propria-si persoana) pe spate, pentru a se implica in aceasta opera de "auto-mantuire" cu care, spune Alfred Adler, suntem insarcinati de catre univers. Dar ce te faci daca in povestea ta subiectiva nu este loc pentru auto-mantuire?

Un studiu a descoperit faptul ca secretul vindecarii in urma unei pierderi este aproape aleatoriu - in sensul ca nici macar nu conteaza ce anume te va scapa de partea aceasta mai intunecata a povestii tale subiective. Ceea ce conteaza este sa crezi ca exista cel putin un lucru sau o persoana care ar putea sa o faca. Ar putea spre exemplu sa te vindece o colectie de castane? Dar un caine pitic? Tot ce se poate... Este exact principiul care se aplica in efectul Placebo, de altfel.

Intelesese ca era pe cale sa se vindece intr-un moment aparent insignifiant, petrecut in metroul parizian. Pe cand ii treceau prin minte tot felul de ganduri sumbre legate de viata si de viitorul ei marginit, a aparut un cuplu de indragostiti care s-a asezat in fata ei, sarutandu-se. Starea i s-a agravat instantaneu (tocmai isi revenea de pe urma unei despartiri dureroase si era pe atunci singura): s-a simtit si mai nefericita. La statia urmatoare, s-a ridicat sa coboare. Un tanar asezat aproape de usa a privit-o, iar atunci cand a coborat din vagon i-a suras. "In clipa aceea -- mi-a spus ea -- m-am simtit brusc mai bine. Bineinteles ca nu l-am mai vazut niciodata pe baiatul acela, nu stiu de ce mi-a zambit, dar mi s-a parut, in mod ciudat, ca e un motiv bun ca sa sper si sa-mi traiesc viata mai departe, orice s-ar intampla. Acesta e, de fapt, momentul in care am simtit ca vindecarea este posibila." -- Cristophe Andre, Cum sa-ti construiesti fericirea.

Daca va mai amintiti, in efectul Placebo, ti se administreaza o substanta neutra din punct de vedere farmaceutic (zahar), crezi ca este un "medicament minune", si ai toate sansele sa te vindeci de anumite boli, sau cel putin sa ti se amelioreze starea in mod accentuat. Conteaza aici si persoana sau medicul care iti ofera "medicamentul minune" - ca sa vedeti de cat snobism este capabil subconstientul nostru!

In durerile de natura psihologica insa, care impart acelasi centru din creier cu durerea fizica, efectul Placebo este cu mult mai important decat in afectiunile in care sunt implicati virusi sau, in general, in afectiunile organice. Caci daca in afectiunile organice Placebo dezlantuie puterile auto-vindecatoare ale sistemului imunitar, ei bine, in afectiunile psihice, Placebo reprezinta un stil de viata in sine - modul sanatos de a ne purta de grija noua insine, de a ne incuraja si, prin asta, de a contribui la vindecarea noastra.

Cu alte cuvinte, in afectiunile psihologice, Placebo este insasi vindecarea. Dar, inca o data... ce te faci daca in povestea ta nu e momentul pentru vindecare? Pentru ca, lesne de inteles, daca povestea ta este "Fetita cu chibriturile", nu retin momentul in care aceasta a fost salvata de gerul noptii de iarna... In scenariul unora dintre povestile pe care le punem in scena sau le purtam in suflet, vindecarea pur si simplu lipseste...

E trist, dar e cat se poate de adevarat. In alte scenarii, vindecarea trebuie si repet TREBUIE sa vina prin intermediul unui reprezentat al divinitatii - o fiinta inzestrata cu trasaturi iesite din comun: bunatate, intelepciune, iar daca se poate, nu ne-ar deranja sa arate bine in costum de baie. Glumesc, desigur, dar ganditi-va putin la ACEST scenariu! ( :P ) Oricum, pare mult mai greu de conceput faptul ca vindecarea vine prin noi insine.

Este asa... cum sa zic... cam sec, sa nu vina nici un inger sa te salveze si sa faca ordine in viata ta. In plus, ne lipseste antrenamentul de a ne salva singuri. Este ca in povestile acelea budiste in care se spune ca adevaratul miracol este sa te plimbi pe pamant, nu sa mergi pe ape, precum Isus. Tot respectul si iubirea pentru Mantuitorul, dar pentru unii dintre noi a devenit greu sa se ridice din pat si sa mearga la serviciu - ce sa mai vorbim despre mersul pe ape?

Oamenii considera de regula ca mersul pe apa sau in aer este un miracol. Dar eu cred ca adevaratul miracol nu este sa mergi pe apa sau sa zbori, ci sa mergi pe pamant. In fiecare zi suntem martorii unui miracol pe care nici macar nu il recunoastem: cerul albastru, norii albi, frunzele verzi, ochii negri si curiosi ai unui copil - proprii nostri ochi. Totul este un miracol.  -- Thich Nhat Hanh, Miracolul Constientei: O introducere in practica meditatiei. 

(1) Imaginea Supergirl, de Michael Li, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) PsyBlog, (acc. 20.12.2017), The secret to getting over a romantic break-up, website: PsyBlog

(3) Andre, C., (2014), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti.

Continue reading

vointa