Psihologia Iluziilor

Viata sociala este imperfecta. De aceea, se recomanda ochelarii cu lentile roz. Totusi, in zilele cu soare, ochelarii cu lentile roz ar fi un abuz in sine - nu ar mai exista progresul uman. 

o o o

Pe vremuri aveam aceasta iluzie cum ca poti fi un scriitor in Romania (LOL) si am avut cateva incercari literare. Una dintre ele s-a numit Carnavalul Iluziilor. Titlul mi-a fost inspirat de un film de groaza - "Carnavalul Sufletelor". Este oribil, ca toate filmele de groaza, nu-i asa, dar titlul era plin de resurse. Am facut switchul de la Carnavalul Sufletelor la Carnavalul Iluziilor si asa am obtinut un roman realist si usor noir.

Film Noir: termen din cinematografie folosit pentru a descrie dramele cu suspans ale Hollywoodului, in special pe acelea care scot in evidenta atitudini cinice si motivatii sexuale. Perioada "film noir" a Hollywood se intinde intre anii 1940 - 1960. Filmele erau alb-negru iar stilul isi are radacinile in cinematografia Germana expresionista. Povestile "film noir" sunt derivate din scoala de fictiune politista care isi are originea in SUA, din perioada Marii Crize Economice. (Film Noir ~ Wikipedia)

Era o viziune destul de descurajanta cu privire la conditia umana, putin prea indraznet pentru cititorii mei care se obisnuisera cu dulcegarii usor emo (Printesa Lupilor). Intentia mea era sa sugerez faptul ca traim intr-o societate in care, in absenta principiilor morale bine inradacinate, totul, incepand cu viata de familie, intimitatea, prietenia sau profesia tinde sa devina un carnaval al iluziilor, usor grotesc, orice ar insemna acest cuvant interesant.

In conditiile in care nimeni nu mai traieste dupa motto-ul casei regale "Nihil Sine Deo" sau dupa morala socialista din trecut, se prea poate ca acest carnaval al iluziilor sa dea buzna peste noi, ca o aratare dintr-un film de groaza, desi nu ne dorim obligatoriu sa avem a face cu dansul. Si oricat ne-am refugia in idealurile noastre fara de cusur, Carnavalul Iluziilor ne va prinde din urma.

In Carnavalul Iluziilor nimic nu se petrece potrivit cu asteptarile noastre, fiidca, asa cum spune o lege a lui Murphy, daca ceva poate sa mearga prost, atunci cu siguranta ca asa se va intampla. Lesne de inteles ca acea carte a enervat pe toata lumea (LOL), fiindca oamenii au tendinta sa isi protejeze iluziile si prefera sa ramana nepregatiti pentru viata - si deci, iata, viata ii va enerva si mai mult decat cartea mea.

Dupa mai bine de 5 ani, imi dau seama ca acea carte transmitea cateva lucruri pe care insasi cercetarea stiintifica le confirma. Deci, urmeaza "nucleara"... (LOL)

• O MARE "NUCLEARA" PENTRU CUPLU. Dupa un singur an de la inceperea unei relatii intime, pasiunea tinde sa dispara si sa fie inlocuita de atasament. Relatiile se transforma in cu totul altceva, hormonii isi predau stafeta unii altora, acest moment reprezentand un excelent test de personalitate si un test al relatiei, in sine. Cu alte cuvinte, daca o relatie se bazeaza si pe altceva decat pe pasiune (atractie fizica), atunci acea relatie poate sa #REZISTE, cum ar veni, nu este o simpla iluzie. 

• O ALTA "NUCLEARA" PENTRU LOTERIE. Conform unei alte cercetari, realizate de aceasta data in randul castigatorilor la loterie, s-a descoperit faptul ca influenta acestui eveniment fericit care este castigarea potului celui mare, dureaza tot in jur de un an. Dupa acest moment, s-ar parea ca toti castigatorii la loterie revin la nivelul de fericire de care se bucurau inainte de a castiga. Daca, spre exemplu, erau depresivi, isi reiau depresia de unde au lasat-o in urma cu un an. 

• SI O "NUCLEARA" PENTRU FIECARE. Un alt argument pe care vi-l aduc de aceasta data din Teoria Adleriana si Psihologia Motivatiei, este acela ca scopurile noastre, odata atinse, au tendinta sa fie inlocuite de alte scopuri. De regula, nu reusim sa sarbatorim atingerea scopului respectiv pentru tot restul vietii noastre, ci doar pentru o durata limitata de timp. Este ceea ce Paul Rasmussen, de la Scoala Adleriana din Chicago numea "urcari / coborari din copac". De fiecare data cand am urcat in copac, pentru atingerea unui obiectiv, ne vom intoarce pe pamant, caci ni se va parea mai interesant.

Unde doresc sa ajung cu aceste asocieri libere de idei? Nu doresc sa va desfiintez entuziasmul, asta e clar. Se spune ca in fiecare om se afla un gol in forma de Dumnezeu. (B. Pascal) Citatul mi-a trezit interesul fiindca spune multe despre modul in care se naste motivatia umana. Acel gol din interiorul fiecaruia dintre noi, despre care vorbea Pascal ne ajuta de fapt sa dam sens vietii si ne pune in miscare.

Carnavalul Iluziilor sustine teoria riscanta pentru gospodine ca de fiecare data cand alergam spre ceva, chiar si in conditiile in care il obtinem, satisfactia noastra se indeparteaza de noi, ca o Fata Morgana. Cu alte cuvinte, daca ne imaginam ca ceea ce ne-am propus sa realizam ne va aduce fericirea, aceasta ipoteza este de fiecare data gresita, caci nimic nu ne poate oferi acel tip de satisfactie inamovibila, ca sa zic asa.

Exista o disociere destul de dramatica intre scopurile noastre si satisfactia pe care ele o aduc, propriu-zis. Nu exista "au trait fericiti pana la adanci batranete", dupa cum nu exista un job care sa iti ofere numai avantaje si sa ramana neschimbat pana la pensionare. Este acea parte a realitatii despre care nu dorim sa auzim, si tocmai de aceea, ramanem nepregatiti pentru a da piept cu ea.

In final, devine limpede faptul ca, in procesul nostru de maturizare, un loc important il ocupa felul cum gestionam aceasta situatie - de a avea un gol in suflet pe care fiecare incearca sa il umple "cu ce apuca", dar care nu poate fi umplut, probabil, decat intr-un singur mod: prin ceea ce am putea numi "Cultura Aprecierii" - obisnuinta de a aprecia, de a vedea lucrurile, profesia, partenerul, etc, prin acei ochelari cu lentile roz.

Culmea, nu recomand ochelarii cu lentile roz tot timpul. Ar fi un exces in sine. Daca nu am avea acest gol in suflet nu am mai putea progresa in viata. Apar probleme atunci cand incercam sa umplem golul cu lucruri nepotrivite, cum ar fi drogurile, banii, cumparaturile, sexul, etc. Va amintiti probabil tabelul acela pe care l-am descoperit intr-o carte despre "Fericirea Fara Motiv".

Deprimare	Bucurie "Rea"	Bucurie "Buna"	Bucurie Fara Motiv
Ca urmare a lipsei lucrurilor exterioare.	Obtinuta prin intermediul unor substante stimulante cu efect efemer si consecinte nocive.	Obtinuta prin intermediul implinirii unor aspiratii social acceptate - un copil, reusita profesionala, un hobby, etc	Obtinuta printr-o atitudine de apreciere a vietii.
Dependenta de factori externi.	Dependenta de factori externi.	Dependenta de factori externi.	Dependenta de factori interni.

Dar apar probleme si atunci cand umplem golul respectiv cu prea multa apreciere - in felul acesta am putea fi motivati sa pastram lucrurile in configuratia actuala. Dar atunci nu mai e loc pentru progres. Dupa cum observati, in viata, totul este o problema de negociere si compromis: cuplurile, joburile, relatiile sociale si intime deopotriva. Depinde de noi cu ce pret platim acest compromis.

(1) Imaginea Wharehouse Nude, de Godino, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

sensuri

In the Zone

Oameni simpli sau genii vorbesc despre zona lor de gratie, unde pot simti ca viata are sens iar timpul se scurge pe nesimtite. Pe cand noi vorbim despre ce inseamna sa te afli "In the Zone", psihologii ne vorbesc despre starea de flux sau despre lumile noastre speciale.

o o o

Unii dintre adolescenti obisnuiesc sa spuna ca se duc "pe zona". In cazul acesta, "Zona" este locul unde se afla prietenii si fetele, sportul, aerul proaspat si unde autoritatea parentala se face simtita mai putin. La altii insa, "Zona" este cu totul altceva... A fi "in the zone" a devenit deja un concept despre care vorbesc artistii, oamenii de stiinta sau sportivii deopotriva. Pare ca doar psihologii nu vorbesc inca despre asta, desi, iata, este un fenomen psihologic.

Oare asa sa fie? Dar ce inseamna sa fii "In the Zone"? Nu cred ca s-a dat o definitie "oficiala" a acestui concept si, prin urmare, am sa incerc sa ofer eu una. Inainte de asta, as observa ca "In the Zone" are ceva in comun cu doua concepte care ne sunt familiare deja, cel putin psihologilor:  Lumea Noastra Speciala (William Glasser) si, respectiv Starea de Flux (Martin Seligman / Mihaly Csikszentmihalyi):

• LUMEA TA SPECIALA - Lumea speciala a cuiva este acel spatiu psihologic dar si fizic, in care o persoana poate sa fie ea insasi si sa se bucure de viata, atat cat poate ea. In mod normal, lumea speciala a cuiva este populata cu prieteni si persoane dragi, care o inteleg si o respecta, cu hobby-uri prin intermediul carora cineva se destinde dar se si dezvolta, cu obiecte care au o valoare sentimentala dar si practica, sau cu locuri in care cineva se poate regasi pe sine. 

• STAREA DE "FLOW - O stare psihologica in care realizam o activitate favorita care ne ofera posibilitatea de a ne manifesta calitatile si talentele personale. Starea de "Flow" sau de "Flux", nu presupune existenta unor emotii intense ci mai curand absenta acestora si prezenta unei capacitati de concentrare si efort. Motivatia este puternica si intrinseca, altfel spus, implinirea vine din realizarea acelei activitati. Peste toate celelalte, in starea de flux pierdem notiunea timpului.

Iar daca ar fi sa dau o definitie "de lucru" a faptului ca ne aflam "In the Zone", ei bine ar fi aceasta:

• IN THE ZONE - A te afla in lumea ta speciala si a realiza o activitate favorita care iti valorifica calitatile si te face sa pierzi notiunea timpului.

Este posibil ca pentru fiecare dintre noi sa existe mici diferente in definirea acestui concept, spre exemplu, poate ca exista si o motivatie de tip extrinsec la un moment dat (competitia, validarea), si poate ca activitatea respectiva nu este obligatoriu un hobby, la toata lumea. Dar cred ca am surprins esentialul. Si mai cred ca fiecare dintre noi poate sa isi dea seama si sa recunoasca aceasta stare atunci cand face un lucru cu placere si pierde notiunea timpului. 

Ce este de remarcat e faptul ca exista diferente inter-individuale importante si, de cele mai multe ori, exista si beneficii din faptul ca reusim sa accesam "Zona" (cel putin ne incarcam "bateriile", daca nu si buzunarele). Acolo facem lucruri cu placere care ne pun in uz talentele si abilitatile native ori dobandite. Si cand toate acestea sunt intrunite, se poate spune ca vorbim despre vocatie personala si speranta pentru viitor. 

Cred ca nimic nu ne pune mai in contact cu ideea de sens al vietii decat faptul ca putem sa accesam "Zona", unde ne sunt puse in valoare abilitatile si uitam de toate. Si mai cred ca fiecare om isi acceseaza "Zona" in felul sau, fie ca reuseste sa constientizeze asta, fie ca nu. Nu ar trebui sa privim "Zona" ca pe ceva care este rezervat carieristilor, artistilor sau "oamenilor destepti". 

Cu toate acestea, consider ca exista moduri negative de a ne afla in "Zona". La cei enumerati mai sus (carieristi, artisti, genii, etc) problema consta in faptul ca pierd contactul cu realitatea uneori uita sa mai iasa din Zona, se izoleaza si, in cel mai rau caz, aspectele practice ale vietii (facturi, relatii, copii) ii iau prin surprindere si ii lasa dezarmati. Prin urmare, daca uiti sa te mai intorci din Zona, asigura-te ca merita.

Probabil ca nu merita sa creezi un dezachilibru atat de mare in viata ta, oricum ai lua-o, dar ma refer la faptul ca mersul nostru in Zona, ar trebui sa reprezinte o buna sursa de venit si sa nu ramana doar un mod de a fi niste neintelesi, fara venituri si fara relatii. Din pacate, asta se poate intampla si chiar imi vine in minte destinul pictorului Van Gogh, despre care se stie ca in toata viata sa a reusit sa vanda un singur tablou.

Va imaginati faptul ca pentru cineva care obisnuieste sa piarda notiunea timpului in timp ce picteaza ori realizeaza orice altceva la standarde foarte ridicate, ar fi o adevarata drama sa nu poata valorifica in niciun fel munca sa. Si cred ca, din pacate, acest lucru se intampla multora dintre noi. In acest caz, a fi in Zona, devine o poveste cu lacrimi si suspine, in care va fi nevoie sa re-orientare, caci nevoile umane nu pot fi ignorate.

Dincolo de dilemele acestei categorii de persoane, se afla desigur si cei la care a se afla in Zona reprezinta o poveste de succes, chiar daca activitatile pe care le realizeaza ei in Zona lor, nu fac cinste nimanui, cu atat mai putin umanitatii. Caci da, putem avea talentul de a crea intrigi ieftine sau de a ne plange de mila, ori talentul de a insela increderea unor oameni nevinovati, ori poate avem doar talentul de a arata bine, de la Mama Natura, si iata, asta e o afacere profitabila azi.

Intr-un fel, astfel de persoane sunt de compatimit. Dar ele chiar pot sa o duca mai bine decat acele genii pentru care nu are nimeni timp si chef sa le recunoasca valoarea si operele. Desigur, timpul va face dreptate, intotdeauna: ceea ce este valoros, va fi recunoscut ca atare in timp ce lucrurile lipsite importanta, vor fi uitate pentru totdeauna, in lada de gunoi a istoriei. Succesul pare a fi o problema de negociere cu mediocritatea umana. 

Cred ca Alfred Adler ar fi primul care m-ar contrazice: el era convins ca esecul in viata se datoreaza faptului ca nu stim sa cooperam si sa venim in intampinarea nevoilor celor din jur. Si pe undeva, are dreptate. Oamenii au nevoi si daca stim sa ne ocupam de acestea, nu avem cum sa nu prosperam. Pe de alta parte, mediocritatea este o realitate sociala raspandita iar oamenii mediocri au nevoi mediocre. Succesul intr-o astfel de lume inseamna sa te adresezi nevoilor mediocre ale oamenilor mediocri.

(1) Imaginea Smiling from the OOB Zone, de Clara Don, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

sensuri

Motivul Umbrelei Pierdute

Exista doua feluri de umbrele: 1. umbrele si 2. Umbrele. Iar intre Umbrele, exista tot doua feluri de Umbrele: 1. Umbrele si 2. Umbrele Bune. Te invit sa descoperi ce fel de umbrela detii si cat de bine te protejeaza aceasta in viata!

o o o

Cred ca va amintiti acel verset din Biblie in care Mantuitorul Isus recomanda un lucru ceva mai greu de inteles si acceptat, ca de altfel multe dintre lucrurile pe care El ni le-a recomandat pe parcursul vietii Sale pamantesti. Este vorba despre recomandarile sale ce privesc resursele de care dispunem pe care ar trebui, spune El, sa le putem imparti in stanga si-n dreapta, fara sa ne pese.

39. Dar Eu va spun: sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. 40. Oricui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. 41. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua. 42. Celui ce-ti cere da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. (Matei, 5)

Imi amintesc ca l-am intalnit pe psihoterapeutul Andre Moreau in Brasov, chiar la facultatea unde eram student. Acolo am intalnit pentru prima data sistemul sau de idei, destul de contrastant cu cel al Mantuitorului. Moreau spunea ca el este egoist si nu ar trebui sa ne fie rusine sa fim putin egoisti cu resursele noastre. Este principiul potrivit caruia, intr-un avion, iti iei mai curand tu masca de oxigen pentru ca apoi sa poti ajuta pe copil sa-si puna propria masca de oxigen.

Pentru ca este egoist, crede Moreau, si pentru ca se ocupa de nevoile sale mai intai de toate, el poate sa se ocupe apoi si de nevoile celor din jur. Cu alte cuvinte, Moreau considera ca, daca oferindu-i cuiva si haina si camasa, o sa te expui unei gripe, si apoi o sa-ti fie ciuda cateva saptamani din cauza asta, atunci probabil ca toata aceasta generozitate nu-si are rostul. Sa fi expirat invataturile lui Isus? Sau acestea sunt mai putin valabile in avioane?

Dar este totusi interesant faptul ca, in marile religii ale lumii se vorbeste in acest fel despre altruism, non-rezistenta si non-atasament. Daca am privi lucrurile de care suntem dependenti drept o umbrela, am realiza ca in acest concept am cuprinde extrem de multe si variate lucruri: o relatie care este importanta pentru noi, un job de care am ajuns sa depindem sau poate o locuinta la care nu am putea renunta niciodata.

Imi amintesc ca in urma cu cativa ani aparuse un caz legat de un adolescent care esuase la examenul de Bacalaureat. Fusese certat de parinti pentru asta si a dorit sa renunte la viata. Oare care sa fi fost "umbrela" sa? Era oare exemenul de Bacalaureat in sine sau poate ca era sustinerea parintilor? Ceea ce doresc sa scot in evidenta este faptul ca existenta sau absenta acestor "umbrele" din viata noastra, sunt de o importanta capitala.

Poate cu exceptia celor care au luat in serios recomandarile lui Isus si sunt gata oricand sa renunte la lucrurile pe care le-ar putea pierde, sau cu exceptia budistilor care nu doresc si nu spera nimic, noi toti ceilalti ramanem extrem de vulnerabili in fata pierderii atata vreme cat ne asociem viata cu o ratiune sau alta de a trai: un exemen, sustinerea parintilor sau un copil - "lumina ochilor nostri".

Aceasta dimensiune culturala a fiintei umane, care presupune existenta unor valori si a unui sens al vietii este ceea ce ne face una dintre cele mai vulnerabile specii. In eseul sau de Premiul Nobel "Mitul lui Sisif", A. Camus spune, pe buna dreptate, ca o ratiune de a trai poate oricand sa devina in acelasi timp si o ratiune pentru care sa poti muri. Din cauza acestei dimensiuni culturale este atat de greu sa convingem un candidat la sinucidere ca viata are sens in conditiile in care... si-a pierdut Umbrela.

Pe parcursul experientei mele de viata am descoperit ca exista Umbrele mai bune si Umbrele mai putin bune. Cele mai putin bune sunt acelea care ne vulnerabilizeaza mai mult decat ar trebui. Spre exemplu, sunt convins ca va iubiti copilul. Dar daca va faceti o "Umbrela" - Sens al Vietii, din copilul vostru si i se intampla ceva, apoi il pierdeti, ati ramas, nu-i asa fara Umbrela - Sens.

Este un eveniment dramatic, mai ales ca, nu-i asa, ati investit atat de mult in copilul vostru, atatia ani si toata priceperea voastra. Nu as vrea sa va simtiti judecati de mine sau de Isus, dar exista un alt verset in Biblie care ar trebui sa ne puna pe ganduri. El suna in felul urmator.

37. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiul ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. 38. Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine nu este vrednic de Mine. 39. Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga. (Matei, 10)

Asadar cine isi iubeste Umbrela mai mult decat Absolutul, are numeroase motive de ingrijorare. Umbrela il face vulnerabil, desi, aparent, rostul ei este acela de a te proteja - te protejeaza de lipsa de sens a vietii. Si da, in majoritatea cazurilor cu care am avut de-a face, se poate spune ca exista un motiv redundant: motivul Umbrelei pierdute. Cand oamenii risca sa isi piarda Umbrela devin foarte anxiosi. Iar cand oamenii isi pierd Umbrela, pot deveni de-a dreptul depresivi.

Nu stiu care a fost Umbrela ta: poate a fost o relatie, sau poate o pozitie sociala, poate a fost tineretea corpului tau fizic, in sine. Oricare ar fi fost, probabl ca Umbrela ta a fost rau aleasa. Stiu, ai invatat sa te atasezi de lucruri si oameni inca din copilarie. Asa ai invatat sa dai sens vietii tale. Totusi, Umbrela pe care ti-ai ales-o poate sa nu fi fost cea mai inspirata dintre Umbrele.

Am insa si o veste buna. Indiferent cat de vulnerabil te-ar face Umbrela ta, trebuie sa stii ca exista si Umbrele care iti ofera o protectie mai buna si care nu iti pot fi luate. Sensul vietii, (adica Umbrela), trebuie ales cu grija si, oricat de absurd ti-ar parea, nu este prea tarziu sa iti faci rost chiar acum de una dintre acele Umbrele: dorinta de a darui, de a fi de folos, de a cunoaste sau de a ajuta, spre exemplu. Astfel de Umbrele - Sens iti ofera o protectie infinit mai buna decat banii pe care ii castigi, masina pe care o conduci sau chiar, Sufletul Tau Pereche.

Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; 17. si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi. (Ioan, 14)

(1) Imaginea Umbrella, de Pamela F. Silva, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

valori

Nomenclatorul Petrecerilor

Cate tipuri de petreceri cunoasteti? De la Rainbow Party pana la Cuddle Party, via Pity Party. In acest articol puteti descoperi petreceri de tot felul si pentru toate gusturile, in caz ca va preocupa comportamentul uman social, in secolul curent.

M-am gandit ca v-ar putea interesa un topic de sezon in care sa va prezint cateva tipuri de petreceri, mai ales ca omul a fost, s-ar parea, destul de creativ la acest capitol - cui nu-i plac petrecerile? Cui nu-i plac petrecerile, probabil ca inca nu a descoperit petrecerea potrivita. Daca cititi cu atentie lista urmatoare, veti putea rezona cu cel putin una dintre petrecerile despre care mi-am facut timp sa scriu in aceasta zi de canicula care nu oferea prea multe alternative. In plus, a fost o oportunitate pentru mine sa invat despre comportamentul social uman. 

Unele dintre petrecerile descrise in continuare au reprezentat o noutate absoluta chiar si pentru mine si deci ramane o provocare sa ma decid care dintre ele mi se potriveste. Iar pentru cei care se intreaba de ce am simtit nevoia sa scriu despre petreceri, ei bine, raspunsul se afla in natura sociala a fiintei umane, care, nu-i asa, a evoluat doar in contact, comuniune si prin raportare la comunitatea din care face parte. Nu sunt semne reale ca ne vom schimba prea curand acest mod de viata.

Asadar, sa avem o petrecere in care sa discutam despre cum mai petrec oamenii!

1. Rainbow Party. S-ar parea ca termenul a aparut intr-un mediu mai curand elevat, si anume in emisiunea de succes OPRAH, care a fost ani intregi lider de audienta in Statele Unite. O petrecere - curcubeu, este o petrecere in care mai multe fete se rujeaza in culori diferite si apoi ofera felatii domnilor de la petrecerea - curcubeu, astfel incat, in final, organele lor sexuale vor semana cu un curcubeu. Cu alte cuvinte, este un gen de petrecere sexuala, care exista doar ipotetic, dar multi (barbati) sunt convinsi ca ar fi grozav sa existe. Se considera ca termenul a aparut pentru ca Oprah a dorit sa ii sperie pe parintii de fete si sa-i motiveze sa le ofere acestora o educatie mai conservatoare.

2. Nerd Party. Daca sunteti / ati fost un tocilar, probabil ca sunteti familiarizati cu petrecerile pentru tocilari, in care acestia se aduna si se joaca pe xbox, sau, daca nu fac asta, atunci urmaresc impreuna o serie intreaga dintr-un serial Sci-Fi, cum ar fi Star Trek, si / sau discuta chestiuni pe care doar ei le pot intelege. O alta varianta a Nerd Party ar putea sa fie aceea in care tocilarii fac schimb de benzi desenate sau isi povestesc fiecare experientele din copilarie in care au fost persecutati in scoala generala de catre niste colegi care acum lucreaza in constructii, agricultura, ori sunt maturatori de strazi - nu ca ar fi ceva gresit sa muncesti.

3. Pity Party. Este un gen de petrecere la care fie de unul singur, fie in prezenta unor persoane extrem de tolerante si care se simt obligate sa te suporte, iti plangi de mila si incerci sa gasesti un raspuns la intrebarea "de ce este atat de nasoala viata mea". Cred ca si eu mai tin astfel de petreceri, din cand in cand, cu mentiunea ca nu servesc nici inghetata si nici bauturi alcoolice. Problema bauturilor alcoolice pare sa fie una mai delicata: daca bauturile iti ridica moralul si te fac sa devii "salbatic" (in sensul bun), probabil ca nu se potrivesc cu o Pity Party autentica, in care scopul este acela de a aprofunda jalea. Niste oameni rau intentionati au introdus Pity Party-urile in manualul de diagnostice psihiatrice sub un alt nume.

4. Packing Party. Petrecerea de impachetare este caracteristica persoanelor care au adoptat un stil de viata minimalist. Am putea defini o Packing Party in felul urmator: activitatea de impachetare sistematica a tuturor lucrurilor a caror utilitate iti scapa la momentul petrecerii, in vederea aruncarii lor la gunoi. Probabil ca unele dintre lucrurile pe care le-ati aruncat la gunoi, vor ajunge sa va trebuiasca mai tarziu, insa va veti aminiti ca sunteti minimalisti si va veti resemna. Minimalistii se trezesc din cand in cand din aceasta stare, intocmai cum se trezea Charlie Sheen in Las Vegas, alaturi de o femeie de serviciu din Mexic si o intreba daca a luat-o de nevasta in seara precedenta.

5. Key Party. Acest tip de petrecere, inventata aparent de hipioti sau in perioada in care miscarea hippie era foarte la moda, este tot un fel de petrecere sexuala pentru swingeri, cu mentiunea ca activitatile sexuale au loc abia dupa ce se termina Key Party. Pe scurt, Key Party presupune amestecarea cheilor de la masina intr-un bol. Intr-o a doua faza a petrecerii, fiecare fata / femeie care a venit la aceasta petrecere va lua din bol o cheie, pe cat posibil fara a vedea sau cunoaste cui ii apartine acea cheie. In cele din urma, fata respectiva va pleca acasa cu barbatul caruia ii apartiine cheia / masina respectiva. Probabil ca ar fi plisctisitor pentru cei de la petrecere ca tipa sa aleaga cheile de la masina partenerului. Zic si eu.

6. ABC Party. Este un fel de bal mascat care se practica in occident, mai curand in campusuri universitare. In ciuda numelui picant "Anything but Clothes Party" - acest tip de petrecere nu presupune decat sa vii la petrecere imbracat cu orice altceva in afara de haine. Fiecare este liber sa isi puna creativitatea la lucru si sa gaseasca lucruri care ar putea fi purtate la o petrecere: veioze, saci de gunoi, cutii de carton, fete de perna, pungi de 1 leu, burlane, cabluri, etc, etc. Fireste ca daca mergeti la o astfel de petrecere, va ramane privilegiul sa descoperiti ce se poate face intr-un mediu social in astfel de costumatie, in afara de a va minuna de voi insiva.

7. The After Party. Este un gen de pretrecere importat de la Hollywood, unde starurile rock se refugiau impreuna cu cateva admiratoare lipsite de demnitate, intr-o locatie diferita, unde beneficiau de intimitate si substante stimulante. The After Party se presupune ca este adevarata petrecere, care survine dupa o petrecere oficiala, ceva mai plictisitoare, unde starul era nevoit sa dea interviuri si autografe, sperand ca dupa acest efort colosal, va reusi, in sfarsit sa petreaca cu adevarat. Petrecerile de dupa petrecere au tendinta sa devina din ce in ce mai libertine, in functie de nivelul de toleranta si demnitatea fiecaruia si in functie de ora la care au loc.

8. The Foam Party. Dictionarul urban este oarecum neclar in privinta cestui tip de petrecere, dar se presupune ca la o Foam Party se danseasa intr-un club in care exista foarte multa spuma generata artificial. Unii considera ca Foam Party ar putea fi si momentul in care mai multe persoane se aduna la toaleta pentru a se spala pe dinti. Si atunci ne intrebam de ce ne-am inghesui cu totii intr-o toaleta sa ne spalam pe dinti... Probabil ca daca nu traiesti aceasta experienta nu ai de unde sa stii cat de distractiva este cu adevarat.

9. Cookie Party. Este un gen de petrecere pe care cateva femei il tin acasa la una dintre ele. Alte versiuni s-ar numi "cat party" sau "donut party". Petrecerea presupune existenta a cateva feluri de prajituri, fursecuri sau produse de patiserie si, de asemenea, gazda trebuie sa asigure un film cum ar fi o comedie romantica cu un actor sexy, pe masura evenimentului. In caz ca filmul este o drama de iubire produsa in India, gazda trebuie sa asigure mai multe pachete de servetele.

10. Cuddling Party. Cred ca multe dintre clientele mele ar fi interesate de o astfel de petrecere, mai ales ca am inteles ca a capatat statutul de terapie si se castiga destul de bine din asta... $80 / sedinta. (W0O0T?!) Cuddling Party este descrisa de unii ca fiind o orgie non-sexuala (iata ca exista si asa ceva), in care beneficiezi de imbratisarile si mangaierile unui "Professional Cuddler" (pur si simplu nu pot sa traduc asta). Sunt mentionate aici efectul benefico - cathartic al imbratisarii, eliberarea de oxitocina si micsorarea nivelului de stres. Pentru $80 /  sedinta... Cred ca mi-am gresit cariera.

Evident ca au fost multe tipuri de petreceri despre care nu am putut sa mentionez intr-un articol pe Psihopedia. Spre exemplu, imi amintesc de petrecerile care se termina cu distrugeri de bunuri si patrimoniu sau ceea ce se cheama Tupperware Party, care nu este nicidecum o petrecere in care sunt prezentate vasele Tupperware. Sper ca articolul meu v-a inspirat pentru aceasta vacanta si sper sa primesc comentarii cu alte tipuri de petreceri despre care aveti cunostinta. Multumesc anticipat!

(1) Imaginea Party Time, de Gaetan D., via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vestimentatie

Doliul Fara Sfarsit

Fiecare dintre noi are un punct vulnerabil. A-ti transforma existenta intr-un priveghi vine parca "la pachet" cu pierderea. Si totusi, exista viata si dupa pierdere?

Eu cred ca omul nu a fost facut pentru a fi nefericit. Ca dovada a acestui fapt, avem bolile psiho-somatice, spre exemplu, care sunt suferinte fizice ce au cauze psihologice, mai precis, cauza lor este stresul psihic excesiv. Cu alte cuvinte, atunci cand suferinta este prea mare, apare imbolnavirea - boli de circulatie, dermatologice, ale tractului digestiv etc.

Daca suferinta ar fi fost un mod de a fi destinat omului, atunci probabil ca nu ne-am mai imbolnavi din cauza acesteia, am spus eu, in virtutea unei judecati logice. Si totusi, pare ca, in anumite momente, schimbarile care apar in viata noastra ne gasesc nepregatiti. Atat de nepregatiti incat nu ne-a ramas decat sa tragem ponoasele, pentru ... tot restul vietii?

Depresia pare a fi un scenariu rezervat acelora care au fost gasiti nepregatiti de incidentele survenite inopinat, ce au redefinit stilul lor de viata intr-un mod decisiv. Am intalnit opinia potrivit careia, daca lovitura este suficient de puternica, practic destinul nostru a fost hotarat - putem sa "bolim" tot restul vietii.

Daca, sa zicem, ne pierdem un copil, sau daca ne pierdem un partener mult iubit, dar mai ales daca ne pierdem un copil, ca urmare a unui concurs de imprejurari dramatic, ar fi parca "de bun simt" sa intram putin in depresie si sa bolim pana la sfarsitul vietii. Fireste, unii bolesc pentru motive mai putin dramatice - pierderea unei sume de bani sau a unui job, spre exemplu, a unui proiect important, etc.

Ceea ce doresc sa scot in evidenta este aceasta asociere indubitabila intre stimul (pierderea) si consecinta (boala psihica), ca si cand nu ar exista nici un fel de alte optiuni. Da, stiu, fiecare dintre noi are un punct vulnerabil si fiecare dintre noi are, in mod potential sanse de a se imbolnavi de o depresie, daca pierderea are dimensiunile, magnitudinea necesara.

Nici macar nu-mi doresc sa mi se intample o astfel de pierdere, doar asa, ca sa vad cum este sa pierzi. De altfel, am pierdut destul de multe lucruri in viata mea - pierderea este o componenta a vietii si este bine sa acceptam acest lucru. De asemenea, este bine sa avem o atitudine de tip "resourceful" - de constientizare ca viata ne ia multe lucruri, dar ne si ofera oportunitatea de a inlocui ceea ce am pierdut.

Si totusi, vine provocarea "cea mare" cand pierzi exact "acel lucru" pe care nu iti permiteai sa il pierzi. Ce este de facut? Am observat faptul ca exista astfel de situatii in care, s-ar parea, singura optiune ramasa ar fi "doliul" dar nu chiar orice fel de doliu - ci Doliul Fara Sfarsit. A-ti transforma existenta intr-un vesnic priveghi  vine parca la pachet cu pierderea "acelui lucru".

Pierderea are, de multe ori, acest efect devastator. In terapie, pierderea si doliul sunt privite ca si etape naturale in viata noastra, pe care le traim in mod necesar, datorita atasamentelor pe care le dezvoltam, dar care, in cazul omului "sanatos psihic", au totusi si un final - acesta nu se va zvarcoli pentru totdeauna, ci va gasi in sine insusi resursele pentru a opri acest travaliu.

Se mai gaseste insa cate o persoana pentru care semnificatia pierderii pare ceva cu totul iesit din comun, incomprehensibil, si, pentru astfel de persoane, ideea de a-si transforma restul vietii intr-un tribut adus pierderii, cu tot ce presupune asta, nu mai este o idee atat de iesita din comun.

Acest chin fara de sfarsit se poate manifesta printr-un stil de viata retras si sumbru, in care persoana nu mai iese din casa, vadeste suferinta si nepasarea in felul cum se imbraca si in felul cum traieste, in general. Poate, de asemenea, sa dezvolte o dependenta de substante, prin care isi ingrijeste suferinta psihica si, per total, emana boala prin fiecare gest, actiune sau micro-expresie.

Atunci iti explica cineva ca pe aceasta persoana a parasit-o iubitul, chiar inainte de nunta, sau i-a murit sotul din pricina unei boli teribile, sau, doamne-fereste, i-a fost rapit copilul in urma cu 5 ani de zile, iar de atunci nu a mai vazut-o nimeni zambind. Nu vreau sa credeti ca "m-am profilat pe stilul horror".

In psihologia adleriana, consideram ca omul traieste mai curand pentru a darui, decat pentru a primi, si punem un accent deosebit pe o anumita filosofie de viata in care cultivam ideea de datorie fata de comunitate. Spre exemplu, avem asa-numitele "Sarcini ale Vietii" (munca, intimitatea, prietenia, sinele), care presupun focalizarea omului pe ceea ce datoreaza universului, comunitatii si lui insusi.

S-ar parea ca atunci cand detinem un astfel de sistem de idei, suntem ceva mai protejati de suferinta psihica pe care am trai-o daca ne-am limita la a primi. Cand stima noastra de sine se bazeaza pe faptul ca ne straduim sa ne integram si sa slujim societatii, nu pe faptul ca avem un anumit job, un anumit partener, sau un copil frumos, suntem mai putin vulnerabili la un doliu fara sfarsit.

In cazul persoanelor cu tulburare de personalitate narcisica, avansarea in varsta si atingerea varstei mijlocii poate deveni un prilej de suferinta psihica, de doliu, am putea spune - ei isi constientizeaza neputintele, odata cu pierderea vitalitatii fizice, a atributelor tineretii si odata cu asta, pierderea sanselor pe care tineretea le oferea.

Vorbim aici despre o pofta de grandoare personala la care narcisistul ar face bine sa renunte, daca isi doreste sa se bucure de viata, chiar si dupa varsta mijlocie. Dar cum sa-i spui acelasi lucru unei mame care si-a pierdut odrasla? Cum sa ii spui sa isi accepte destinul acesta de neacceptat?

Ei bine, asa cum un narcisist are nevoie de un salt evolutiv pentru a se scuti pe sine de suferinta, la fel are nevoie si mama respectiva de un salt evolutiv, prin intermediul caruia sa se focalizeze mai mult catre ceea ce are de oferit, decat pe ceea ce i-a fost luat.Astfel de vulnerabilitati din mentalitatea noastra, nu ne iarta.

Stiu, este foarte mare tentatia de a trai pentru copilul tau, sau de a trai pentru iubirea pe care o primesti din partea unui partener romantic. Dar astfel de moduri de a-ti defini sensul vietii, te vor costa, la un moment dat. Cu cat suntem mai evoluati din punct de vedere spiritual, cu atat si vulnerabilitatile noastre scad.

Narcisistul sau dependentul si toate celelalte tulburari de personalitate, au scopuri atat de lipsite de realism incat suferinta este inevitabila. Cand insa viata ne aseaza in fata faptului implinit, multi dintre noi inteleg nevoia de a evolua spiritual pentru a ne cruta de suferinta. Avem dreptul la viata si chiar la fericire, chiar si daca ni s-a intamplat o nenorocire mare cat toate zilele.

(1) Imaginea Mourning, de Ozge Gurer Vatanda, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

tulburari de personalitate

Tema Primaverii. RISE

Energia specifica primaverii este pusa in slujba afirmarii de sine. Proiectele noastre de primavara se realizeaza in acord cu increderea pe care o avem in sine si in ceilalti. Un articol despre increderea in sine si in lume pe care o reflectam in arta si o luam din arta altora.

Cred ca stiti deja faptul ca materialele media pe care le consumati zilnic va influenteaza starea de spirit si chiar personalitatea, iar daca nu stiti, ma bucur sa fiu eu acela de la care aflati asta. Numeroase experimente realizate in diverse domenii ale psihologiei dau de inteles acest lucru. Spre exemplu, de curand s-a observat faptul ca filmele la care va uitati inainte de culcare au tendinta sa va apara in activitatea onirica sub forma de cosmaruri sau, de vise erotice, dupa caz.

Dar nu ar trebui sa va mire faptul ca muzica sau filmele la care va uitati va influenteaza convingerile de viata si personalitatea in ansamblul ei, in special daca aveti preferinte foarte bine definite si fixe, care rezista in timp. O persoana care are preferinte muzicale sau cinematografice diversificate, este din acest punct de vedere mai flexibila in fata provocarilor vietii, in timp ce o persoana care are preferinte fixe, probabil ca reactioneaza intr-un stil "prestabilit" si redundant.

Tema Primaverii este un topic pe care l-am introdus in blog nu obligatoriu pentru a-mi prezenta preferintele muzicale. Dimpotriva, as putea spune in acest topic apar lucruri pe care nu le-am mai auzit niciodata pana acum. Este interesanta aceasta experienta in care introduci un cuvant in youtube search si iti apar tot felul de lucruri care dezvolta tema respectiva prezentandu-i fatele in fel si chip, intocmai cum un filozof dezvolta o idee si nu o epuizeaza niciodata.

De ce "RISE"? Este un cuvant pozitiv, in general, este cam tot ceea ce inseamna energizare, ascensiune, lupta, agresivitate, etc. Sunt foarte multe cantece rock care contin in titlu acest cuvant, dar nu numai. Semn ca oamenii compun si asculta muzica (si) pentru a primi energie, pentru a se ridica din pasivitate si depresie, pentru a demonstra ceva, pentru a-si afirma misiunea pe care si-au dat-o in aceasta viata si sensul vietii, asa cum l-au inteles dansii. Iata deci cateva cantece pe care nu le-am mai prea auzit inainte despre tema primaverii "RISE".

• Blue - All Rise. Este un cantec cumintel de party cu multe fete, destul de mainstream, semn ca viata este facuta pentru activitati sociale in care romantismul si povestile de iubire nu ar trebui sa lipseasca. Vedeti pe YouTube.

• Gappy Ranks - I Rise. Un cantec si un solist de care nu am auzit niciodata dar s-ar potrivi bine la Magic FM, si un cantec de auto-incurajare, care zice ca in viata este bine sa te scuturi de frici, de intuneric si de pasivitate, sa iti gasesti un rost si sa traiesti "cum se cade". Vedeti pe YouTube.

• Thomas Jack & Jasmine Thompson - Rise Up. Este un cantec de auto-incurajare  pentru o adolescenta care, in mod inevitabil a fost deziluzionata si invata ceva despre viata. Si anume invata ca in viata lucrurile nu sunt intotdeauna cum ne dorim noi si cu toate acestea, viata este frumoasa si merita traita. Vedeti pe YouTube.

• Chad VanGaalen - Peace on the Rise. Este un cantec inadmisibil de hippy, prin mesaj si prin energia pe care o degaja, chiar si prin categoria de instrumente folosite. Mesajul cantecului este unul de comuniune cu natura si armonie in sanul acesteia, iar inaltarea este a spiritului care nu poate decat sa devina liber si creativ intr-un cadru atat de frumos. Vedeti pe YouTube.

• Jason Catro - Rise to You. Pentru tanarul Jason, sensul vietii pare sa fie legat mai curand de iubire si comuniunea cu iubita sa. Cantecul este echilibrat si frumos in felul sau, vorbind despre dependenta tanarului de iubire. El este pregatit sa isi investeasca "cei mai frumosi ani" din viata in iubire si sa faca tot ce ii sta in putinta sa creasca in ochii iubitei sale. Vedeti pe YouTube.

• Caroline Jones - Rise (Sing it Loud). Este genul de cantec care participa la Eurovision din Australia, cu mentiunea ca vine de fapt din Statele Unite. Este un cantec country cu un video-clip pe masura, care incearca sa ne initieze in dragostea pentru animale si viata in mijlocul naturii, in care activitatile fizice sunt la ele acasa , idilele miros a transpiratie proaspata si animale domestice iar hrana este "de la mama ei". Vedeti pe YouTube.

• Katy Perry - Rise. Este o incantatie pentru victorie si reusita, desi pare facuta de o persoana aflata in depresie, cu dramatismul de rigoare. Inaltarea este certa, dar se simte si durerea. Cantecul reuseste sa para mai mult decat un cantec pop ieftin, are traire, are atmosfera si un mesaj inaltator, cum altfel. S-a facut si o versiune rock si nu suna rau deloc. Vedeti pe YouTube.

• Maude - Rise up! Stiti momentul acela cand francezii nu il mai citesc pe Cioran, ies din muzeele cu opera lui Brancusi si au chef de viata? Atunci ei se apuca sa faca sitcomuri ieftine care vor sfarsit pe TVR 2 pentru a-i bucura pe acei pensionari care nu se uita doar la A3. Revenind la cantec, sa recunoastem ca este unul optimist si superficial, asa cum trebuie sa fie un cantec la un program matinal, primavera. Vedeti pe YouTube.

• Soundgarden  - Live to Rise. Un grup venit din  "suicide city", adica Seattle, la fel ca Nirvana si Pearl Jam, capete de afis pentru rockul anilor '90. Se zvoneste ca Seattle, "oras al sinuciderii" ar fi doar un mit iar adevaratul pol al sinuciderilor in America este de fapt Las Vegas. Oricum, Seattle este un oras pentru iubitorii de ploaie si pentru cei care isi doresc sa viziteze case memoriale ale unor sinucigasi celebri, cum ar fi solistul Soundgarden, care s-a inaltat zilele trecute. God bless his soul. Vedeti pe YouTube.

• NTER - Rise of an Empire. Ca dovada ca fiecare isi intelege inaltarea asa cum poate el... avem acest cantec care cultiva o viziune total anti-sociala cu privire la modul in care ar trebui sa ne petrecem viata. In spirit adlerian, "asta sunt eu, asta este lumea si asta pot sa fac eu intr-o lume ca aceasta." Cand neincrederea in sine si in ceilalti devine o problema majora, ajungem sa avem incredere in raul din noi, precum NTER. Vedeti pe YouTube.

Dupa cum ati observat, tema acestei primavera a fost afirmarea de sine si energizarea pentru activitate. Dar pentru ca suntem atat de diferiti unii de ceilalti, aceasta afirmare se face in moodurile cele mai variate, uneori tinand cont de bunul simt comun, iar alteori nefacand decat sa sfidam aceasta perspectiva.

(1) Imaginea Rising Sun, de KWKD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

stil de viata