Ce rămâne după un city break într-un oraș străin? Câteva impresii, câteva emoții, câteva amintiri, poate și câteva intenții de viitor. Le puteți lectura pe toate și ceva în plus, în acest articol despre excursia mea la Helsinki.
Sunt mai puțin de 24 de ore de când m-am întors dintr-un city break în capitala Finlandei, deci impresiile îmi sunt încă clare în memorie și voi încerca să vi le împărtășesc și dvs. În primul rând voi preciza faptul că nu a fost până acum o prioritate pentru mine să călătoresc în străinătate. Eforturile nu justificau beneficiile în logica mea. Lucrurile s-au mai schimbat între timp, suntem acum membri ai spațiului Schengen și zonele pe care le putem vizita, cu relativ puține eforturi, sunt unele dintre cele mai frumoase, încărcate de cultură și interesante din lume.
Cum am ales Finlanda?
Intresul meu pentru Finlanda a crescut gradual, pornind de la dragostea pentru muzică și faptul că mulți dintre artiștii preferați sunt de naționalitate finlandeză: Ville Valo și HIM, Apocalyptica, Insomnium, Tarja Turunen și Nightwish, Amorphis, etc. De altfel, în statisticile internaționale, Finlanda este țara cu cele mai multe trupe rock pe cap de locuitor, deci din acest efort național trebuia să iasă și ceva bun. Și da, unele dintre aceste trupe sunt formate din celebrități internaționale, pe bună dreptate.
Tot din domeniul artei, un alt punct de atracție al Finlandei, cel puțin în ceea ce mă privește, au fost filmele finlandeze de pe Netflix, în special cele cu investigații criminale, gen cunoscut și sub numele de nordic noir. De fapt prefer acest gen indiferent din care țară nordică provine filmul dar Finlanda a avut câteva contribuții remarcabile: BorderTown (Sorjonen) sau Deadwind (Karppi). Poate din fericire, în Helesinki nu am găsit atmosfera de thriller întunecat — cu unele mici excepții, desigur.
Îmi place la Finlanda și la finlandezi că nu au niciun fel de dubiu în privința orientării lor politice progresiste, toți par să susțină Ucraina și să fi îmbrățișat lupta pentru drepturile persoanelor LGBT+, lucru de care îți dai seama ușor după numărul impresionant de steaguri cu mesaj politic care flutură pe clădirile frumos îngrijite, în magazine sau pe terase — pe de o parte steagurile Ucrainei, pe care le vezi aproape peste tot (chiar și pe clădirea gării centrale) și steagurile curcubeu, a doua mare obsesie finlandeză. N-am apucat să-mi dau seama care dintre cele două tipuri erau mai multe.
Mărturisesc că îmi place și președintele Alexander Stubb, un politician care lasă impresia de inteligență politică și cultură generală vastă, cunoscut pentru pozițiile sale ferme și pragmatice în relație cu marile probleme ale lumii de azi. Stubb este fost prim-ministru, fost parlamentar european, cercetător la Academia Finlandeză, scriitor prolific și poliglot. Puțin câte puțin acest politician sofisticat s-a făcut remarcat până la punctul în care intervențiile sale inteligente și rafinate nu mai pot fi ignorate.
Și așa ajungem la poporul finlandez. În primul rând, să remarcăm faptul că acest popor a fost capabil să aleagă un personaj cu trecut academic, adică pe Alexander Stubb, în numeroase funcții importante ale statului finlandez, inclusiv în funcția de președinte. Asta denotă faptul că poporul finlandez crede în valori precum educația, rafinamentul și verticalitatea morală și consideră că personaje precum Alexander Stubb reprezintă un model potrivit pentru a fi promovat și propulsat în funcții publice importante.
Legat de experiența mea cu Finlanda și finlandezii, pot spune că am găsit acolo mai mult decât mă așteptam să găsesc. Eu personal nu am așteptări mari (asta mă protejează de deziluzii) și nici nu sunt genul care acordă încredere înainte de a cunoaște. Totuși, mă așteptam să găsesc civilizația la ea acasă și mă gândeam că va fi un trip cu pronunțat caracter cultural. Dar recunosc că aceste așteptari mi-au fost mult depășite.
O abordare turistică revoluționară
Am descoperit în primul rând Helsinki Card — o strategie de atragere a turiștilor funcțională și pragmatică care nu este unică în Europa (Paris, Londra, Oslo sau Stockholm o folosesc probabil cu același succes) dar reprezintă next level în materie de turism și felul cum acesta poate fi organizat pentru a produce rezultate optime atât pentru cei care oferă serviciile cât și pentru cei care beneficiază de acestea.
Ei bine, acest Helsinki Card, care vine în vreo 6 variante în funcție de beneficiile oferite și durata pe care beneficiezi de acestea, nu doar că îți umple programul cu activități interesante și reduceri de preț bine-venite, dar te ajută să înțelegi mai bine mentalitatea localnicilor și istoria locurilor pe care le vizitezi. Contactul cu tot ceea ce ține de cultura finlandeză tradițională și modernă este atât de profund și fascinant încât experiența nu poate fi decât unică și memorabilă.
Printre atracțiile pe care le-am ales personal au fost 2 călătorii adorabile cu feribotul pe arhipelagul Helsinki, unde am putut admira superba capitala finlandeză de pe apele Mării Baltice dar și o călătorie foarte informativă cu autobuzul Hop-On Hop-Off unde ți se oferă căști pe care le conectezi la sistemul automat unde selectezi o limbă internațională și ți se prezintă în timp real explicații și detalii cu privire la diversele obiective turistice întâlnite.
Nu în ultimul rând, am vizitat două muzee: Kiasma (de artă contemporană) și Amos Rex (unde vechiul întâlnește noul iar rezultatul este impresionant) — întâlnirea cu arta nu poate fi decât interesantă, elevatoare, transformatoare și transcedentală. Din păcate, nu am reușit să vizitez mai multe dar, cum am obiceiul să revin în locurile pe care le-am vizitat pentru episodul 2, 3, 4 etc, probabil voi reuși să vizitez restul de obiective data viitoare. Încă simt că Helsinki are de oferit lucruri și experiențe.
Din altă perspectivă, contactul cu civilizația finlandeză este imediat, hipnotic și puternic ca efectul unei poțiuni, începând de la aeroport. In special după ce ai trecut prin București și ai simțit mirosul de mizerie din toaleta aeroportului sau mizeria de pe jos de la barurile cu prețuri nesimțite din aeroportul Otopeni, care nu deranja pe absolut nimeni (în afară de mine probabil), dezvolți sentimentul că ai trecut printr-un portal magic și ai ajuns într-o altă dimensiune.
Fiindcă am ajuns pe la miezul nopții, aeroportul din Vantaa părea părăsit dar chiar și așa, observai o curățenie-lună, la toaletă ciripeau păsărelele (în loc de muzică) și nu se simțea pic de miros neplăcut. Mi-am rezervat un așa-numit restpod la un hotel din aeroport unde, într-o cămăruță fără pretenții dar pusă la punct în felul ei, am putut să-mi refac forțele pentru o zi de explorare, urmând ca în ziua următoare să mă cazez în Helsinki.
M-a fascinat încă de la început cât de retrași erau locuitorii — nu era foarte aglomerat trenul dar am remarcat că atmosfera semăna cu cea dintr-o biserică. Și totuși într-o biserică se mai șușotește, mai bârfesc mironosițele... dar acolo... nici musca! Apoi designul stației de tren din subsolul aeroportului era și acesta memorabil — de o răceală stranie, nepământeană, fără decorațiuni și alte floricele pe care cei de acolo le considera probabil inutile.
Și totuși, în această ambianță out-of-this-world, unde se auzea o muzică ambientală ciudată, (ca să fie cireașa de pe acest tort cu totul și cu totul special în felul său), am reușit să vorbesc cu doi tineri (băiat și fată) care tocmai se întorseseră din Grecia. Băiatul era în pantaloni scurți deși în acea dimineață erau 9°C iar în acel subsol era probabil și mai rece. Atitudinea lor a contrastat puternic cu ambianța în care ne aflam.
Așa cum aveam să constat in finalul călătoriei, nu am întâlnit niciun finlandez care să nu vorbească engleză, să nu-mi zâmbească și să nu mă ajute cu informații utile. Și chiar ai nevoie de astfel de informații fiindcă limba și denumirile sunt cam ciudate și probabil că ei sunt conștienți de asta. La un moment dat, fără să-mi dau seama, am întrebat un tip care consumase alcool și până și acela m-a ajutat cu informațiile cele mai bune, într-o engleză impecabilă.
Dar să spunem că nu exista acest ajutor uman bine-venit care făcea totul simplu și plăcut. Cred că m-aș fi descurcat și așa (cu puțină pierdere de timp), deoarece organizarea și felul cum sunt concepute traseele pentru diferite destinații este pe înțelesul tuturor. Nu în ultimul rând, există aplicația HSL, unde îți poți cumpăra bilet pentru orice tip de transport în comun care, de asemenea, te ajută cu hărți și trasee să te dumirești unde ești și unde trebuie să ajungi.
Civilizația este simplă, frumoasă și de ajutor. Nu sunt multe lucruri negative pe care să le fi remarcat în capitala Finlandei. Am observat vreo 3 narcomani într-o stație de tramvai din districtul Sornainen, vreo câteva persoane care vorbeau singure, și niște bețivi în același cartier. Centrul istoric și turistic al orașului este excepțional de sigur, la fel și aeroportul. Eu am dorit să văd districtul Vallila unde a copilărit muzicianul Ville Valo și așa am trecut prin Sornainen — nu am avut probleme acolo dar puteam să n-o fac.
Dacă a meritat să vizitez Helsinki? Cu siguranță a meritat. Mi-am dorit ceva nou pentru acest concediu și cred că am primit un stimul intelectual memorabil. Mi-am dat seama de la început că voi vizita un loc unde locuiesc niște domni și niște doamne și chiar așa a fost. Dar acolo mai locuiesc și niște domnișoare de o frumusețe ieșită din comun. Niște Ilene Cosânzene blonde pe care le întâlnești atât alergând pe faleza superbă a orașului (finlandezii fac jogging) cât și la magazinul Lidl și devii fan instantaneu.
Un alt lucru demn de luat în seamă, pe lângă faptul că poți întâlni bucătăria celor mai îndepartate locuri de pe planetă, ca în orice oraș cosmopolit (chineză, mexicană, tailandeză, etc), sunt alimentele și băuturile din magazinele finlandeze. Am căutat chestii finlandeze și am fost mai mereu impresionat: spre ex. ciocolata sau conservele de pește sunt de o savoare ieșită din comun iar așa zisele Long Drink — gin cu arome de fructe, de asemenea, reprezintă ceva nou și unic.
(1) Imaginea Helsinki, de Marius DeWolf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu