Mitul Eroului Degenerat

In adolescenta cochetam cu muzica rock. Dar tot timpul aparea cate o "veste tragica", despre o celebritate care a murit prematur. Eram in contact permanent cu aceasta realitate dura si acest "revers al medaliei".

o o o

Mitul Eroului isi are radacinile in istoria omenirii avand un rol didactic si de entertainment. Ne place sa ascultam povesti despre eroi, sa-i urmarim la stiri ori "live", atunci cand actioneaza, pentru a salva persoane aflate in pericol sau lupta pentru dreptate sociala.  Au existat eroi inca din cele mai vechi timpuri si ei s-au metamorfozat odata cu trecerea vremii, cu evolutia valorilor umane si rafinarea gusturilor.

Aceasta rafinare a gusturilor nu a fost intotdeauna un lucru bun. Daca Eroul Clasic era acela care facea binele sa triumfe si promova cele mai inaltatoare valori, Eroul Romantic castiga centrul atentiei mai curand prin capacitatea sa de a fi inadaptat si bolnav, de a suferi din iubire sau din cauza marginalizarii. 

In mod interesant, in ultimele decade, Mitul Eroului a dezvoltat o ramura mai curand decadenta, care, cel putin mie, mi-a creat tot felul de stari sufletesti.

Clubul 27 este constituit dintr-o lista de actori, muzicieni si atleti care au murit la varsta de 27 de ani, adesea ca rezultat al abuzului de droguri sau alcool, sau ca urmare a unor factori ce implica violenta (crima, sinucidere, accidente). Decesul a mai multi muzicieni populari intre anii 1969 si 1971 a condus la formarea ideii ca decesele sunt frecvente la aceasta varsta. Studiile statistice insa au esuat in a demonstra un astfel de pattern al deceselor muzicienilor la varsta de 27 de ani, in comparatie cu rate similare ale deceslor la varsta de 25 si 32. Un studiu al BMJ a descoperit faptul ca decesele in randul muzicienilor sunt mai numeroase in perioada de adult tanar iar faima sporeste riscul deceselor premature in randul muzicienilor, dar riscul nu este limitat la varsta de 27 de ani. (Wikipedia ~ The 27 Club)

Cred ca am devenit constient de aceasta ramura decadenta a Mitului Eroului in momentul cand am constientizat faptul ca, mai involuntar ori mai curand prin invatare, s-a creat acest asa-zis "club select al super-starurilor care au murit la 27 de ani". Este vorba despre cateva "suflete chinuite", despre care nu se poate spune ca nu dispuneau de talent artistic.

Cauzele acestor decese misterioase, perfect sincronizate, ca sa zic asa, sunt diverse, dar predomina supradozele si accidentele de automobil. Oricum, s-ar parea ca mitul lui "27 Club" a fost infirmat de fiecare data cand s-a incercat demonstrarea sa stiintifica - nu exista o prepondereta a mortilor in randul artistilor la aceasta varsta. Dimpotriva, exista multi alti artisti tineri care mor la alte varste, mai aproapiate sau mai indepartate de cea de 27 de ani.

Totusi, a ramas mitul urban al lui "27 Club". Iata doar cateva dintre cele mai sonore nume care fac parte din acest club funebru:

• Jimmy Hendrix

• Janis Joplin

• Jim Morrison

• Kurt Cobain

• Amy Winehouse

Lista completa a artistilor / muzicienilor care au murit la 27 de ani este mult mai lunga, continand nume cu o rezonanta mai mare sau mai mica. Veti intreba, ca multi altii, bine dar de ce 27? Care ar fi misterul acestei varste? Sunt convins ca numerologii au ei o explicatie bulversanta in legatura (si) cu asta, insa psihologii ar incerca mai curand o explicatie rationala, speculativa, cu iz stiintific.

Spre exemplu, am putea vorbi despre faptul ca la 25 de ani inceteaza o perioada numita "adolescenta prelungita", cu alte cuvinte, este momentul in care, teoretic, oficial, terminam cu adolescenta pentru totdeauna si devenim adulti tineri cu acte in regula. Miza este, formarea acelor deprinderi de adulti tineri si lasarea in urma  a adolescentei, in mod definitiv.

Dar care ar fi deprinderile adultilor tineri? Un raspuns scurt ar curpinde lucruri precum munca, intimitatea, familia, ingrijirea si educarea copiilor, si poate mai putin invatatura, prietenia si distractia care ocupau un loc privilegiat in perioada adolescentei. Nici macar nu as dori sa lansez ipoteza potrivit careia, acesti oameni mor fiindca nu au reusit sa treaca la stadiul de "adulti tineri".

O ipoteza mult mai eligibila ar putea fi aceea potrivit careia, "27 Club" a inceput sa prinda contur in perioada in care se puneau bazele acestui stil de viata care se exprima prin cele 3 componente "Sex, Drugs and Rock'n'Roll". In anii 60 - 70, tinerii pareau fascinati de ideea de a trai in pace, consumand droguri si iubindu-se pe unde apucau. (Make Love Not War)

Dar ei nu intelegeau pe deplin riscurile la care se expuneau adoptand acest stil de viata, caci acestea nici macar nu se cunosteau. Senzatiile erau puternice si asta conta cel mai mult. A venit o vreme in care drogurile nu mai erau la moda, fiind mai curand rezervate celor care, aveau, intr-adevar, o vocatie de "drama queens", intrucat trebuie sa ai ceva "al tau" ca sa adopti un stil de viata, desi stii care este rezultatul.

Dar pana sa devenim constienti de efectele consumului de droguri, "27 Club" prinsese deja contur si deja continea o combinatie de toata frumusetea. Cred ca dupa ce drogurile nu au mai fost la moda, a intervenit, in buna masura si dorinta de a apartine acestui club. Stiu, este o ipoteza exagerata, usor sinistra, dar eu personal cred ca pentru unii dintre acesti tineri, a functionat ceea ce se cheama "invatarea vicarianta".

Invatarea Vicarianta sau altfel spus Invatarea Sociala reprezinta adoptarea unor comportamente atunci cand observam ca acestea sunt recompensate de societate. Si, intr-adevar, daca esti un tanar star rock in ascensiune si ai unele probleme cu abuzul de substante, poate sa te tenteze un "rehab", dar, la fel de bine, poate sa te tenteze si sa intri in istorie ca membru al "27 Club". Vezi si fenomenul "sinuciderilor la indigo".

A fi un membru al acestui "club select", poate parea o adevarata onoare pentru unii, in special daca au deja statutul de "eroi", in sensul ca toata lumea le acorda atentie, respect si oriunde se duc, oamenii "se bat pe bilete". Fiecare dintre noi, isi are tentatiile sale, iar astfel de personalitati, si le au pe ale lor. Sigur, este trist ca exista un astfel de club simbolic, dar, stiti cum spune o lege a lui Murphy: daca ceva rau este pe cale sa se intample... 

Nu este obligatoriu o alegere constienta si rationala, dar este ceva ce poate sa se afle la un nivel mai putin constientizat, o tentatie careia i te abandonezi la un moment dat, daca esti, cum spuneam, un tanar rocker cu o cariera excelenta si pe care nu il preocupa in mod deosebit viata de familie monotona si plina de responsabilitati, mai ales ca toti cei din jur te privesc ca pe un zeu. Esti talentat, esti in centrul atentiei, ai totul, esti terminat de droguri, dar hei, ca sa fii perfect, trebuie totusi sa mori la 27 de ani! Lumea va sopti la priveghi "Only the good die young!"...

Oricum, multi alti tineri si-au dat obstescul sfarsit la varste diverse. Exista de altfel un mit, al artistului cu viata dezorganizata, destul de bine format si intarit de exemple multiple. In ziua de azi, pare a fi mai curand o exceptie sa intalnesti un rocker care isi doreste sa traiasca, sa aiba viata de familie in paralel cu cea profesionala si  doreste sa creasca copii fericiti.

Imi amintesc ca in adolescenta cochetam si eu cu muzica rock si admiram foarte multi dintre acesti artisti. Dar tot timpul mai aparea cate o "veste tragica", despre o celebritate sau alta care fie a murit de supradoza, fie s-a sinucis, fie i-a cedat ficatul, fie a murit intr-un accident. Am fost in permanenta in contact cu aceasta realitate dura si acest "revers al medaliei", care, la un moment dat m-a determinat sa iau distanta de genul muzical care insemna atat de mult pentru mine.

(1) Imaginea Heroes, de Tiago Farrajota, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Spinditty (acc. 28.11.2018), List of Members of the Forever 27 Club, website: Spinditty

(3) Wikipedia, (acc. 28.11.2018), 27 Club, website: Wikipedia