Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

miercuri, 12 decembrie 2018

Iluzia Liberului Arbitru

O adolescenta a invatat ca este cool sa fii live pe Facebook atunci cand te afli la volan sub influenta drogurilor. Dar a trebuit sa invete pe propria piele ca asta poate sa conduca la pierderi de vieti omenesti, cum ar fi si viata surorii sale.


o o o

Eram aproape sigur ca am scris deja un articol despre liberul arbitru dar o cautare in blog mi-a dat de inteles ca n-am facut-o pana acum. Ideea articolului mi-a venit in momentul in care am aflat ca niste cercetatori ar fi descoperit ca, de fapt, oamenii nu dispun de liber arbitru, cu adevarat, si acesta ar putea fi doar o iluzie, asa cum multi dintre noi s-au temut.

LIBER ARBITRU: Reprezinta posibilitatea noastra de a alege intre mai multe optiuni disponibile sau cursuri ale actiunii, independent de presiunile exercitate din exterior. Forta de auto-determinare.

In videoclipul de mai jos, o tanara din Statele Unite face un live pe Facebook, pentru toti admiratorii ei care o iubesc asa cum este ea, drogata, la volan si live pe Facebook. Ce ar putea sa iasa prost? Cred ca nici macar nu s-a gandit la asta, dar iata, avem dovada in format mp4, pentru posteritate. Oare care este rolul liberului ei arbitru in afacerea asta?




Teoretic, oamenii dispun de vointa libera si puterea de a alege.  Cu toate acestea, felul cum alegem este, mai mult ca sigur, influentat de o multitudine de factori, atat interni, cat si externi. Faptul ca acesti factori exista si isi exercita influenta asupra noastra, ii face pe unii sa se intrebe daca liberul arbitru este o insusire caracteristica umanitatiisau doar o iluzie. Iata cei mai relevanti dintre factorii respectivi:


  • EREDITATEA ~ Un adevarat jug, prin intermediul caruia, optiunile noastre de raspuns sunt drastic limitate. Rezultatele studiilor genetice - comparand perechile de gemeni care au trait separat ne dau serios de gandit. Asemanarile intre ei pot fi atat de puternice incat... spre ex. ambii sunt liberali, iubesc cartofii prajiti si au avut cate o nevasta pe nume Laura, de care au divortat. De asemenea, comportamentul nostru social pare a fi profund influentat hormonal, lucru care, tot la fel, pune la indoiala libertatea noastra de alegere. Spre exemplu, se transmit de la o generatie la alta tipul de sistem nervos, componente energetice si cognitive sau dispozitii emotionale. In plus, specia umana, luata in intregul ei, pare a avea reactii specifice cum ar fi, sa spunem, evolutia sentimentelor in cuplu - pasiunea "moare" dupa 12 luni de relatie. Care mai e rolul liberului arbitru aici?
  • MEDIUL SI EDUCATIA ~ ceilalti doi factori din "Sfanta Treime a Psihologiei", (1. Ereditate / 2. Mediu / 3. Educatie), mediul si educatia, vin impreuna, printr-o asociere irefutabila. Asadar, lesne de imaginat faptul ca, un anumit mediu de viata sadeste in noi insine tendinte cel putin la fel de puternice precum si ereditatea. Nu ne mira faptul ca o persoana cu o educatie precara alege o viata fara-de-lege sau este profund refractara in ce priveste evolutia sa moral - spirituala. Liberul sau arbitru se lasa modelat de conditiile de viata si mediul social, in buna masura si, chiar daca acea persoana nu este 100% definita de aceste conditii, ele isi spun cuvantul in extrem de multe privinte ale existentei sale sociale.
  • PRESIUNEA GRUPULUI ~ dupa ce ereditatea, mediul si educatia au sculptat personalitatea umana, intervine presiunea sociala, un alt factor care ne aseaza in fata faptului implinit. La asta as adauga factorii situationali (oportunitati, tentatii, amenintari, etc), care au si ei capacitatea lor de a suspenda liberul arbitru. Lipsindu-ne siguranta si increderea in fortele proprii, putem sa ne abandonam liberul arbitru si nimeni nu va sti. A te abandona inseamna si a scapa de responsabilitate, a te asigura ca ai pe cine sa dai vina. Riscul marginalizarii este o adevarata teroare pentru om, tocmai el, o fiinta atat de  sociala. Tentatia de a lasa in urma liberul arbitru este foarte mare atunci cand, sa spunem, imbratisam anumite mode sau curente ale epocii, indiferent de aria lor de expresie si influenta.
  • SOCIETATEA DE CONSUM ~ in timp ce noi scriem sau citim articole interesante despre liberul arbitru, niste dubiosi in halate albe stau in laborator si se intreaba ce substante sa mai adauge in alimentele din comertul public astfel incat produsele lor sa creeze dependenta si sa fie de succes. De asemenea, alti specialisti se gandesc toata ziua in ce fel ar putea sa creeze reclame care atrag atentia si iti raman in minte, in beneficiul celui care a platit pentru aceste reclame. Suntem, nu-i asa, ca niste pestisori inghititi de vii de rechinii societatii de consum. Se poate vorbi despre liber arbitru aici? Din ce in ce mai greu. Aproape jumatate dintre programele pe care le urmarim la televizor sunt reclame emise de un aparat urias de "propaganda consumerista". 
  • LIDERI, EXPERTI, INTELEPTI ~ Acestia reprezinta tot atatea modalitati de a renunta la responsabilitate si, deci, la liberul arbitru, daca nu cumva renuntarea la liberul arbitru este tot o manifestare a liberului arbitru - asa cum o sa vedem in finalul articolului, chiar este asa ceva. S-ar putea sa ne para mai convenabil sa facem asta decat sa luam decizii supuse greselii si care, de fiecare data, vor avea dezavantaje. Cu alte cuvinte, ne dam la schimb liberul arbitru pentru liniste sufleteasca, care vine numai atunci cand cineva "are grija de noi". Dar sa-l fereasca Sfantul sa ne dezamageasca, nu-i asa? 


Dupa cum observati, liberul arbitru poate sa fie si o povara. Faptul ca nu suntem constienti de toate aceste instante care, in mod paradoxal, ne cladesc si, in acelasi timp, ne confisca liberul arbitru, ne determina sa credem mai mult in acesta. Dar cu toate ca liberul arbitru privit la acest mod, pare a fi mai curand o iluzie, este totusi util sa credem in acesta - iluzia este profitabila. Daca nu ar exista liberul arbitru, am fi paralizati, demotivati, lipsiti de responsabilitate si de directie.  

De ce cred ca liberul arbitru este, in buna masura, o iluzie? Pentru ca de fiecare data cand alegem ceva, exista o doza de incertitudine, izvorata din faptul ca nu cunoastem toate datele problemei si putem sa scapam de incertitudine, doar ignorand faptul ca, exista lucruri pe care fie nu le cunoastem, fie nu le intelegem, fie le cunoastem gresit. Atata vreme cat "liberul arbitru" este depedendent de factorii de mai sus, este cazul sa ne intrebam ... de fapt cat de "liber" este liberul arbitru?

In Psihologia Adleriana, exista notiunea de Scop al Vietii, care se refera la faptul ca fiecare dintre noi isi are o directie de miscare, data de imaginea de sine si imaginea lumii, de felul cum acestea interactioneaza in psihicul nostru. Este vorba despre ceea ce am denumit "Ecuatia cu 3 Necunoscute" Ei bine, aceasta ecuatie reprezinta o instanta care poate submina liberul arbitru din interior, ca un Cal Troian, fiindca ea chiar dicteaza evolutia noastra psiho-sociala fiind neconstientizata, de cele mai multe ori.

Daca eu sunt X si lumea este Y, atunci o persoana X, intr-o lume Y, poate face un drum Z (Scop al Vietii).








(1) Imaginea Negra Box - Street Theater, de Godino, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu