Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
O gluma psihologica, aparuta initial pe contul de Facebook si pe pagina Facebook Psihopedia, inainte de Anul Nou, dar care, nu-i asa, este inca de actualitate, m-am gandit ca merita sa apara si pe blog, pentru cei care nu au citit-o pe Facebook.
☆ ☆ ☆
Ce atitudine au diversele tulburari de personalitate fata de vaccin. Orice asemanare cu fapte si personaje din realitate este pur intamplatoare.
Narcisistul. Am suficiente relatii in Germania, la Pfizer, pentru a face rost de cateva zeci de doze. Se va face un film artistic despre vaccinarea mea si voi intra in istorie.
Histrionicul. Sper ca imi vor permite cei de la MApN sa imi fac un selfie in timpul vaccinarii. Altfel voi fi nevoita sa ma folosesc de privirea mea secreta, pe sub gene. Niciun militar nu mi-a rezistat pana acum. Bine, am cunoscut doar unul dar l-am sedus dupa numai 5 ani.
Evitantul. Vaccinarea este un moment istoric care se intampla o data la 12 luni. Daca ma vaccinez voi fi nevoit sa beau o sticla de vin pentru curaj.
Psihopatul. In fond, putem vinde pe e-bay si vaccinuri Placebo.
O.C.D. Mi-am petrecut 2020 spalandu-ma pe maini si facand dus cu dezinfectant iar acum trebuie sa ma las vaccinat de niste amatori?
Schizoidul. Acum, ca m-am distrat asa bine un an intreg, intr-o perfecta solitudine, un an in care nimeni nu mi-a mai vorbit cu precipitatii si traiul in comunitate aproape ca a devenit suportabil, sa fiu cinstit, nu prea vad rostul acestei vaccinari.
Paranoidul. A venit sfarsitul. Acest vaccin este inventat de francmasonerie si are scopul de a eradica umanitatea. Mulțumiți-i lui Bill!
Schizotipalul. Vaccinul contine cate un nanocip. Daca refuzi vaccinul, nanocipul va fi difuzat prin antena 5G si va fi programat sa te caute. Se recomanda termopanele inchise si iesirea din casa doar in costum de astronaut, confectionat din otel.
Borderline. Daca iubitul meu se vaccineaza fara mine nu voi putea sa trec peste asta. Presimt ca il va avea pe constiinta pe papagalul Fifi care va suferi de malnutritie din cauza lui.
Dependentul. Cea mai buna prietena a mea se vaccineaza, deci ma vaccinez si eu. Cum? Nu se mai vaccineaza? Bun, deci nici eu nu ma mai vaccinez. Prietena mea ma va proteja de C19 si o iubesc.
Daca mai era nevoie sa precizez, acest articol este o gluma, care a aparut initial pe contul meu de Facebook si a primit niste reactii incurajatoare. El nu face decat sa speculeze cateva dintre trasaturile mai evidente, ca sa nu spun arhetipale, pe care le poseda persoanele cu tulburari de personalitate.
Iata si comentariile pe care le-am primit pe Facebook.
Este oare oportuna relaxarea discutiilor despre viol? Spre exemplu, putem sa facem haz de o persoana care a fost violata, punand in evidenta vina ei? Sau am putea sa facem asta daca reusim sa fim amuzanti, precum Mihai Bendeac?
o o o
Observ ca exista o discutie despre violul indreptat impotriva minorelor care a polarizat, pe de o parte pe cei care inca mai cred in bunul simt comun si se raporteaza la acesta in ceea ce fac, iar pe de alta parte, cei care au ajuns sa "inteleaga" anumite lucruri despre cum poti face rating pe YouTube sau care, cel mai probabil, au tendinte vizibile catre ceea ce se cheama "tulburarea de personalitate antisociala", mai comun denumita psihopatie.
Am gasit un videoclip pe canalul de YouTube al comediantului Mihai Bendeac care mi-a amintit de textul acesta de meme: "orice fata isi doreste un baiat cu simtul umorului, pana cand acesta incepe sa faca misto de ea" (se numeste "roast", mai nou). OK, trebuie sa precizam, daca mai era nevoie, ca Mihai Bendeac este artist si ii putem permite anumite "licente poetice", doar asa de dragul artistilor. In acest fragment el comenteaza dintr-o perspectiva "mai speciala", o stire pe care a intalnit-o pe internet. Daca o iei ca si stand-up comedy, este chiar amuzant.
Daca insa o iei "pe bune", in sensul ca ea ar putea sa reflecte convingerile si atitudinea lui Mihai Bendeac fata de femei, atunci fragmentul poate sa ne para impins pana la limita (de jos) a atitudinilor pe care un barbat le poate avea fata de femei si, in special fata de femei lipsite de experienta, adica adolescente. In paranteza fie spus, eu imi mai fac din cand in cand pacate, si vorbesc despre faptul ca unele fete folosesc experientele traumatice pe care le-au trait, pentru a scoate in evidenta felul cum este structurata personalitatea lor, dar de aici si pana la a face haz de asta, e o cale lunga.
Si nu stiu daca este ceva amuzant in asta, desi, s-ar parea ca Mihai Bendeac reuseste sa surprinda partea amuzanta, din perspectiva unei persoane care are o tulburare de personalitate de tip antisocial, careia ii lipseste empatia si cauta sa scoata in evidenta faptul ca victima isi are partea ei de vina. Acum, daca ma intrebati pe mine, este destul de putin masculin sa faci haz de o persoana mai slaba decat tine si asta poarta numele de bullying in mediul scolar, efectele putand sa fie poate mai dificil de gestionat decat un viol in sine.
Partea buna a acestei atitudini manifestate de Mihai Bendeac in acest videoclip, desi s-ar putea sa nu fiti de acord cu mine, este ca acele victime ale violului care s-au recuperat mai bine dupa trauma suferita, ar putea sa descopere ca lucrurile pot fi privite mai putin dramatic, ca se poate face haz de necazul propriu si ca, in toata nebunia aceasta, poti sa gasesti un sens si o logica, precum si anumite invataminte. Spre exemplu, poti sa inveti ca in aceasta lume naivitatea costa, ca nu poti avea incredere chiar in oricine, si ca anumite situatii pot fi evitate.
Dar daca te afli printre acele victime ale violului care nu au gestionat bine aceasta trauma si care inca traiesc efectele violului si inca simt rana emotionala, ma indoiesc ca poti sa intelegi umorul lui Mihai Bendeac. Recunosc ca pe mine m-a amuzat videoclipul acesta dar marturisesc ca eu nu sunt victima a violului si, la varsta / experienta mea, putine lucruri ma mai pot lua prin surprindere, deci am putut sa privesc cu detasare aceasta mostra de umor marca Mihai Bendeac.
De altfel, comediantul a avut ceva probleme ca urmare a felului cum a ales sa comenteze acest incident, sper ca nu foarte mari. Ceea ce as vrea sa mentionez pe final este faptul ca da, o anumita atitudine a victimei poate sa creeze premisele unei tragedii. Aici nu este vorba despre a critica victima. Este vorba despre a media relatia victimei cu realitatea. Poate ca tot asta face si Mihai Bendeac in videoclipul sau. Desigur, nu este vina victimei ca a fost violata.
Dar victima trebuie sa inteleaga cateva lucruri despre toata aceasta situatie:
Statutul de femeie presupune vulnerabilitate si tocmai de aceea, prudenta crescuta. Prin urmare, nu poti sa iesi din casa dupa o anumita ora fara sa fii insotita (adesea nici ca barbat nu poti face asta, in anumite zone sau momente).
Femeile au dreptul sa fie frumoase si admirate, numai ca felul cum se imbraca uneori este interpretat gresit de catre cei care pot prezenta pericol pentru dansele.
Lumea nu se va schimba si psihopatii nu vor disparea prea curand dintre noi, prin urmare, in loc sa asteptam asta, ar fi poate mai bine sa ne gandim cum ne putem proteja de acestia si, daca este cazul, cum putem lupta impotria lor.
Este mai util pentru tine sa iei cateva lectii de auto-aparare si sa-ti cumperi un spray cu piper decat sa iti plangi de mila. De fapt, o atitudine de excesiva vulnerabilitate ii atrage pe psihopati.
Psihopatii care le-ar putea victimiza au intotdeauna grija sa arunce responsabilitatea asupra victimelor - este un mecanism de aparare specific lor, numit de psihanalisti "rationalizare". Spre ex. ei iti vor reprosa ca te-ai imbracat provocator si ai iesit din casa neinsotita, dupa apusul soarelui, spunand ca "ti-ai cautat-o", sau vor intreba "de ce erai bauta?" concluzionand ca, probabil, "si tu iti doreai ceva".
Este inutil sa criticam psihopatii pentru ca gandesc astfel si cu atat mai putin util sa le cerem sa nu mai critice victimele - NU O VOR FACE NICIODATA.
Unii dintre psihopati pot fi subtili si pot sa isi pregateasca agresiunea sexuala timp de luni intregi (procesul poarta numele de "grooming")
De asemenea, ei pot sa iti strecoare chestii in bautura, prin urmare, ar fi bine sa ii cunosti pe cei care te insotesc in oras.
Cum insa nu poti sa cunosti in profunzime pe fiecare om, este util sa accepti ca i se poate intampla oricui asa ceva, oricate masuri si-ar lua, si asta nu ar trebui sa fie capatul lumii. Alternativa ar fi sa nu mai iesi niciodata din casa si, poate, ar fi la fel de dramatica precum violul.
De asemenea, este cu mult mai util sa initiezi o actiune in instanta, impotriva agresorului, decat sa iti plangi de mila, eventual cu public.
Cand privesti lucrurile din perspectiva unei persoane cu experienta de viata, care stie sa fie prudenta cand este cazul, si sa se pregateasca pentru situatii-limita, acestea pot sa para amuzante. De fapt, Mihai Bendeac vorbeste din perspectiva aceasta si exclusiv celor care se afla in postura aceasta. De aceea, unora s-ar putea ca actorul nostru sa le para mai curand "un geniu neinteles". Eu personal cred ca nu ar trebui sa il luam atat de in serios si nu cred ca, din cauza lui, anumiti barbati vor deveni violatori in serie. Poate insa era util sa precizeze in videoclipul sau ca le datoram femeilor respect si violul este cea mai urata forma de marlanie posibila.
De asemenea, violul poate avea efecte precum pierderea unor examene si / sau dificultatile de integrare in societate, ca urmare a traumei suferite. Nu stiu daca lucrurile stau asa in cazul Anei Maria Mocanu, oricine ar fi ea, totusi, nu este total exclus. Desigur, lucrurile sunt mai complexe decat atat, in sensul ca un viol este gestionat prin prisma experientei de viata acumulate, dar tocmai de aceea este posibil ca unele dintre victime sa nu reuseasca sa il gestioneze in vecii vecilor.
Libertatea este ceea ce facem cu ceea ce ne-au facut ceilalti. JP Sartre.
Unii au nevoie sa invete arta de a supravietui la bullying, batjocura sau la ruda lor de la oras - "satira sociala", in timp ce altii au nevoie sa invete sa simta cand gluma lor a "sarit calul". Un articol despre umorul care ucide.
o o o
In general, umorul este o calitate care se bucura de popularitate in radul oamenilor iar cei dotati cu simtul umorului se afla printre cei mai iubiti membri ai societatii. Cu toate acestea, exista o latura a umorului care devine atat riscanta, periculoasa cat si criminala, in sensul cel mai autentic al cuvantului.
Intr-un grup de oameni exista tot felul de roluri: liderul (alfa male), care poate fi formal (seful de echipa) sau informal (seful de gasca) , grupul de sustinatori ai liderului, inteleptul grupului, mama ranitilor, regina (alpha female) si asa mai departe. Dar in mod interesant, in grup se mai afla si tipul marginal (omega male), un element pe care grupul il pastreaza pentru ca are nevoie de cineva care este atat de slab si jalnic.
Care sunt functiile unui Element Omega?
TINTA ALEATORIE - Cred ca grupul are nevoie de un astfel de tip pentru ca el devine tinta frustrarilor tuturor membrilor grupului - daca ai frustrari, exista cineva pe care poti sa ti le reversi, intr-un cadru securizant si "prietenos" (caci "Elementul Omega" isi merita soarta, s-a nascut ca sa fie jalnic si sa sufere pentru asta).
COMPARATII IN JOS - Apoi, o forma de distractie extrem de raspandita este aceea care presupune sa ii privesti pe anumiti membri ai grupului de sus, fiindca asta iti ofera un fals sentiment de superioritate si "revansa" pe care nu ai putea sa ti-o iei in fata altcuiva, cu toate ca nu este tocmai "politically correct" sa iti iei revansa impotriva cuiva ce nu are vreo vina.
SARCINI PENIBILE - De asemenea, Omega Male este folosit pentru cele mai umilitoatare / jenante sarcini posibile intr-un grup si pe care nimeni altcineva nu le-ar putea duce la indeplinire. Locul in grup al lui Omega Male pare a fi un provizorat fara limite si Omega Male trebuie sa faca eforturi serioase daca vrea sa fie membru al grupului.
Asadar, pentru a sintetiza, modul cum Elementul Omega isi castiga locul in grup este urmatorul: incaseaza loviturile frustratilor, realizeaza misiuni umilitoare si devine el insusi acel "pol al stangaciei umane" de care, s-ar parea ca avem atat de multa nevoie. Dar mai exista si anomalii: Omega Male nu doreste sa isi asume aces rol - considera ca merita mult mai mult decat atat , spre exemplu, merita sa fie un lider.
Sau poate ca isi da seama ca de fapt el este liderul, dar nimeni nu il ia in serios? Cand asteptarile nu ne sunt validate si cand traim experiente pentru care nu suntem pregatiti, se cheama ca traim o trauma. In zilele noastre astfel de traume sunt la ordinea zilei, fiindca vorbim despre fenomenul de bullying. Tinerii isi pot, foarte bine, pierde viata pe acest temei, in special daca acest rol de Omega Female / Male, ii gaseste total nepregatiti psiho-emotional.
Uneori, regina razboinica a grupului poate sa porneasca o cruciada impotriva unui membru al grupului care, sa zicem ca nu i-a validat nevoile sale de regina razboinica (atentie, gesturi tandre si, pe scurt, ceea ce se numeste "narcissistic supply" - adica validare si supunere). O astfel de cruciada are drept scop retrogradarea respectivului / respectivei la gradul de Element Omega - ultimul care merita respectul grupului si primul care merita sa fie umilit - regina razboinica se descurca de minune in aceasta misiune de la Dumnezeu.
In toata aceasta afacere, s-ar parea ca un rol important il joaca ... umorul. De fapt este o ruda foarte cruda a umorului - batjocura. Este aproape ca si umorul, fiindca lumea pare ca se distreaza, rade, glumeste, dar in esenta, se produce o agresiune simbolica si emotionala impotriva unui membru al grupului, elementul Omega, care este lipsit de dreptul de a fi respectat si de a fi tratat ca un egal.
Uneori batjocura pare a fi "bine intentionata" cum ar veni, este o "satira sociala", intrucat pare ca isi propune sa atraga atentia asupra aspectelor care ne deranjeaza la ceilalti, ridiculizandu-le. Dar chiar si asa, se mentine aspectul acesta de agresare brutala a cuiva, fie si cu pretextul ca doresti sa ii faci un bine, lui si societatii. Si da, trebuie sa fii total lipsit de empatie si, in esenta, un psihopat, pentru a face asa ceva.
Cu alte cuvinte, oricat de frumos ar fi scopul - "indreptarea societatii", el nu poate sa scuze mijlocul - "agresarea nemiloasa a celuilalt". Acum, ne putem noi astepta din partea elementului Omega sa fie tare, fiindca viata este oricum dura, si sa invete sa suporte astfel de comportamente barbare, indreptate impotriva lui. Dar adevarul este ca elementul Omega nu stie cum sa faca fata la asa ceva si primeste observatiile batjocoritoare ca pe niste chiftele otravite.
Si, de asemenea, o sa-mi spuneti ca elementul Omega nu are nici simtul umorului si nici competentele sociale, ceea ce poate fi adevarat. Dar nici cei care se dedau la asa ceva (batjocura) nu se pot lauda cu faptul ca sunt empatici si stiu sa ajute o persoana cu o critica constructiva. Pare ca singurul lor principiu este acela ca... "pestele mare il consuma pe cel mic". Daca nu rezisti la batjocura esti veriga cea mai slaba a "lantului trofic".
Nu este ca si cand mi-as fi propus sa-i sensibilizez pe toti psihopatii care folosesc batjocura ori, mai sofisticat spus "satira sociala". Doresc prin acest entry sa ridic cortina de pe anumite fenomene sociale, spunand lucrurilor pe nume. Da, unii au nevoie sa invete sa faca fata la situatii de acest fel, in timp ce altii au nevoie sa invete sa simta cand gluma "sare calul".
Probabil ca nimic din toate astea nu se va intampla... Dar daca cititi acest articol, poate ca veti ramane cu ideea ca umorul nu este universal si poate sa distruga multe vieti si, mai ales, multe relatii la care nu va doriti obligatoriu sa renuntati. Poate ca veti intalni pe viitor persoane care "au simtul umorului" si nu le pasa de ceea ce se spune despre ele, dar probabil ca nu le pasa de nimic altceva. Justitie divina? Fiecare nas isi are nasul...
(1) Imaginea Mock Shock, de Jon Bunting, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
Adevarul? Se afla in gura celui care striga mai tare. Dar adevarul este ultima lui preocupare. Iar dincolo de "batalia pentru justitie", adevarata pierdere a societatii romanesti este cu totul alta.
o o o
Pacea este plictisitoare. Altfel nu-mi explic de ce nu pierdem nicio ocazie de a ne trage de par unii pe altii. O sa-mi spuneti ca stiti voi motive foarte clare si bune de a-i uri pe cei din tabara cealalta. Spre exemplu, ii urati pentru ca isi doresc puterea si resursele tarii desi sunt incapabili sa le obtina prin intermediul votului, facand orice pentru a pune mana pe acestea.
De exemplu, s-ar organiza intr-un "Stat Paralel", un fel de Familie care dicteaza, trage de sfori si elimina din viata publica orice personalitate care deranjeaza. Sau poate ca ii urati pe ceilalti fiindca au fost tot timpul la putere si au gestionat resursele tarii intr-un mod dezastruos, profitand de orice ocazie pentru a le folosi in scop personal, facand abstractie de nevoile comunitatii, dar si de lege.
Se spune ca ... politica este o tarfa. Cred ca abia in zilele astea incep sa inteleg de ce. Politica pare sa existe pentru slujirea intereselor personale sau de grup, in ciuda faptului ca politicienii se ascund in spatele unor fraze pompoase prin intermediul carora incearca sa farmece si sa castige increderea comunitatii. Increderea dar mai ales voturile.
Ma fascineaza cat de surzi / orbi / lipsiti de orice capacitate de a-l percepe pe celalalt, sunt cei care "fac politica", precum si cei care "fac jurnalism politic". S-a ajuns in punctul in care nu mai exista absolut niciun fel de legatura intre felul cum ne sunt prezentate "datele realitatii" atunci cand avem doua surse diferite. Aici se spune ca "suntem in fata unui mare act de curaj patriotic" iar dincolo "ne aflam in fata unui urias abuz".
Dar care este adevarul? Ei bine, adevarul pare ca ne intereseaza mai putin. Ne intereseaza lupta in schimb, iar pe cei care ne manipuleaza ii intereseaza puterea. Suntem atat de radicalizati in opiniile si comportamentele noastre incat putem sa transformam orice gest inocent al celuilalt intr-o crima odioasa, dar si viceversa. Parerile sunt de mult timp formate, cu ajutorul "formatorilor de opinie", prin urmare ceea ce fac ceilalti este inteles inainte de a fi facut macar.
In psihologia adleriana, personalitatea si Eul sunt cuprinse in termenul "stil de viata". Cand ne referim la stilul de viata al unei persoane intelegem ceva legat de felul in care acea persoana se vede pe sine, pe ceilalti, reprezentarea lumii si ceea ce poate sa faca o persoana ca dansa intr-o lume ca aceasta. Daca ma intrebati pe mine, stilul de viata al celor care se ocupa cu politica in Romania, indiferent de tabara in care se afla, este... identic, si, mai ales, este... paranoid.
Noi suntem cei buni. Ceilalti sunt cei rai. Lumea este un loc trist din cauza celorlalti. Si am ales sa luptam impotriva celorlalti.
Dupa cum observati, intr-o astfel de schema de referinta, nu este loc pentru cooperare si compromis. Si ar trebui sa ne intrebam la modul cel mai serios, in ce fel ne influenteaza politica modul de a solutiona conflicte si de a lua decizii in familii sau la locul de munca, mai ales ca politica pare sa ocupe un loc din ce in ce mai important in vietile noastre.
Caci daca modelul interactiunilor politice s-ar copia si implementa in familii, atunci oricine nu este de acord cu noi, va deveni dusmanul nostru de moarte si ne vom dori sa il eliminam. Asta este ceea ce ne invata formatorii de opinie, in oricare dintre tabere s-ar afla, si asa se explica faptul ca ne radicalizam, lasandu-ne prada instinctelor si pornirilor primitive, renuntand la orice forma de activitate nervoasa superioara.
Cand refuzam sa privim lucrurile din perspectiva celuilalt, apeland la empatie si cooperare, campul constiintei noastre se ingusteaza si retrogradam, din punctul de vedere al activitatii nervoase, la stadiul de primate, pentru care circumvolutiunile sau cortexul nu pot face absolut nimic - conotatia situatiei, asa cum ne este prezentata, nu cere cooperare, aparent, ci mai curand ne cere sa ne batem ca chiorii.
Acesta este rezultatul zecilor de ani in care orice situatie a fost interpretata la modul despre care va vorbeam mai sus: "Noi suntem cei buni. / Ceilalti sunt cei rai." Un mod de interpretare ce este programat sa desfiinteze orice atitudine pozitiva a celorlalti (de exemplu maririle de salariu sunt de fapt "pomeni electorale" iar lupta pentru justitie corecta este de fapt "pentru capital electoral" sau chiar "politie politica").
Am o ipoteza pentru acest articol. Ea suna in felul urmator: probabil ca daca vom continua sa ne lasam influentati de "formatorii de opinie" rezultatul va fi o radicalizare din ce in ce mai accentuata si o privare generalizata de orice deprindere necesara traiului in comunitate cum ar fi rezolvarea de conflicte prin diplomatie, cooperarea si negocierea.
Daca vom continua sa ne lasam inspirati de interactiunile specifice mediului politic, vom retrograda pe scara evolutiei transformandu-ne in niste fiare salbatice, gata sa isi arate coltii si sa isi scoata ghearele oricand cineva va manifesta opinii diferite. Afectivitatea umana isi va manifesta latura cea mai periculoasa, determinand aparitia de comportamente extreme - agresivitatea verbala si violenta fizica.
O sa-mi spuneti ca preocuparile politice reprezinta o dovada a constiintei civice. Poate, dar nu la modul acesta. Am ajuns sa "citim gandurile" celorlalti si sa ignoram ceea ce ei spun sau fac cu adevarat. Probabil ca v-as surprinde daca v-as spune ca majoritatea comportamentelor si atitudinilor promovate azi in societate si mass media tin mai curand de patologia psihica decat de normalitate.
Suntem paranoizi daca orice fac ceilalti este privit cu incrancenare si suspiciune si suntem de-a dreptul psihotici daca vedem lucruri care nu sunt acolo - cum ar fi "statul paralel" sau "festivalul inculpatilor". Avem probleme de control al furiei oricand suntem convinsi ca ceilalti ne iau lucruri care ni se cuvin - adica foarte des. Adevarul este un lux in ziua de azi. S-ar putea sa credeti ca adevarul este in gura celui care striga mai tare sau care vorbeste mai repede.
Dar acesti oameni nu isi doresc sa va spuna adevarul. Ei selecteaza fragmente de adevar pe care vi le aduc in atentie sau vi le amintesc in mod obsedant, ignorand orice v-ar putea ajuta sa construiti imagini mai complexe si obiective ale lumii. Uitam ca oamenii au atat calitati cat si defecte. Cooperarea intre parti nu este posibila in politica si, in curand, cooperarea va fi o ciudatenie care mai exista doar in DEX.
Eu personal ma astept ca paranoia sau tulburarea de tip borderline sa se faca din ce in ce mai simtite in societate iar analfabetismul emotional sa devina tot mai raspandit. Cu alte cuvinte, vom deveni din ce in ce mai dezechilibrati din punct de vedere emotional, si tot mai putin capabili sa rezolvam conflicte sau sa cooperam cu cei apropiati. Dincolo de "batalia pentru justitie" cred ca aceasta este marea pierdere a societatii.
(1) Imaginea #Rezist, de Albert Dobrin, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0
Sunt de cateva luni intr-o relatie cu prietenul meu, ne intelegem foarte bine, urmeaza sa ne mutam impreuna, dar, daca ma gandesc bine, nu m-a vazut niciodata fara machiaj. Imi este teama. Ce sa fac?
o o o
Istoria machiajului incepe cu 6000 de ani in urma, potrivit Wikipedia, iar in antichitatea greaca, romana si egipteana exista deja o adevarata cultura a machiajului si a cosmeticelor, care includea nu doar produse de origine minerala, pentru a da culoare, ci si ceara de albine sau apa de trandafiri care erau folosite de femeile antichitatii pentru a obtine un ten ingrijit si atragator.
Ei bine da, atragator, fiindca ne dorim cu totii sa fim placuti si avem multe de castigat din asta. Inutil sa mai spun ca eforturile noastre de a ne face placuti, pe o cale sau alta, dau si rezultate. Spre exemplu, machiajul poate schimba cu totul fizionomia fetei unei femei, lucru apreciat din plin de potentialii parteneri care declara adesea ca le plac femeile machiate.
Dar fiindca placerea si dependenta merg mana in mana, barbatii devin dependenti de imaginea aceasta ingrijita si sofisticata a femeilor frumoase, in timp ce la acestea se observa o teama de a se prezenta pe sine, "cea de toate zilele", fara machiaj, asa cum le-a lasat mama natura. Spre exemplu, am intalnit de curand o astfel de marturisire la o adolescenta:
Sunt de cateva luni intr-o relatie cu prietenul meu, ne intelegem foarte bine, dar, daca ma gandesc bine, nu m-a vazut niciodata fara machiaj. Urmeaza sa ne mutam impreuna si mi-e teama ca va fi dezamagit de felul cum arat fara machiaj. Ce sa fac? (@Anonim)
Buna intrebare, nu-i asa? Se observa aici cateva elemente cum ar fi o stima de sine indoielnica, nesiguranta, dar si dependenta de relatii si de partener. De asemenea, se observa si faptul ca aceasta adolescenta nu este pregatita sa piarda aceasta relatie, desi, daca ne gandim bine, pierderea poate sa survina oricand - nimic nu iti garanteaza faptul ca o relatie va dura la nesfarsit, indiferent ce v-ar promite "expertii".
Exista aceasta anxietate pentru ca exista foarte multa incertitudine si, ei bine, singurul lucru care v-ar putea salva este sa nu va mai pese atat de mult. Da, nu este prima data cand recomand un "miserupism terapeutic", desi imi imaginez faptul ca asa ceva este mai greu de cultivat si de inteles de catre o adolescenta indragostita. Cu toate acestea, recompensa este consistenta, fiindca partenerul s-ar descurca mai bine, poate, cu o fata sigura pe ea, care nu pune in spatele lui povara dependentei sale.
Daca am privi machiajul drept o metafora, atunci probabil ca si barbatii poarta foarte mult machiaj, in majoritatea timpului. Spre exemplu, pedofilul din lift, trebuie sa fi purtat suficient machiaj pentru ca sotia lui sa nu isi fi dat seama ce fel de poama era. Psihopatii poarta mult machiaj, la randul lor, fiindca, daca i-am vedea in toata splendoarea lor, probabil ca nu ne-am mai face de lucru cu ei.
La fel si narcisistii, poarta mult machiaj, fiindca sunt dependenti de imaginea lor publica si nu doresc ca cineva sa ii vada altfel decat in culmea gloriei, desi, poate, in sinea lor, sunt rosi de invidii si de gelozie. Putin "machiaj" te face sa apari empatic si sensibil cand pleci in campania electorala, in timp ce, in adancul fiintei tale se gaseste lacomia si egocentrismul, un individualism feroce.
Persona (concept psihanalitic) este un mod de a-ti infrumuseta personalitatea, de a te pregati pentru contactul cu ceilalti, prezentandu-le selectiv si uneori in mod mincinos trasaturile tale de personalitate. Persona, sau imaginea ta publica, reprezinta machiajul personalitatii. Probabil ca iti porti Persona chiar acum, ca pe un machiaj, care te securizeaza, tinandu-te departe de reactiile celorlalti, fata de ceea ce esti cu adevarat.
Eu personal, dupa cum stiti, nu cred in iubire neconditionata si mi se pare chiar ca este un concept auto-vatamator. Daca esti mama si iti iubesti neconditionat copilul, jos palaria. Dar nu consider ca ar trebui cineva iubit atunci cand nu are nimic de oferit, sau, dimpotriva, are de oferit violenta, huliganism si proasta crestere. Vorbesc despre iubire neconditionata fiindca are legatura cu "problema machiajului".
Consider ca, desi corpul fizic reprezinta pentru o femeie un atu principal atunci cand vorbim despre atragerea unui partener si succesul social, probabil ca ar trebui sa se bazeze mai curand pe ceea ce se afla dincolo de acesta si care va ofera mai multe sanse de reusita decat o simpla "carcasa" sau un simplu "ambalaj". Corpul vostru atrage atentia, dar nu o si mentine, din pacate.
Seductia se afla dincolo de ceea ce se vede, in atitudinea voastra fata de voi insiva, fata de ceilalti si fata de comunitate. Seductia, din punctul meu de vedere, se vede mai curand in ceea ce spuneti, in ceea ce faceti si in felul cum ceilalti se simt in prezenta voastra. Puteti sa purtati "machiajul secolului" dar oare veti reusi sa le faceti ziua mai frumoasa celor din jur?
(1) Imaginea 4 (Four), de Camilla Garzon, via Flikr, sub licenta Public Domain
(2) Wikipedia, (acc. 06.02.2018), History of Cosmetics, website: Wikipedia
Antidotul pentru criza adolescentei este... relatia. Daca stiti sa cultivati relatii, puneti putin din asta in relatia cu adolescentul. Iar daca nu stiti, invatati, sau asteptati-va la ce este mai rau.
o o o
Dupa cum stiti, ma preocupa aspectele legate de relatii si am promovat de ceva timp conceptul de "cultivare a relatiei". Asa se explica faptul ca mi-a atras atentia un material numit "Cum sa-ti ruinezi relatia cu un adolescent", care incearca sa sintetizeze cateva dintre asteptarile lor in raport cu adultii din viata lor.
Adolescenta este o varsta a experimentarilor, pe masura ce adolescentii se dezvolta si intra in deplinatatea potentialului cognitiv si senzorial, iar nevoia de experimentare este un prilej de definitivare a trasaturilor de personalitate care face uz de aceste experiente pentru a se pozitiona in raport cu lumea.
Totusi, cei sapte ani de acasa isi vor spune cuvantul in aceasta cautare de experiente, deci nu va asteptati ca un adolescent sa devina un mic monstru doar fiindca a ajuns la liceu. Este adevarat ca acum grupul de prieteni devine ceva mai important decat familia, dar adolescentul va folosi lucrurile invatate in familie pentru a-si selecta prietenii, deci asigurati-va ca ati fost un exemplu decent pentru ei.
Daca priviti videoclipul urmator, care este mai plin de invataminte decat ar putea parea la prima vedere, veti intelege cat de fericiti sunt adolescentii impreuna cu prietenii lor si, pe de alta parte, cat de greu le este sa vina in contact cu realitatile greoaie si gri ale adultilor. De aceea, va revine misiunea delicata de a intermedia relatia adolescentului cu realitatea.
In sensul celor spuse mai sus, va invit sa lecturati o lista de lucruri pe care adolescentii le resping in relatia cu adultii din viata lor (parinti, tutori, etc) pentru a intelege nivelul la care ei se afla si asteptarile concrete pe care le au. Este utila cunoasterea acestora pentru ca, in absenta lor, va va fi greu sa intrati intr-o relatie cu ei.
CAND NU II ASCULTATI - da, comunicarea trebuie sa fie bidirectionala, daca va doriti sa ramaneti in lumea speciala a adolescentului vostru. Incepeti prin a-l asculta si a-l intelege si veti fi rasplatiti cu ascultare si intelegere.
CRITICILE EXCESIVE - este un alt mod prin care va pregatiti sa parasiti lumea speciala a copilului care nu doreste sa mai aiba de-a face cu persoane ce nu vad decat jumatatea goala a paharului si deci, probabil ca au o problema psihica.
INTEROGATORII INTERMINABILE - cand va transformati intr-un procuror DNA, care pune tot felul de intrebari obositoare in incercarea de a-i controla fiecare miscare. Da, vreti sa stiti mai mult, vreti certitudini, dar in felul acesta veti sti mai putin iar incertitudinile vor creste.
RUINAREA PUBLICA A REPUTATIEI - adolescentii sunt foarte sensibili la ceea ce se spune despre ei in public, de aceea si fenomenul de bullying ii afecteaza mai mult ca pe adulti, iar cand ii atacati in prezenta prietenilor, cu tot felul de reprosuri sau povesti penibile, va vor tine minte.
APLICAREA DE ETICHETE - este tentanta pentru adulti dar adolescentii nu doresc sa le puneti etichete si sa ii judecati superficial, potrivit unor categorii vehiculate la nivel social. Recititi inceputul listei: invatati sa ascultati!
LUPTELE PENTRU PUTERE - in special in luptele de putere care sunt inutile (de ce nu si-au mancat legumele sau de ce si-au cheltuit aiurea alocatia). Oferiti-le o bruma de libertate si se vor lasa influentati mai mult in chestiunile cu adevarat importante. Nu sunteti gardianul lui iar daca sunteti, uitati de relatie.
SA PRETINDETI SUPUNERE IMEDIATA - Sarah si prietena ei cea mai buna fac acest joc genial pe care il vor urmari cateva milioane de copii, (... like + ... share + ... subscribe), si tocmai atunci da buzna mama ei cerandu-i sa termine cu prostiile si sa se apuce de invatat pentru teza de saptamana viitoare daca vrea sa nu devina o ratata. Relatie? Zero.
SUSPICIUNILE CONSTANTE - un lucru la fel de obositor ca si intrebarile de interogatoriu, suspiciunile au darul de a atrage lucrurile de care va temeti cel mai mult fiindca in mentalitatea lor limitata de adolescenti, acestea devin o alternativa serioasa la atmosfera de "razboi rece" pe care o cultivati fara sa vreti.
SUNTETI ZGARCITI CU SCUZELE - desigur, v-ar putea parea ca va va stirbi autoritatea dar nu este asa. Este util (pentru relatie) sa recunoasteti ca ati gresit atunci cand simtiti ca ati facut-o. Duritatea excesiva construieste zidul dintre voi si adolescent. Nu va doriti asta.
CAND II IGNORATI - in spiritul celor spuse mai sus (asculta, nu cere supunere imediata, etc), parintii pot sa lase impresia uneori ca laptopul, masina, televizorul sau munca lor sunt mai importante decat adolescentul.
CAND LE CRITICATI ASPECTUL - pentru un adolescent aspectul exterior este o forma de a se afirma public, ba chiar o religie asumata temeinic. Este de inteles faptul ca uneori s-ar putea sa para ciudat si neingrijit, dar e inutil sa intrati in acel tip de polemica. Lasati-le imaginea pe care o doresc! Le va trece.
CAND II COMPARATI CU ALTII - pentru un adolescent este umilitor sa fie comparat cu rudele, vecinii sau prietenii de familie. Este ca si cand ati regreta ca exista - sau cel putin asa veti fi perceputi.
CAND ASTEPTATI PERFORMANTE - este cam acelasi lucru ca si a-i compara cu altii. Puteti sa zugraviti un scenariu luminos pentru ei, dar nu le impuneti performantele cu forta. Performati voi insiva intr-un domeniu si pastrati relatia cu ei.
Psihoterapeutul William Glasser, care este pentru mine "Marele Will" (adevaratul), vorbeste despre "lumile noastre speciale" - acesta reprezentand un concept central al sistemului sau terapeutic. El ne invata sa accesam lumea speciala a celuilalt printr-o relationare care implica participarea activa la viata adolescentului, in spiritul celor 4C din psihologia adleriana (curaj - conectare - a conta - a fi capabil).
Cand un parinte isi incurajeaza copilul, participa la viata lui, ii arata adolescentului ca si el conteaza si ii ofera oportunitatea de a demonstra ca este capabil sa raspunda provocarilor de zi cu zi ale vietii sociale, acel parinte este echipat cu toate cele necesare pentru a oferi o educatie de succes. Acest articol a incercat sa va ajute sa accesati lumea speciala a adolescentilor vostri, cultivand relatii veritabile cu ei.
(1) Imaginea Max, de Ashley Webb, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
(2) Scarry Mommy, (acc. 25.01.2018), How to Ruin Your Relationship With Your Teenager, website: Scarry Mommy
Va sperie batranetea? Da, puteti alege si asta. Dar in timp ce unii contempla neputinciosi prabusirea cladirilor vechi, altii investesc in personalitatea lor, le pun in valoare, si castigul este pe masura. Poate ca adevaratul dusman al omului varstnic nu este varsta...
Batranetea este de regula privita ca o mare sperietoare. In contextul unei societati care pare a valoriza mai curand tineretea si tot ce are aceasta de oferit (voiosie, imagine, agilitate, etc), persoanele care avanseaza in varsta, (impotriva vointei lor), ingroasa in acelasi timp randurile celor care traverseaza crize existentiale majore, odata cu pierderea atributelor tineretii.
La 4 ani, succesul inseamna sa nu faci in pantaloni.
La 12 ani, succesul inseamna sa ai prieteni.
La 18 ani, succesul inseamna sa ai un permis de conducere.
La 20 de ani succesul inseamna sa faci sex.
La 35 de ani, succesul inseamna sa ai bani.
La 50 de ani succesul inseamna sa ai bani.
La 60 de ani, succesul inseamna sa poti face sex.
La 70 de ani, succesul inseamna sa ai un permis de conducere.
La 75 de ani succesul inseamna sa ai prieteni.
La 80 de ani, succesul inseamna sa nu faci in pantaloni.
( Autor necunoscut )
Cred ca este mult adevar in faptul ca tineretea este un avantaj. Dar se si exagereaza foarte mult importanta aspectului fizic in, sa spunem, sansele de a obtine un partener romantic sau sansele de a obtine un loc de munca. Spun asta pentru un motiv de bun simt: dincolo de aspectul fizic placut se afla caracterul iar dincolo de aspectul care "vinde" se afla competentele si onestitatea.
Cu toate acestea ramane destul de usor pentru multi dintre noi sa se blazeze si sa alunece intr-un discurs de genul: "eu nu mai sunt tanar si deci nu am prea multe de spus", caci batranetea... este o mare nenorocire cu care trebuie sa ne impacam. Dar asa cum s-a descoperit pe cale stiintifica, tocmai acest tip de discurs este acela care ne provoaca cele mai multe probleme - DISCURSUL NEVROTIC, pe numele sau.
Obisnuiam sa afirm faptul ca o persoana are un fel de "scor personal", prin intermediul caruia, obtine un anumit loc in "ierarhia aprecierii sociale", daca putem numi asa perceptia publica legata de valoarea umana. Este un scor care vorbeste despre calitatile acelei persoane, despre impresia pe care o lasa si despre increderea pe care o genereaza in jurul ei.
Iar aspectul fizic este doar unul dintre elementele care constituie acest scor personal. Puteti considera ca decolteul generos si obrazul tanar va vor scoate in fata si anumite studii par a demonstra asta. Dar eu raman la convingerea ca nu in toate meseriile decolteul reprezinta "activitatea profesionala reusita", macar ca s-ar putea sa se dovedeasca adevarat ca in publicitate, show-business ori modelling, astfel de aspecte cantaresc mai greu. Pe tanarul din videoclipul urmator, s-ar parea ca nici studiile si nici varsta tanara nu l-au impiedicat sa devina un esec cu acte in regula.
Cand vorbesc despre scor personal, ma refer la acele calitati care cresc valoarea noastra in plan social. Despre multe dintre acestea am scris si in articolul Seductia Bunului Simt. Veti vedea ca, in afara de tinerete, exista si alte astfel de elemente pe care le puteti pune in miscare si care va fac apreciati, daca stiti sa le folositi in favoarea voastra.
Le-am impartit dupa o logica a sferei de care tin, astfel:
ELEMENTE DE PREZENTA FIZICA (PLANUL SUPERFICIAL):
Tineretea. Da, este un atu. Dar nu este singurul dintre atu-uri, nici macar intr-o societate consumerista, pentru care imaginea este foarte importanta. Tinerii sunt de multe ori lipsiti de inteligenta (IQ, EQ) si adesea sunt lipsiti de disciplina, pierzand foarte mult scor personal, mai ales daca nu reusesc sa marcheze si alte puncte din aceasta lista.
Stilul de viata. Aici intra cele 3 componente bine-cunoscute (alimentatia, odihna, miscarea), lucruri care au un impact cert si decisiv asupra prezentei noastre fizice. Odata cu inaintarea in varsta elementele stilului de viata devin mai vizibile pe chipul si corpul nostru. Se spune ca tineretea este un dar al naturii insa batranetea este o opera de arta. Iar autorul acestei opere suntem, in buna parte, noi insine, caci stilul de viata chiar depinde de alegerile noastre.
Stilul Personal. In ciuda faptului ca am avansat in varsta, ne ramane insa posibilitatea de a ne ingriji, poate chiar mai mult decat o faceam in tinerete. Detalii precum hainele, frizura, pantofii pe care ii purtam, accesoriile pe care le alegem, tin tot de prezenta fizica si nu depind de avansarea in varsta. Puteti avea un stil foarte bine definit chiar si dupa varsta de 50 de ani, daca evitati capcana neglijentei si a nepasarii in care pica foarte multi oameni care au ajuns la o anumita varsta. Ca si stilul de viata, stilul personal face trecerea catre atributele de scor personal ce tin mai curand de personalitate decat de ceea ce ne-a oferit natura.
ELEMENTE DE PERSONALITATE (PLANUL PROFUND)
Aici intra lucruri precum studiile, caracterul, moralitatea, cultura, umorul, forta creatoare, empatia, curajul, competentele profesionale, priceperile si abilitatile dezvoltate s.a.m.d.. Fiecare dintre aceste elemente, asupra carora nu doresc sa insist foarte mult, reprezinta moduri de a acumula scor personal si de a urca in acel clasament virtual al felului cum suntem perceputi. Spre exemplu, studiile va ofera sanse in plus din punct de vedere profesional si va imbunatatesc prestigiul personal. Tot la fel caracterul, adica felul cum ne raportam la noi insine si la cei din jur.
De asemenea, moralitatea este un mod sigur de a castiga incredere (capitalul inter-personal suprem), mai ales pe termen lung. In aceeasi idee, o persoana care dispune de o replica interesanta si ne transmite o informatie valoroasa, creste mult in ochii nostri. Nu trebuie sa mai spun faptul ca, tot pe termen lung, ies la suprafata competentele personale, cele care fac diferenta intre naivitatea si nesabuinta tinerilor si batranii experimentati, ce marcheaza puncte serioase in astfel de situatii, daca stiu sa profite de ele si, desigur, daca au ce arata.
* * *
Dupa cum observati, exista lucruri (putine) pe care ni le ofera natura si exista si lucruri pe care le avem, puncte pe care le marcam prin intermediul unei investitii in personalitate. Fireste, nu este usor sa faci o investitie de acest fel, dar, aproape singur, acest lucru ne protejeaza destul de bine de pericolul de a aluneca in resemnare si fatalism, despre care vorbeam la inceput. Astfel privind lucrurile, imbatranirea este o sperietoare doar pentru cei care nu au facut aceasta investitie in personalitatea lor si pe care batranetea i-a gasit nepregatiti.
Impedimentele sunt lenea, nepasarea si auto-suficienta, obisnuinta de "a ne trai clipa", care ne vor impiedica intotdeauna sa evoluam ca personalitati. Cu alte cuvinte, puteti sa aveti acel numar de ani in favoarea voastra (care incepe cu cifra potrivita - 2 sau 3), dar asta nu inseamna ca va este garantat succesul. Exista numeroase cazuri de oameni tineri pentru care tineretea nu schimba cu nimic dezastrul general in care se scalda.
Asa cum reiese din videoclipul de mai sus, nici macar studiile nu reprezinta un garant al faptului ca veti avea succes. Probabil ca succesul apare la confluenta mai multor factori care tin de prezenta fizica, de aspectele superficiale - eficiente pe termen scurt cu cele de profunzime, legate de personalitate - eficiente mai curand pe termen lung. S-ar parea ca mai importanti sunt factorii de profunzime, care ii influenteaza si pe cei de suprafata. De aceea, consider ca varsta ar trebui sa fie ultima voastra preocupare si sa va dea de gandit mai curand ce faceti pentru a acumula scor personal, prin intermediul dezvoltarii personale.
In final, un om care nu are niciun motiv sa se planga de batranete.
Decizia de a incepe o relatie cu aceasta persoana si nu alta, se bazeaza pe o serie de testari succesive, cu tot felul de criterii de evaluare, aflate intr-o continua evolutie.
De ce trei incercari - ca in poveste? Pentru ca asa spune teoria Stimul - Valoare - Rol, a lui Bernard Murstein. Iar cele trei incercari se refera de fapt la 3 etape ale testarii, cu prioritatile lor specifice. Criteriile noastre de selectie, s-ar parea, se schimba odata cu fiecare etapa a evaluarii.
Astfel, daca la inceput testul este unul legat de atractivitatea celuilalt si de stimulii prin intermediul carora interpretam prezenta sau absenta acestei atractivitati, ulterior, etapele care vor urma, isi au fiecare testele lor, si criteriile de selectie devin diferite.
Cu alte cuvinte, fie si la un nivel neconstientizat, decizia de a incepe o relatie cu aceasta persoana si nu alta, se bazeaza pe o serie de testari succesive, cu tot felul de criterii diversificate, intr-o continua evolutie. Chiar daca se poate intampla sa treceti de prima etapa, aceea a stimulilor pe care ii transmiteti, nu va imaginati ca "evaluarea" s-a incheiat.
Intr-o prima etapa, ceea ce ne preocupa sunt stimulii pe care ii emite pretendentul ca partener eligibil: ceea ce spune, felul cum miroase, dar mai ales felul cum arata, vor face obiectul testului initial. Imi place sa cred ca este mai mult decat o evaluare (animalica) a prezentei fizice si ca sunt implicati si factori mai subtili cum ar fi energia pe care o emanam, emotiile si farmecul personal.
Mai apoi atentia si criteriile se muta pe ideea de similitudine intre posibilii parteneri, la valorile lor comune, pentru ca in final, sa ne intereseze masura in care stilul nostru personal se poate armoniza cu stilul celuilalt, sub forma de roluri ocupate cu succes.
In functie de felul cum ati facut aceasta evaluare, se ajunge mai apoi la mai multe tipuri de relatii, pe care un alt psiholog social (Robert Sternberg) le-a conceput in functie de modul in care se imbina 3 elemente de baza ale relatiilor: intimitatea, angajamentul si pasiunea.
Intimitatea - definita prin apropiere emotionala si conectare, solidaritate
Angajamentul - definit prin intelegerea imperativului stabilitatii "trebuie sa ramanem impreuna"
Pasiunea - definita prin intermediul preocuparilor sexuale si romantice
Iata in cate feluri se combina aceste elemente si cate tipuri de relatii se pot obtine pe aceasta cale:
Iubirea prieteneasca (Doar Intimitate) -- Simtiti ca ati devenit apropiati din punct de vedere emotional, dar, printr-o ironie a soartei, ati ramas in "friend-zone", lucru care obstructioneaza evolutia relatiei.
Iubirea Goala (Doar Angajament) -- Este atunci cand din atractia sexuala si din solidaritatea pe care le-ati simtit la inceput (sa speram), nu a ramas mai nimic, iar relatia continua in virtutea inertiei si a deciziei voastre de a nu o rupe.
Iubirea Nebuna (Doar Pasiune) -- Este atunci cand, desi va preocupa sexul cu persoana iubita, simtiti ca nu aveti nimic altceva in comun si ca relatia nu prea are un viitor, din aceasta cauza si din cauza lipsei dorintei de a fi impreuna, in mod oficial.
Iubirea Romantica (Intimitate + Pasiune) -- Este atunci cand pur si simplu nu va preocupa oficializarea relatiei, si vi se pare inutil sa stricati frumusete de relatie cu niste acte lipsite de semnificatie, care s-ar putea sa va transforme si sa va faca de nerecunoscut.
Iubirea Tovaraseasca (Intimitate + Angajament) -- Este o relatie oficializata si serioasa, care insa are mult de suferit in ce priveste sexualitatea, pe care, daca a avut-o vreodata, ei bine, a pierdut-o pe traseu.
Iubirea Stupida (Angajament + Pasiune) -- Probabil din invidie pentru vedetele de la Hollywood, Robert Sternberg a denumit acest tip de iubire, care le este caracteristic, cu acest termen denigrator. Si totusi... cat de stupid sa fii sa stai cu cineva, sa faci sex cu dansul, fara insa a incerca sa-l intelegi?
Iubirea Desavarsita (Pasiune + Intimitate + Angajament) -- Fiindca ati avut atat de multa rabdare cu idealurile proprii si ati trecut cu brio toate testele iubirii, fara a va multumi cu putin si eliminand fara mila majoritatea pretendentior, care v-ar fi oferit mai putin ca perfectul, ati obtinut o iubire ca in basme. Felicitari!
Ati trecut asadar cele 3 teste ale iubirii si ati ajuns intr-o relatie care seamana cu una dintre cele 7 descrise mai sus. Daca va mira aceasta configuratie a iubirii voastre este bine sa stiti ca ati ajuns la dansa pentru ca ati realizat o evaluare prealabila. Asa cum unii au fost mai preocupati de sexualitate si atractivitatea fizica, altii, au fost poate stimulati de anumite calitati mai de profunzime (capacitatea de solidaritate, spre exemplu si valorile comune).
Daca aspectul fizic a fost singurul lucru care a contat, probabil ca v-ati abonat din start la o iubire de tipul celei Nebune (doar Pasiune). Daca v-a preocupat si capacitatea celuilalt de a ramane alaturi de dvs, ati obtinut o Iubire Stupida (Angajament + Pasiune). Iar daca ati avut criterii de selectie extrem de versatile, ati ajuns probabil la o Iubire Completa (Angajament + Intimitate + Pasiune).
In caz ca va uimeste lipsa pasiunii din relatia voastra, probabil ca nici macar nu a fost o prioritate pentru voi si atunci v-ati abonat din start la o iubire Prieteneasca (doar Intimitate). Sau poate ca in afara de intimitate, ati cautat un partener fidel si atunci nu trebuie sa va mire ca ati ajuns la o Iubire de tip Companionship (Angajament + Intimitate), dar hei, chiar si un caiine poate fi la fel de bun pentru asa ceva!
Lipsa intimitatii din relatie este un caz special, care conduce la formarea unor relatii de tip Stupid sau Nebunesc, sau o iubire lipsita de substanta (Iubirea Goala), lucru care s-ar putea sa devina o trasatura stridenta a relatiei voastre si sa starneasca compasiunea. Dar pentru voi nu va fi o problema, din moment ce intimitatea nu a reprezentat niciodata un criteriu de selectie.
V-ati intrebat vreodata ce se intampla in mintea unei persoane care amana foarte mult lucrurile importante? Carmaciul, Maimutica si Monstrul, sunt cele 3 personaje din mintea procrastinatorului.
Amanarea sau procrastinarea reprezinta cauza a numeroase dificultati profesionale, daca nu a multor esecuri in sine. Trebuie sa fim constienti de diferentele care exista intre amanare(procrastinare) si lene, cu care procrastinarea seamana.
LENE s. f. Faptul de a se complace in inactivitate; inclinatia celui caruia nu-i place, care nu doreste, nu vrea sa munceasca, caruia ii place sa stea fara sa munceasca; trandavie; lancezeală. – Din sl. lĕnĩ.
PROCRASTINARE, procrastinez, vb. I. Tranz. A amana sau a intarzia inceperea executiei unei sarcini; a temporiza, a taragana, a tergiversa. Din engl.procrastinate.
Cele doua definitii, luate din dictionarul limbii romane scot in evidenta ca in cazul lenei, apare un element de inactivitate si lancezeala, in timp ce procrastinarea, asa cum o sa vedeti, poate fi plina de animatie, interese si activitati, altele decat cele care conteaza cu adevarat.
Pentru a face o paralela cu lumea psihoterapiei, lenea seamana mai mult cu depresia, in timp ce procrastinarea poate sa semene cu mania, caci persoana este animata mai curand de "acea maimutica jucausa" care deturneaza proiectele noastre importante, pentru a ne dedica principiului placerii, despre care vorbea psihanaliza lui Freud.
Urmatorul discurs TED TALK descrie cu lux de amanunte ce se intampla in mintea unui procrastinator, adica in mintea cuiva care obisnuieste sa amane lucrurile importante din viata sa, ascultand de "maimutica jucausa", si, intr-un fel, transformandu-se in asa ceva...
Va invit la un articol-eveniment, in care sunt trecute in revista cele mai amuzante si mai interesante interviuri pe care le-a dat marele actor canadian Jim Carrey. Vizionare placuta!
Cu siguranta, cunoasteti cateva filme ale lui Jim Carrey si le-ati putea pune intr-un top ale celor mai amuzante pelicule pe care le-ati vazut vreodata. Totusi, acest top nu este cu sau despre filmele sale ci despre talk showurile la care a participat de-a lungul timpului.
Veti observa probabil o imagine mult mai apropiata de realitate a marelui actor canadian, caruia i se ofera oportunitatea sa fie el insusi, intr-o oarecare masura, sa vorbeasca despre ceea ce il preocupa cu adevarat. Totusi, veti observa ca, in spatele maimutarelilor, misterul nu este niciodata cu adevarat revelat... Oare este un mod de a ascunde ceva?
Poate ca va va uimi faptul ca "ceea ce il preocupa cu adevarat", reprezinta lucruri cel putin la fel de amuzante ca si filmele sale. De asemenea, s-ar putea sa regretati, o parte dintre voi, faptul ca, entertainerul Jim Carrey, nu ii permite omului Jim Carrey sa se manifeste in latura sa umana.
Concluziile le trageti singuri, acesta este topul meu al momentelor Jim Carrey.
Locul 5. Interviu in Canada, la Conan O'Brien.
Este un interviu in care Jim Carrey ne spune ce intelege el din spiritul canadian si despre umorul canadian, care este agresiv si lipsit de subtilitate, si poate sa semene destul de mult cu insultele, dar care este "salvat" de ceea ce se cheama "kidding face" - adica expresia persoanei care glumeste. De asemenea, Jim atinge un alt topic care le umple timpul canadienilor (probabil si americanilor), si anume rivalitatea canadiano-americana, care seamana putin cu rivalitatea noastra cu ungurii. Mie imi plac ungurii (am un prieten ungur), dar mai ales unguroaicele, insa nu aici am vrut sa ajung.
Locul 4. Interviu la Rosie O'Donnell
Acest interviu al lui Carrey este opusul celui precedent si, daca ar fi sa fac un top al celor mai sincere si mai auto-biografice interviuri ale actorului, probabil ca s-ar situa pe primul loc. Vorbeste aici, mentionand despre rolul sau Grinch (How the Grich Stole the Christmas) despre cum intelege el spiritul Craciunului, ca si mod de a-ti afirma apartenenta.
Este atinsa si problematica copilariei sale, iar concluzia lui Carrey este ca, "toate problemele lumii ar fi rezolvate daca copiii ar fi facuti sa se simta speciali". Tot in acest interviu, actorul marturiseste cate ceva despre tehica pe care o foloseste in momentele sale vesele: incearca sa faca de fiecare data ceva socant, sa "tulbure lucrurile", si ulterior nici macar nu isi mai aminteste ce a facut. Cred ca asta spune ceva despre calitatile sale histrionice.
Locul 3. Interviurile de la Tonight Show
In acest interviu, Jim Carrey apare cu o masca, pentru ca, spune el, a iesit la agatat si nu doreste ca femeile sa il placa pentru ceea ce are, ci doar pentru ceea ce este. Intr-un mod neasteptat, se ajunge la conceptiile actorului despre cele doua genuri "barbatii sunt de pe Marte iar femeile sunt de pe Venus", desi am impresia ca am mai auzit undeva aceeasi teorie.
In al 2-lea interviu de la Jay Leno, Jim Carrey isi promova unul dintre filmele din seria Ace Ventura, transformandu-se literalmente in personajul respectiv. Jim demonstreaza astfel in cate feluri poate sa raspunda la intrebarea "Iti place sa lucrezi cu animalele?", dupa care vorbeste despre problemele sale de zi cu zi, cum ar fi catelul care latra chiar si cand pica frunzele din copac. "Omule, nu-mi spune ca nu am probleme!", se lamenteaza el.
Locul 2. Interviu la David Letterman
Interviul de pe locul 2 a fost oferit de Jim Carrey la emisiunea lui David Letterman si este unul dintre cele mai amuzante lucruri pe care le-am vazut vreodata. Initial, va veti intreba de ce vorbeste asa de greu, pana cand va veti da seama ca centura pentru exercitii abdominale este noua sa gaselnita care il "ajuta sa exerseze in timp ce da interviuri". Spre final, Jim canta doua piese de Craciun, dintre care unul seamana cu stilul lui Elvis, iar Jim spera sa faca vanzare cu el, dupa ce se termina discurile cu Elvis de pe piata.
Locul 1. Interviul cu urari de "La multi ani!", la David Letterman
Este un interviu care incepe relativ normal, pe cat de normal poate sa fie un interviu cu Jim Carrey, pana cand, la un moment dat, vine momentul urarilor de anul nou, iar Jim tine sa faca aceste urari si sa isi manifeste entuziasmul caracteristic acestei perioade din an, intr-un mod foarte personal, adica generand o isterie generala. Este un moment bun pentru a va tavali pe jos! Mai priviti o data videoclipul si nu-mi spuneti ca nu merita locul 1.
Primele zile din Ianuarie sunt cele mai triste zile din an. Psihopedia a pregatit insa un kit de urgenta - topul celor mai amuzante videoclipuri folosite pe blog in 2015.
Cititorii mai vechi ai Psihopediei au observat ca anul acesta am incercat sa colorez blogul cu anumite videoclipuri, dintre care unele sunt amuzante de-a dreptul. Asa s-a nascut topul Funny Psihopedia pe care vi-l recomand in aceasta ultima zi de concediu pentru descretirea fruntilor.
Se spune ca primele zile ale anului si ale lunii Ianuarie reprezinta cele mai deprimante zile din an, din motive usor de intuit - se termina sarbatorile, se termina si vacantele si suntem nevoiti sa ne gandim infrigurati la sesiune, munca, sarcini si metode de a face bani, pentru a avea ce cheltui la vara.
Va propun asadar sa ne intoarcem la munca cu voie buna!
Este un videoclip pe care il cunosc de mult timp, de pe vremea cand ma aflam in formarea adleriana si formatorul incerca sa ne ilustreze nevoia copiilor de a primi atentie. Am ras si atunci si rad de fiecare data cand vad aceasta "proba stiintifica" de pomina despre aceasta drama queen in devenire. Priviti cu atentie si atitudinea "inteleapta" a cainelui.
"Sa speram ca nu o luam pe coaja", isi spune actrita la inceputul dramoletei. Tanara din videoclip pare a-si dori cu orice pret sa devina faimoasa, si a gasit si calea cea mai potrivita. De aici si glumele care au aparut pe seama ei: "Persoana aceea era Michael Jordan sau Farah Brook? Era Farah Brook, fiindca ea sare mai sus." Daca e vorba de pupicuri ... cum sa nu sari... pe oameni?
Initial a fost vorba despre un experiment facut cu copii prescolari. De fiecare data cand se face acest experiment cu copii, ei bine, iese balamuc. Cuiva i-a venit ideea sa faca experimentul si cu adulti. In fond, chiar putem spune ca stam mai bine cu auto-controlul decat copiii? Desi senzatia mea este ca adultii din videoclip sunt doar niste actori buni, totusi, am putea privi acest experiment ca pe o metafora a situatiilor din viata noastra adulta, cand trebuie sa dam piept cu tentatiile.
Iata in sfarsit dovada, daca mai era nevoie, a cel putin trei lucruri de bun simt. 1. Este gresit sa pui pe internet poze care creaza o impresie gresita despre cum arati. 2. Nu este ok sa tii dieta, sa faci poze, sa pui pozele pe internet si apoi sa mananci un hipopotam. 3. Fetele mai slabute s-ar putea sa aiba mai mult succes la baieti. 4. Daca iti place atat de mult sa faci ceva (aici: sa mananci), de regula alte satisfactii ale vietii iti vor fi luate (aici: sa intalnesti barbati zvelti). 5. S-ar putea ca barbatii sa fie ceva mai superficiali decat v-ati fi gandit. 6. Aparent exista si o minoritate de barbati care nu fug pentru ca isi propun sa va schimbe. Cu alte cuvinte, un videoclip plin de lectii de viata.
In acest videoclip, in care nimic nu este ceea ce pare, sarea si piperul este Gaybriel, acest copil frumos al farselor bine facute pe plaja. Talentul actoricesc de care da dovada este iesit din comun si asta se masoara in cat de multe zambete a reusit sa produca acest videoclip, inclusiv de partea "victimelor". Totusi, daca esti gay si cauti o metoda de a invada spatiul intim al celor de acelasi gen, s-ar putea ca aceasta tehnica sa nu fie potrivita in orice conditii. Spre exemplu, s-ar putea sa nu aveti talentul lui Gaybriel iar acesta este, probabil, un risc prea mare. Nu in ultimul rand, videoclipul va invata sa faceti manevre de resuscitare(!).
Fetelor, daca v-ati intrebat ce fac baietii in timp ce voi tociti manualele la sala de lectura, ei bine, baietii au venit sa va dea o proba de comportament, pe terenul vostru, adica la sala de lectura. Acum ca ati vazut si, mai ales, ATI AUZIT cam ce fac, nu va doriti decat sa-i vedeti intorcandu-se in basmul de unde au venit, rontaind sau nu tot felul de chestii: varza, cipsuri, morcovi, cartoane, calendare, stilouri, etc! Vaya con Dios!
Iata un argument in plus cu privire la faptul ca Halloweenul este o sarbatoare a diavolului! Cata rautate! Si totusi, ma gandesc ca astfel de farse le-ar putea fi de folos chiar si copiilor pacaliti, ajutandu-i sa inteleaga logica interactiunilor sociale si pregatindu-i pentru situatii similare din viitor, care nu vor fi rare. Desigur, pentru ca experimentul sa fie unul reusit, cei mici ar trebui sa invete sa reinterpreteze situatiile respective, pentru ca in final sa fie pregatiti chiar si pentru bullying - cred ca asta se numeste in psihoterapie "desensibilizare". Dar hai sa-i mai privim o data inainte de a trece la urmatorul videoclip!
8. Cousin Sal Shouts Compliments
Acest videoclip a aparut in articolul Latura Intunecata a Stimei de Sine
Cum ar fi sa ne facem complimente ca si cand ne-am certa? Jimmy Kimmel a fost ceva mai curios decat noi in aceasta privinta si l-a trimis pe varu' Sal, sa le zbiere niste complimente trecatorilor de pe strada. Daca nu ar fi fost pe Hollywood Walk of Fame, unde totul este regizat si toata lumea se intreaba "OK, unde este camera?" probabil ca Sal nu scapa la fel de usor... Nici prea curios nu e bine sa fii...
Fetelor le plac emotiile, hotarat lucru. Totusi, ma indoiesc de faptul ca ele isi doresc cu adevarat barbati care ies in evidenta prin emotivitatea lor iesita din comun. Pentru un motiv sau altul, in videoclip, numeroase fete "isi ofera numarul de telefon". Permiteti-mi sa ma indoiesc ca numerele oferite sunt reale sau ca fetele respective isi doresc sa fie mamicile voastre. De aceea ele vor parea ca sunt atrase de barbatii-victime, dar le vor acorda atentie fiidca "asa se cade", si, pe de alta parte, vor respinge barbatii-macho, dar de fapt se asteapta ca ei sa insiste. OK, mai sunt si exceptii...
Dupa cum bine obsevati din acest videoclip, cainii au tendinta de a lua foarte personal mersul la baie. Dar iubirea cere sacrificii, nu-i asa? E totusi fascinant conflictul interior care se naste in sufletului unui catel: cum sa il musti pe cel mai bun prieten al tau? Dar daca este cel mai bun prieten al tau, atunci de ce iti violeaza liberul arbitru si te baga cu forta in apa? Iata probabil cea mai crunta dilema etica din viata prietenilor nostri necuvantatori...
5. What Would You Say to Your Boss if You Won't ...
Din acest videoclip si din cel de inainte, se observa faptul ca oamenii sunt mai lasi decat necuvantatoarele, fiindca au nevoie de masca pentru a-si manifesta dezacordul. In principiu, videoclipul, izvorat din aceeasi curiozitate maladiva a lui Jimmy K., incearca sa raspunda la intrebarea eterna, ce ai face daca ai castiga o suma mare de bani. Probabil ca modul cum raspundeti la aceasta intrebare spune totul despre dvs. Vorba aceea: daca vrei sa cunosti un om, atunci ofera-i putere.
O intrebare care chinuia curiozitatea tinerei din acest videoclip ar fi aceasta: ce se intampla daca ma apuc sa stau pe barbati complet straini? Daca sunteti femeie, ei bine, ati primit si raspunsul. Aparent, intr-o astfel de situatie, pericolele nu vin din partea barbatilor ci tot din partea femeilor. Am vazut fete care au dat floricele barbatilor necunoscuti si fete care i-au luat in brate dupa vreo 2 intalniri. Nu am vazut inca fete care s-au asezat in poala barbatilor si tocmai de aceea consider ca videoclipul este un urias pas inainte pentru cercetarea aspectelor legate de inter-relationare. Poate ca femeile ar trebui sa fie mai curajoase?
Experimentul social de mai sus dovedeste, in esenta sa, ca pentru a face rost de o prietena, nu este nevoie sa vorbesti. Niciodata nu am crezut ca femeile sunt atat de usor de cucerit si nu-mi ramane decat sa ii multumesc celui care a avut ideea acestui experiment. Fara el, experienta mea de inter-relationare ar fi fost mult mai saraca! Cute. Let's watch this again!
Inca un videoclip care cauta sa raspunda la intrebarea fara de raspuns a lui Sigmund Freud: ce vor femeile? Dar raspunsul este simplu: nu conteaza cat de articulat iti este limbajul atata vreme cat ai "acel ceva" de partea ta. Sunt convins ca ele nu au nevoie sa si nominalizeze in ce consta "acel ceva". Posibil ca fetele sa fi vazut mult mai mult in acest tip care, s-a plictisit sa aiba succes la femei, cauta o cale de a le indeparta si nu o gaseste domn'e!
Acest videoclip nu a intrat la categoria cel mai bun discurs al anului fiindca era in egala masura si amuzant. Autorul celebrei carti Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, da dovada in acest discurs de un umor foarte bine dezvoltat. Daca aveti rabdare cu el, veti afla secretul amuzant al motivului pentru care barbatii intra in depresie (pentru ca nu isi pot multumi nevestele) si ce pot face pentru a le multumi (absolut nimic). Videoclipul mi-a amintit de show-ul despre nimic al lui Seinfeld, iar acesta e un semn foarte bun.
(1) Imaginea 167, de Mitya Ku, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
