Elodia Este in America

De la cel mai cool cuplu american pana la povestea de groaza, devenita realitate. Este vorba despre cuplul format din Laci (27) si Scott Peterson (30), doi tineri frumosi de pe coasta de Vest, imprumutati parca dintr-un film de la Hollywood, dar cu un destin ingrozitor. Desi petrecuta in anul 2002, povestea lor nu a fost uitata nici azi.  

☆ ☆ ☆

Uneori ma incearca regretul ca nu s-a gandit nimeni sa realizeze un documentar Netflix sau Max despre disparitia Elodiei Ghinescu. Dar hei, sunt atat de multe alte lucruri care ar fi putut sa existe in Romania! Acum ca vorbim despre asta, descopar ca exista cateva documentare de amator facute de niste youtuberi creativi si ambitiosi, pe tema disparitiei Elodiei. Dar pana sa avem un documentar profi pe Netfilx, ne ramane sa vizionam documentarele facute de americani pe tema uciderii lui Laci Peterson, un alt mister perfect, cu parfum american. 

Spre deosebire de cazul Elodiei Ghinescu, cadavrul lui Laci Peterson a fost gasit, dar la fel ca si in cazul romanesc, anchetatorii au avut numai dovezi circumstantiale, cu alte cuvinte nimic care sa inlature orice urma de dubiu cu privire la autorul crimei. De asemenea, la fel ca si in cazul Elodiei, vinovatia a fost preluata de catre sotul supravietuitor. Cu alte cuvinte, procesul judiciar a mers pe teoria ca daca merge ca o rata si macane ca o rata, atunci probabil ca e rata - adica criminal.

Am selectat cateva aspecte care fac cazul uciderii lui Laci Peterson interesant si chiar memorabil. Am sa vi le prezint in cele ce urmeaza, in speranta ca va voi trezi interesul pentru a cauta documentarele Netflix sau Max. Exista cate unul pe fiecare platforma de streaming, iar cel de pe Netflix este miniserial, fara a fi plictisitor, asa cum ne-au obisnuit cei care produc documentarele Netflix. Deci le puteti viziona pentru a intelege mai multe decat as putea eu sa prezint intr-un articol de blog. Iata insa si aspectele identificate de mine pentru care merita sa urmariti aceste documentare:  

• UN MISTER PERFECT ~ Este un mister atat de bun incat s-au facut filme inspirate din acest caz real - vezi Lost Girl, unde evolutia este surprinzatoare si imprevizibila dar asemanarea nu poate fi contestata. Povestea te activeaza mental intr-un mod total si implacabil, facandu-te sa te intrebi daca e ceva gresit la tine fiindca iti face placere sa urmaresti detaliile sordide ale acestei povesti pline de cruzime. 

• SENSIBILITATEA PUBLICULUI ~ La fel ca si in cazul Elodia, publicul este intrigat de elementele acestei povesti iar implicarea emotionala a acestuia nu ramane fara efecte. Fiind vorba despre o tanara americanca tipica, de genul next-door-girl, dintr-o familie instarita, care la cei 27 de ani ai sai avea toata viata inainte, care mai era si insarcinata si care, nu in ultimul rand, a disparut in perioada Craciunului, este de inteles de ce au dorit toti americanii sa afle ce s-a intamplat cu ea. 

• UN CUPLU COOL ~ Asa cum am mentionat mai sus, este vorba despre o familie de tineri de succes care traiau o viata aparent perfecta, fara lipsuri materiale - unii ar spune ca erau membrii ai protipendadei sau ca beneficiau de white privilege. Cu cat afli mai multe despre acest cuplu, cu atat doresti sa stii mai multe. Acest aspect al dezirabilitatii sociale face povestea mai interesanta si usor de urmarit. Sotii Peterson reprezinta un cuplu dragalas, imprumutat parca dintr-un film de la Hollywood, fiind educati si aparent impliniti din toate punctele de vedere. De ce sa li se intample asta tocmai lor? 

• UN CAZ SPECTACULOS ~ Fiecare dintre americani devine un mic detectiv care aduna probe in fiecare zi, urmarind programele de stiri pentru a putea afla ce s-a intamplat cu Laci Peterson. Si nu degeaba, fiindca in fiecare zi apare ceva nou si neasteptat. Exista un crescendo, incepand cu disparitia, detaliile care il califica pe Scott Peterson ca suspect principal, apoi amanta lui Scott, descoperirea cadavrelor in Bay Area (mama si copilul), incercarea lui Scott de a se deghiza si a parasi tara, etc.

• ASPECTUL MORAL ~ Scott Peterson are un comportament dubios si aproape ca tot ceea ce face are drept rezultat mai multa umbra de suspiciune care pluteste asupra lui: nu doar ca are amanta, dar dupa disparitia sotiei sale insarcinate, el introduce niste canale porno in abonamentul sau de cablu, doar cateva exemple de chestii care dau de gandit si atrag antipatia publicului. Moralitatea indoielnica a lui Scott Peterson va fi luata drept dovada a vinovatiei sale si presupun ca toti barbatii carora le-a disparut nevasta au ceva de invatat din asta, mai ales daca sunt nevinovati. 

• REZOLUTIA ESTE FORTATA ~ Scott Peterson este suspectat ca nu-si iubea sotia, ca statea prost cu moralitatea si ca nu stie sa joace rolul unui sot indurerat. Dar asta il face un criminal? Din pacate, politia nu a fost capabila sa produca niste dovezi clare ale vinovatiei sale si condamnarea pare ca s-a facut mai mult la presiunea publicului si datorita nevoii de a da un final potrivit cu aceasta poveste care i-a tinut treji pe toti americanii, luni si ani la rand.

Cazul uciderii lui Laci Peterson si mai ales al condamnarii lui Scott Peterson, este cel mai bun exemplu de situatie de natura penala unde aspectele psihologice au jucat un rol decisiv. Aproape ca nu exista niciun detaliu in aceasta poveste care sa nu fie marcat de procesele psihologice derulate in subsidiar. Interpretarile pe care le-a facut publicul, dar si juratii, observand comportamentul detasat al lui Scott Peterson sau descoperind imoralitatea lui, nu au facut altceva decat sa zadarniceasca sansa unui proces corect pentru acesta. Fiindca faptul ca a primit o condamnare dura nu este justificat nici in cazul in care este vinovat, in conditiile in care exista cea mai mica urma de indoiala cu privire la vinovatia lui.  

Pare ca intreaga societate americana a fost miscata si scandalizata de aceasta poveste iar problema obiectivitatii si a corectitudinii a fost literalmente eclipsata de nevoia tuturor de a-l pedepsi pe acest tanar sot care nu stia sa fie sot de tanara femeie insarcinata. Nu-mi ramane decat sa va recomand sa urmariti documentarele despre cazul uciderii lui Laci Peterson.  Daca doriti sa o faceti, va invit apoi pe blog sa-mi lasati niste pareri cu privire la acest caz notoriu din istoria sistemului de justitie american. 

(1) Imaginea Person In Handcuffs, de Kindel Media, via Pexels

Continue reading

studiu de caz

Natalia Grace Barnett

Daca un film indian te face sa plangi, e o situatie oarecum previzibila - filmele indiene sunt concepute sa stoarca lacrimi. Dar daca te face sa plangi un documentar despre un caz real... incercati sa va imaginati cu ce avem de-a face! Aceasta este povestea Nataliei Grace Barnett. 

☆ ☆ ☆

Tocmai am terminat de vazut documentarul HBO Max numit Natalia Grace, Un Caz  Neobisnuit. Pe undeva titlul spune ceva despre acest documentar dar nu spune destul. Si este adevarat, e vorba despre un caz neobisnuit. Dar daca am putea ridica aceasta afirmatie la puterea 100, abia atunci titlul ar fi unul cu adevarat potrivit. E un caz atat de neobisnuit incat ma indoiesc ca cei care au avut de-a face cu acesta au reusit sa-l inteleaga si sa ia decizii adecvate ori corecte din punct de vedere moral si/sau legal. Iar asta e una dintre marile probleme ale filmului, care iti si lasa un gol in inima: lipsa unui deznodamant adecvat, unde vinovatii sunt pedepsiti iar victimele sunt reabilitate si suferinta lor este compensata. 

Ca multi dintre dvs, si eu sunt sensibil la injustitie si abuzuri, cu toate ca, odata cu trecerea timpului am inteles ca aceasta lume, desi tinde catre mai multa dreptate sociala, este departe de a fi perfecta - oamenilor nevinovati li se intampla lucruri ingrozitoare iar bestiile cu chip de om raman nepedepsite. Va mai marturisesc ca nu stiu cat anume din acest documentar vreau sa va povestesc fiindca doresc sa va indemn sa il urmariti voi insiva. Merita, e un cuvant modest. Probabil ar fi mai bine sa va opriti aici cu lectura si sa cautati documentarul pe HBO Max ca sa va puteti bucura de rasturnarile de situatie ale acestuia. 

Pentru toti ceilalti, am sa relatez cele mai importante evenimente si voi pastra secret doar deznodamantul juridic. Asadar avem o familie aparent normala din statul american Indiana. Parintii se bucura de ceva succes in cariera, dispun de resurse materiale si au 3 fii. Dar pare ca ceva le lipseste. Sa fie oare o printesa? Asa ajung sa infieze o copila de 6 ani pe nume Natalia, cu origini ucrainiene. S-au bucurat cu totii cand au primit-o pe fata in familie dar dupa o vreme incep sa apara problemele. Natalia nu se ridica la asteptarile nemasurate ale familiei Barnett iar memebrii familiei isi pierd atat rabdarea cat si interesul, cam ca niste tinerei deziluzionati de aspectele practice ale idealurilor lor romantice.

La inceput, fetita si mama adoptiva nu se prea inteleg. Desi femeia stia, inca din momentul adoptiei ca fetita sufera de nanism, apar suspiciuni si conflicte pe care o minte obisnuita nu le-ar putea patrunde. Si pare ca, in general, Natalia ramane o enigma, o neinteleasa, comportamentele sale fiind, pentru cei mai multi, mai curand bizare. Se afirma in documentar ca, destul de devreme dupa adoptie parintii adoptivi au observat ca fata avea par pubian. Apoi ar fi descoperit ca are si menstruatie! La 6 ani! Cei doi incep sa creada ca fata este mult mai in varsta decat stiau ei iar cei de la agentia de adoptii i-ar fi tras pe sfoara.

Cum spuneam, Natalia este greu de inteles pentru o minte obisnuita. La fel si dinamica interactiunilor inter-familiale. Cei mai multi oameni nu au studiat complexele de inferioritate care se dezvolta la persoanele cu deficiente si felul cum acestea incearca sa compenseze prin comportamente dezadaptative sau anti-sociale. Un om normal nu intelege ca Natalia se afla intr-un sistem familial unde fratele cel mare are un IQ de 170 si va face masteratul in astrofizica la varsta de 14 ani, in timp ce ea se chinuie sa se deplaseze prin mijloace proprii. Dar un astfel de contrast poate explica foarte bine actiunile ei bizare care starnesc repulsia celorlalti. (Am sa va las pe voi sa le descoperiti in documentar).

Cu toate ca unii au considerat ca sotii Barnett si copiii lor reprezinta familia ideala pentru Natalia, se dovedeste ca, in special Kristin Barnett este intoleranta si abuziva, incapabila sa o inteleaga si sa o motiveze pe fetita, luand personal gesturile ei infantile. De asemenea, am sa va las pe voi sa descoperiti la ce anume o supunea aceasta femeie pe copila. Si va avertizez ca atitudinea ei depaseste orice imaginatie! Dar femeia are un plan: ea se gandeste cum sa scape de Natalia si in final gaseste solutia. Ce fain ar fi daca am putea sa punem perioadele neplacute pe fast forward...

Planul era urmatorul: daca va dovedi in instanta ca fetita era de fapt adulta, va putea sa o scoata din casa, pentru a-si proteja familia. Astfel se ajunge ca in instanta, un judecator sa scoata efectiv din burta o varsta, bazata pe deductiile sale logice si niste informatii furnizate de sotii Barnett: daca are menstruatie iar menstruatia survine la varsta cutare, inseamna ca Natalia are varsta cutare. Ei bine, eu personal ma indoiesc de informatiile furnizate de familia Barnett. Ce motive am? Exista un certificat de nastere despre care s-a spus ca e falsificat, doar asa ca sa le faca viata grea parintilor adoptivi. Dar in momentul cand au cautat-o pe mama naturala a fetei, undeva in Ucraina, aceasta afirma ca Natalia era intr-adevar nascuta in 2003. 

Astfel, dupa cum afirma Natalia in documentar, s-a ajuns la ciudatenia ca din punct de vedere legal sa aiba o varsta (22), dar biologic sa aiba o cu totul alta varsta (8). Dar fiindca, legal, Natalia era adulta, visul lui Kristin Barnett a devenit realitate (fast-forward, nu-i asa, ca traim in epoca vitezei) si a putut sa ii inchirieze un apartament, neaccesorizat pentru o persoana cu nanism, pe la etajul 2 (ea se deplaseaza cu dificultate, remember?) intr-un cartier rau famat din orasul Lafayette. Poate ca daca o lasa in padure i-ar fi fost mai usor bietei copile! Zic si eu. Ce face apoi familia Barnett? Ei bine, se muta in Canada pentru a fi alaturi de fiul cel mare care isi face studiile de masterat la o universitate din Toronto! Performanta cere sacrificii...

Pe cont propriu, micuta Natalia, care din punct de vedere biologic nu avea mai mult de 10 ani, desi judecatorul a considerat ca este adulta si i-a modificat oficial data nasterii, imbatranind-o cu 14 ani, se afla intr-o situatie mai mult decat vulnerabila. Avand nevoi speciale si fiind minora ea trebuie sa locuiasca singura, asa ca face tot posibilul sa se lipeasca de cate cineva. Comportamentul ei dependent ar fi greu de inteles pentru o adulta (si toata lumea crede ca e adulta) dar cand iti dai seama ca nu avea decat 8 ani si era nevoita sa se descurce singura, lucrurile capata un cu totul alt sens. Oamenii nu erau pregatiti pentru a o intelege pe Natalia si nedreptatea pe care o traia...

Consider ca v-am spus suficient despre acest documentar si ca inca mai aveti de aflat si singuri din cele 6 episoade ale acestuia. Drept concluzie, as spune ca, uneori, ceea ce se petrece sub ochii nostri reprezinta cu totul altceva decat ne spun simturile, logica si intuitia, chiar si justitia! Ar putea fi un fenomen de tip tunnel-vision: mintea refuza sa perceapa alte versiuni posibile ale aceleiasi povesti. De aceea in astfel de situatii abuzurile nu mai par abuzuri iar calaii par victime. Povestea Nataliei este incalcita si greu de inteles dar ea ne poate deschide mintea ca nimic altceva. 

Natalia este o enigma si este adevarata victima din aceasta poveste. Singurul aspect pozitiv este acela ca filmul a facut publica povestea bietei fete iar asta ar putea sa ii asigure un ajutor la care altfel nu ar avea acces in situatia ei. Poate ca si pentru sotii Barnett, care intre timp s-au separat, s-a facut ceva dreptate - vecinii lor vor sti cu cine au de-a face... Michael Barnett a plans o tona de lacrimi in documentar dar mi-e teama ca acestea nu au curs pentru fiica lui adoptiva. Am apreciat totusi ca, desi s-a zugravit el insusi ca victima a sotiei sale, a vorbit si despre nedreptatile fara margini comise de aceasta. Am sa va las pe voi sa descoperiti deznodamantul juridic al povestii. Ceea ce va pot spune este ca si acolo a existat o rasturnare de situatie. 

Intre timp, Kristin Barnett a scris o carte despre ce inseamna sa fii mama unui copil cu autism si cum a hranit ea scanteia din spiritul fiului ei Jacob. Un fel de elogiu pe care Kristin si-l aduce propriei persoane. Cred ca fiul ei Jacob a dezamagit-o si acesta in cele din urma, dat fiind ca a ajuns sa traiasca in subsolul casei tatalui sau si marturisind ca are parte de o regresie... S-a zis cu succesul cladit cu minutiozitate, delicatete si talent parental de catre mama lui... 

(1) Imaginea Woman Looking at Sea, de Pixabay, via Pexels

Continue reading

studiu de caz

Adoptata si Abandonata

Pe cand avea 10 ani, psihiatrii i-au spus ca este un pericol pentru familia ei si pentru societate. Dar 20 de ani mai tarziu Troy Roberts de la CBS a dorit sa afle daca predictiile psihiatrilor s-au adeverit. Rezultatul a fost surprinzator!

☆ ☆ ☆

Un cuplu de americani, Crystal si Jesse, plini de entuziasm, merg in Rusia sa adopte niste copii. Primesc poze si recomandari din partea serviciului rusesc care se ocupa cu adoptiile si se decid sa o adopte pe Caralee (9) si pe Joshua (3). Lucrurile nu merg chiar bine in America. cel putin pentru Caralee iar parintii adoptivi ai acesteia se vad nevoiti sa o duca pe fetita la o multime de psihiatri si sa o indoape cu pastile. Motivul? Mama adoptiva a fetei crede ca a surprins-o pe Caralee in timp ce incerca sa-si ucida fratiorul, pe Joshua. Ar mai fi existat si un incident similar in care fetita adusa din Rusia ar fi incercat sa ucida cainele familiei. 

Desigur, uneori este greu sa intelegem semnificatia si intentia reala din spatele gesturilor unui copil dar aceasta a fost concluzia americancei. Vazand-o pe Caralee cum il tine pe Josh suspendat deasupra unor trepte, Crystal este sigura ca adoptase un psihopat care luase forma unei fetite de 9 ani. Din una in alta, parintii adoptivi se decid sa o duca inapoi in Rusia pe Caralee, pentru a fi internata intr-un spital pshiatric rusesc. Initial fata nu afla adevaratele intentii ale parintilor adoptivi dar in curand va sti ca acestia nu se mai intorc la ea. 

Dat fiind ca aceasta intamplare a avut loc in urma cu mai bine de 20 de ani, probabil ca va doriti sa aflati care este deznodamantul povestii. Ce s-o fi intamplat cu fetita care i-a pus in pericol viata fratiorului mai mic? O fi devenit ea vreo criminala in serie notorie sau un pericol pentru societate? Au avut dreptate Crystal si Jesse sa o duca inapoi in Rusia? Dar psihiatrii care i-au prezis fetei un viitor sinistru? Ei bine, dupa tot acest timp, Caralee, a carei nume este acum Sabrina, se afla tot in America, are 33 de ani, este casatorita cu un profesor  de gimnaziu american si are 4 copii. La prima vedere pare o femeie normala, familista si de treaba, care isi iubeste familia si nu sufera de nicio boala psihica. Asta da rasturnare de situatie, nu-i asa?

Cel care a intervievat-o prima data, Troy Roberts, de la reteaua americana CBS a avut curiozitatea de a afla ce s-a intamplat cu fetita neinteleasa din Rusia si pe ce drum a apucat-o in viata. El afla ca ceea ce mama adoptiva Crystal considera a fi o tentativa de omor, fusese de fapt un incident casnic banal: Caralee incerca sa-l aduca pe fratiorul ei in josul treptelor. Iar despre presupusa incercare de a ucide cainele familiei Cralee, astazi Sabrina, nu stie ce sa zica fiindca, marturiseste ea, chiar il iubea pe acel caine. 

Sabrina marturiseste insa ca este adevarat faptul ca a simtit ca este pusa pe locul doi de catre parintii adoptivi, in sensul ca acestia din urma il preferau pe micutul Josh, mai curand decat pe ea. Problemele erau atat de serioase incat para sa fi dezvoltat o depresie cu ideatie suicidala. Cu alte cuvinte, micuta Caralee a ramas o enigma pentru parintii ei dar, s-ar parea, si pentru numerosii psihiatri care au avut-o in grija. Niciunul dintre acestia nu a reusit sa o inteleaga iar tratamentul medicamentos pe care fetita l-a urmat nu a schimbat absolut nimic. 

Psihiatrii ne-au spus ca Caralee nu poate forma legaturi si este lipsita de afectiune ceea ce inseamna ca Caralee va trece peste (abandonul familiei adoptive). (...) Ea este un pericol pentru societate. Dar mai mult decat atat, ea este un pericol pentru fiul nostru.

Crystal, mama adoptiva a lui Caralee. 

In timp ce acesti psihiatri se inghesuiau sa ii prescrie anti-psihotice si sa o catalogheze in fel si chip, ma intreb daca a existat printre ei vreunul care sa discute cu ea omeneste si fara prejudecati hranite de imaginatia bogata a mamei adoptive. Probabil ca nu. Altfel nu-mi pot explica cum s-a intamplat ca o fata in care nimeni nu vedea nimic bun a ajuns totusi 20 de ani mai tarziu o mama iubitoare si o angajata responsabila si bine integrata social. Undeva trebuie sa existe o greseala! Mai mult decat atat, Sabrina de azi nu isi uraste parintii adoptivi, i-a iertat si nu a dorit sa tezaurizeze evenimentele copilariei ca pe o trauma a carei victima neputincioasa a fost. 

Poate ca fiecaruia dintre noi, cu sau fara influenta altora, ni s-a intamplat sa fim intelesi gresit de anumite persoane si, drept urmare, sa fim respinsi de acestea. In viata, unii primesc sanse care nu li se cuvin iar altii sunt respinsi in urma unor impresii nefondate. Pare ca singura persoana care a putut sa ii spuna o vorba buna micutei Caralee a fost realizatorul CBS Troy Roberts care, nefiind de specialitate, a avut prezenta de spirit sa o incurajeze pe fata neinteleasa si respinsa de toata lumea, imbogatind experienta dramatica pe care o traversa aceasta cu o influenta benefica, nepretuita. Cred ca imaginea de mai sus, cu cei doi, care se revad dupa 20 de ani este sugestiva. 

Gaslighting este o forma de abuz psihologic prin intermediul careia o persoana (sau grup de persoane) o determina pe victima sa isi puna la indoiala propria sanatate psihica, perceptia realitatii sau amintirile. Victima acestei forme de abuz se poate simti confuza sau incapabila sa creada in sine.

Sursa: Medical News Today

Nu stiu daca Caralee a incercat sa-si ucida fratiorul si care este adevarul despre acel incident. Ceea ce vreau sa observ este faptul ca, cel putin in acest caz, psihiatria si-a demonstrat limitele: mai curand decat sa i se aplice tot felul de etichete si diagnostice si sa i se prescrie o tona de medicamente unui preadolescent cu probleme de comportament, probabil ar fi fost mai utila incercarea de a intelege ce se afla in spatele comportamentelor sale. Lui Caralee i s-au inoculat idei care nu ii apartineau si a fost convinsa ca avea intentii pe care nu le avea. Pe scurt, au scos-o si psihopata si schizofrenica pentru ca 20 de ani mai tarziu, sa descoperim ca ea este o membra normala a societatii. Iar acesta este un esec al psihiatriei, nu-i asa? 

Dar povestea lui Caralee nu este doar o poveste despre prejudecata, nedreptate si abuz psihologic. Este si o poveste despre renastere, resurse interioare si capacitatea noastra de a supravietui cu firimituri de incurajare si empatie, atunci cand acestea sunt disponibile la cei din jur. 

(1) Imaginea Girl in White Dress, de Criativa Pix Fotografia, via Pexels

(2) Medical News Today, (acc. 08.08.2023), What is gaslighting, website: MedicalNewsToday.com

(3) CBS News, (acc. 08.08.2023), A fresh start, website: CBSNews.com

Continue reading

studiu de caz

Toaleta Magica

Ideile delirante sunt cheia intelegerii fenomenului de nebunie in doi. Acestea pot fi insuflate unei persoane mai vulnerabile din punct de vedere psihologic de catre "persoana puternica" - dar daca este puternica nu inseamna ca este si sanatoasa, nu-i asa?

o o  o

Cred ca stiti filmul Pacientul Englez, daca nu cumva l-ati vazut si voi de vreo 20 de ori, precum stewardesa Lisa Robertson, din Australia. Stiti cum se spune... norocul se intampla atunci cand pregatirea se intalneste cu oportunitatea si, desi nu cred absolut deloc in horoscop, s-ar parea ca planetele se aliniasera frumos in ziua zborului din 2007 de la Darwin la Bombay iar oportunitatea s-a intalnit cu pregatirea si a iesit acest "coup de foudre" sau "folie a deux", cum ati vrea sa ii spuneti.

Dar mai bine sa va povestesc intamplarile. Ei bine, Lisa Robertson era la lucru, in calitate de flight attendant (stewardesa) intr-un avion care zbura intre cele doua orase sus mentionate. In acest avion se mai afla, in calitate de pasager, cunoscutul actor britanic Ralph Fiennes, care a interpretat un rol de succes in filmul Pacientul Englez. Cei doi au interactionat frumos, Lisa Robertson a fost coplesita de eveniment si si-a marturisit admiratia, iar actorul s-a lasat adulat de tanara stewardesa.

Un lucru duce catre celalalt iar cateva ceasuri mai tarziu, cei doi se aflau intr-o toaleta a avionului, traind pe viu o scena memorabila ce parea desprinsa dintr-un film interzis minorilor. Si daca fiecare dintre ei era pregatit pentru a intalni oportunitatea, la fel era si membrul echipajului care astepta la iesirea din toaleta si care nu a putut sa pastreze secretul pentru sine, fiindca nu poti sa pastrezi pentru tine ceva care i se intampla o data in viata unui coleg de serviciu. Si uite asa, se confirma faptul ca atunci cand iti petreci timpul cu oameni celebri, celebritatea iti este asigurata.

Din pacate, pentru Lisa Robertson, a fost o celebritate trista, dulce-amaruie, fiindca, desi nu regreta incidentul, ea si-a pierdut locul de munca pe care de altfel il iubea, si multe dintre relatiile ei s-au deteriorat simtitor, fiindca oamenii nu inteleg lucruri atat de subtile cum ar fi sexul in toaleta avionului facut pe nerasuflate cu un actor intre cei alesi, atat de talentat, atat de frumos si atat de britanic. Ca un vis frumos, nu a durat prea mult, fiindca la usa toaletei magice ii astepta, realitatea cruda.

Si totusi, cum de a fost posibil acest incident? O sa-mi spuneti ca a fost posibil asa cum sunt posibile toate celelalte incidente care au loc in locuri putin probabile, dar tocmai de aceea atat de interesante. LOL In noi pare sa existe latura aceasta "naturala" care ne face sa ne iubim prin toalete, in sali de cinema sau in copaci, daca este nevoie. Desigur, unii dintre noi au aceasta latura mai dezvoltata decat altii, fiindca, in fond, nu este suficient un impuls irational ca sa ne accesam natura salbatica. Mai trebuie ca si mintea sa rezoneze.

Folie a Deux

Asta s-ar traduce ca "nebunie in doi" si fenomenul ce poarta acest nume, nu este obligatoriu legat de o poveste de dragoste cu caracter episodic. Tot nebunie in doi a fost si cand doua fetite de 12 ani (Morgan Geyser si Anissa Weier) au ucis un barbat fiindca semana cu un personaj dintr-un film de groaza (Slenderman) crezind ca acesta le va ucide familiile si pe ele insele. In cazul nebuniei in doi exista un membru activ, care transmite ideile delirante si un membru pasiv, care si le insuseste. In cazul celor doua fetite cea activa suferea de schizofrenie in timp ce cealalta era doar o natura influentabila si dependenta.

Folie a Deux figureaza pana si in manualul de diagnostic psihiatric (DSM 5), avand urmatoarele criterii de diagnostic:

• Doua persoane care impartasesc aceeasi idee deliranta sau sistem de idei delirante si isi confirma una celeilalte astfel de credinte.
• Cele doua persoane au o relatie neobisnuit de apropiata
• Exista dovezi clare ca un membru activ / dominant a indus credintele delirante membrului pasiv

Dupa cum am mai afirmat in acest blog, patologia psihica este o problema de accentuare a unor trasaturi. Cand anumite lucruri, altfel normale, bune si frumoase, sunt duse intr-o extrema, apare si patologia psihica. Si cel mai bine intelegem asta reprezentand lucrurile pe o axa unde cu cat te indepartezi de zero, spre minus ori plus infinit, cu atat si sansele tale de a depasi limita normalitatii sunt mai mari. Iar cand toata lumea se intoarce impotriva ta, iti invalideaza comportamentul si il respinge, ai o dovada palpabila a faptului ca s-au depasit niste limite si s-a sarit peste niste cai, daca pot sa zic asa.

Ideile delirante sunt cheia intelegerii fenomenului de nebunie in doi. Acestea pot fi insuflate unei persoane mai vulnerabile din punct de vedere psihologic de catre "persoana puternica" - dar daca este puternica nu inseamna ca este si sanatoasa, nu-i asa? O idee deliranta este un simtom psihotic, alaturi de halucinatii. Ceea ce, dupa cum observati, largeste foarte mult definitia psihozei si, probabil, ne cuprinde pe mult mai multi dintre noi, desi credem ca psihoza se manifesta exclusiv prin halucinatii.

O idee deliranta este imbratisata pentru o perioada mai lunga de timp, este contestata de realitatea obiectiva dar cu toate acestea, ne este extrem de greu sa o abandonam. Exista mai multe tipuri de idei delirante si deliruri: delirul erotic, delirul de grandoare, de gelozie, de persecutie, somatic si mixt. Delirul erotic, despre care ar putea fi vorba in povestea Lisei Robertson si a lui Raph Fiennes, presupune existenta convingerii ca, de regula o celebritate sau o persoana cu notorietate este indragostita de persoana respectiva, desi lipsesc dovezile obiective, propriu-zise. 

Este oare posibil ca Lisa Robertson sa fi fost atat de convinsa ca Raph Fiennes era indragostit de dansa incat... sa il fi convis si pe acesta ca lucrurile stateau astfel? O sa spuneti ca "dau vina pe femei, fiindca doar atat ma duce mintea", nu-i asa, dar dupa ce femeia si-a pierdut jobul, aceasta l-a contactat pe actor sperand probabil la un tip de ajutor (cum ar fi, de exemplu, sa vina in Australia pe un cal alb inaripat si sa o ceara de nevasta, fiindca ce altceva si-ar putea dori un barbat?), iar Ralph Fiennes i-a demonstrat ca nu l-a cunoscut niciodata cu adevarat.

Cauzele Folie a Deux

Nu sunt cunoscute cauzele acestei tulburari dar este cert faptul ca una dintre cele doua persoane sufera de o tulburare de tip psihotic iar cealalta ajunge sa creada delirul primei persoane. Aproape 100% din cazuri implica persoane aflate in legaturi emotionale puternice, cum ar fi sot si sotie, parinti si copii, rude, etc. Este rar intalnita in randul persoanelor lipsite de legaturi stranse. Persoana care crede in delirul membrului activ are o predispozitie catre psihoza desi nu se va manifesta propriu-zis.

Simptome ale Folie a Deux

Persoana care ajunge sa se "inspire" din delirul membrului dominant al acestui fenomen psihologic are de regula o natura pasiva, poate fi izolata social, are o personalitate de tip dependent si manifesta aceasta dependenta in raport cu persoana care ii induce ideile delirante. De asemenea, membrul pasiv este de regula femeie. In cazul Lisei Robertson, mi-e teama ca rolurile erau putin inversate.

Caracteristici ale Folie a Deux

• Adoptarea ideilor delirante de la persoana cu care se afla intr-o stransa legatura emotionala

• Persoana care isi insuseste ideile delirante este relativ sanatoasa dpdv psihic dar poate avea o stima de sine redusa sau chiar o predispoizitie catre o tulburare de tip psihotic

• Exista dovezi ca inainte de a-i fi indusa credinta deliranta de catre membrul activ, persoana pasiva nu a detinut astfel de idei

• Persoana care preia ideile delirante este de regula femeie

• Persoana care preia ideile delirante este de regula mai tanara decat membrul dominant

Desigur, in afara de dovada palpabila a comportamentului scapat de sub control al celor doi protagonisti ai "incidentului sexual - aviatic", nu am cum sa sustin ca este vorba despre "folie a deux" - nicio tulburare psihica nu poate fi diagnosticata ca urmare a unui incident izolat si este nevoie ca simptomele sa dureze cateva luni. Sustin insa ca poate fi vorba despre o forma mai blanda de Folie a Deux: cei doi au simtit o apropiere reciproca, desi nu au interpretat-o la fel, apropierea a fost rezultatul entuziasmului femeii (membru dominant) si pentru o scurta perioada de timp, membrul pasiv (actorul grabit) a crezut in "ideea deliranta".

Si totusi, de ce consider ca este vorba despre o "idee deliranta"? Am mai multe motive si toate au legatura cu faptul ca lucrurile nu se petrec in realitate asa cum parea sa creada Lisa Robertson. Ma gandesc, de altfel, ca, iata, cei care privesc filmele romantice sunt mai putin realisti si intelepti decat cei care le fac. Spre exemplu, daca ai intentii serioase nu poti sa faci sex de la prima intalnire - lasi impresia de superficialitate, lipsa auto-controlului, a principiilor, si plasezi relatia pe un drum gresit, inca din start. Reactia sociala este graitoare, de asemenea: Lisa si-a pierdut relatiile, jobul si reputatia.

A recurs apoi la gestul disperat de a-i cere ajutor actorului, mirandu-se de faptul ca a fost tratata ca o cersetoare. Mai ales ca gestul ei seamana destul de mult cu santajul emotional - "m-ai nenorocit in toaleta avionului iar acum ai de facut niste eforturi pentru a-ti curata constiinta". Actorul grabit nu a facut acele eforturi, repetand in schimb, "ca un papagal" ca "nu s-a intamplat nimic". Iar astfel, un barbat normal iese la iveala din spatele delirului, fiindca, in fond, celebritatile sunt tot oameni, cu pacate si limite omenesti. Si este profund delirant sa crezi ca nu ar fi asa!

(1) Imaginea Folie a Deux, de Pieter Morlion, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 15.07.2019), Folie a Deux, website: Wikipedia

(3) Depression Alliance, (acc. 15.07.2019), What is Folie a Dex, website: Depresion Alliance

(4) Psychology Today, (acc. 15.07.2019), Delusional Disorder, website: Psychology Today

(5) Psychotherapy, (acc.15.07.2019), Essential Secrets of Psychotherapy, website: Psychology Today

Continue reading

studiu de caz

Restabilirea Dreptatii Subiective

Poti salva trei prieteni aruncand un necunoscut corpolent in fata tramvaiului scapat de sub control. Ai face-o? Raspunsul tau imi va spune daca esti un psihopat sau un om normal din punct de vedere psihic. 

Stiti faptul ca imi place canalul Investigation Discovery, cu exceptia situatiei in care pe canalele de stiri se prezinta lucruri si mai interesante. Asa spre exemplu s-a intamplat seara trecuta, cand am aflat despre incidentele de la metrou, in care o tanara si-a pierdut viata iar o alta a fost la un pas de a fi ucisa.

Si pentru ca toti clientii mei de ieri, care n-au dormit toata noaptea din aceasta cauza, mi-au cerut explicatii de specialitate, am decis sa ofer aceste lamuriri intr-un cadru organizat. Nu va era dor de o poveste sinistra?

Ei bine, chiar asa: de ce se apuca cineva sa ucida la voia intamplarii si cat de sanatos este din punct de vedere psihic? Iar apoi, chiar nu am putea sa prevenim astfel de situatii, cu ajutorul specialistilor, spre exemplu, care sa "citeasca printre randuri", sa diagnosticheze si sa prognozeze anumite lucruri? Da, sunt intrebari foarte bune. Dar sa incepem cu inceputul. Iata deci cateva explicatii necesare cu privire la caz.

• Factorii de stres. Nu exista absolut nicio scuza pentru faptul ca te apuci sa impingi in fata trenului persoane nevinovate. Dar astfel de comportamente pot fi declansate de situatii incarcate de stres: pierderi, privatiuni, probleme de sanatate, nedreptati suferite, etc. Fara a incerca sa ii gasesc scuze criminalei Magdalena Serban, e totusi trist faptul ca, in mintea ei, exista suficiente motive de a recurge la acest gest.

• Dezvoltarea emotionala. O persoana din categoria Magdalenei Serban gaseste cateva motive "bune" sa ucida. Ea nu poate sa gestioneze emotii intense precum furia sau angoasa. Un analfabetism emotional ce ne caracterizeaza pe multi dintre noi, expunandu-ne la gesturi extreme atunci cand ne aflam fata in fata cu provocarile. 

• Dezvoltarea morala. Stiti... convingerile care incep cu "in viata este bine sa...". La psihopati nivelul de moralitate este periculos de scazut si, in plus, acestia au si "darul" de a incrimina victima, de a-si confectiona tot felul de scuze, ceea ce le usureaza deciziile, din pacate. Psihopatul nu respecta nimic. 

• Creativitatea personala. S-ar putea sa va surprinda faptul ca multe dintre povestile pe care cineva le spune despre copilaria sa (viol, abuzuri, chinuri, etc) nici macar nu sunt adevarate. Ceea ce ti se intampla in copilarie aproape ca nu are nicio relevanta. Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ti s-a facut (J.P. Sartre). Poti sa creezi din experienta ta empatie pentru cei abuzati sau poti sa creezi o scuza pentru cele mai teribile crime.

• Mecanismul deplasarii. Criminala avea scris in palma urmatorul mesaj criptic: "am facut-o dar am confundat-o". Prin mecanismul deplasarii, furia unei persoane A, indreptata impotriva unei persoane B, se poate reindrepta / deplasa catre o persoana C, pentru ca persoana B nu este disponibila ca tinta a furiei (este prea puternica, prea departe, se tine prea bine pe picioare, etc). Este un gest primitiv si nedrept dar oamenii fac asta mai des decat realizeaza.

• Fenomenul de ingustare a campului constiintei. In momentele in care ajungem sa comitem grozavii de acest fel, are loc un fenomen de pierdere a contactului cu realitatea - atentia ni se concentreaza asupra unor aspecte izolate ale realitatii, ignorand tabloul de ansamblu (consecinte, dezavantaje, alte optiuni, etc). La persoanele hiper-emotive ingustarea campului constiintei este un fenomen comun.

• Efectul privitorului. Vorbind despre cei care au asistat neputinciosi, paralizati la ceea ce se intampla pe peron, eventual filmand cu telefonul, trebuie sa stiti ca acesta este un efect psihologic foarte bine cunoscut in domeniul psihologiei sociale - vezi cazul Kitty Genovese. Pare ca fiecare asteapta sa intervina altcineva si cu cat multimea este mai numeroasa, cu atat si neajutorarea noastra este mai pronuntata. 

Intr-o astfel de situatie se nasc preocupari legate de siguranta noastra personala si incepem sa cautam tapi ispasitori. Spre exemplu, probabil ca cei de la Metrorex nu au luat masurile corespunzatoare de izolare a peronului de calea ferata. Sau poate ca sunt vinovati psihiatrii si consilierii care nu au fost capabili sa depisteze la timp tendintele criminale ale femeii. La experti se observa insa o tendinta de pesimism: nu ai cum sa controlezi chiar totul si o buna parte dintre situatiile vietii pur si simplu scapa controlului nostru - hai, puteti sa traiti cu asta pe un peron de metrou?

Asociatia Psihologilor Americani insa, are o viziune diferita. Acolo sunt frecvente atacurile armate asupra scolilor, bisericilor sau discotecilor si atitudinea aceasta mioritica nu le prieste. Prin urmare si-au propus sa dezvolte tot felul de strategii prin intermediul carora sa depisteze la timp orice tendinta catre tacaneala de acest fel. Iata cateva dintre "steguletele rosii" care de fapt anticipeaza acte de tipul celor aflate in discutie.

• Abordarea cu seriozitate a produselor activitatii - spre exemplu, un elev scrie un poem tulburator despre sinucidere si crima - ar fi de preferat sa nu il ignorati.

• Rupeti codul tacerii - daca va simtiti amenintati de un coleg sau de un fost partener, de comportamentul sau agresiv si instabil emotional, vorbiti despre asta, chiar si unui politist.

• Rolul institutiilor de control social - Politia poate sa dea dovada uneori de o atitudine birocratica si desensibilizata. Aceasta atitudine se poate dovedi fatala si lipsa de implicare ii poate costa viata pe unii dintre noi. 

• Tendintele de razbunare sunt posibile in situatii in care o astfel de persoana pierde anumite lucruri (o relatie, un job sau ambele). Adesea razbunarile intervin pentru a "restabili echilibrul", adica sentimentul subiectiv al dreptatii.

• Tineti cont ca un criminal este total neechipat din punct de vedere psihologic si emotional si va recurge la actiuni violente in acest sens. Atunci cand stim asta despre cineva, ne putem astepta la violenta pentru "restabilirea dreptatii subiective". 

• Interpretati semnalele de neputinta, disperare, furie si frustrare drept moduri de a cere ajutor. Daca acest ajutor vine in timp util, el se poate dovedi salvator. Folositi principiul: "see something, say something!" Fiecare amenintare indica o problema pe care cineva nu o poate rezolva. Aparitia violentei este o problema de timp sau "a time bomb".

• Pentru unii agresori, semnalul de amenitare este o strategie neconstientizata de a se asigura ca "nimanui nu-i pasa" si deci ca pot sa treaca la "next level", adica sa puna in practica actul violent. Nu tratati cu usurinta astfel de semnale!

Problema este ca internarile in institutii specializate nu sunt impuse cu forta si ar fi exagerat sa ajungem acolo. Poate ca un stegulet rosu de felul acesta ne-ar putea ajuta sa percepem la nivel subiectiv amenintarea, dar nimic nu garanteaza ca amenitarea este reala si indubitabila. In plus, a interveni in viata unei persoane la aceasta maniera ar insemna un amestec grosolan in drepturile si libertatile sale. Cine si cu ce drept ar face asta?

Dupa cum vedeti, ne indreptam catre concluzia ca ramanem expusi intr-o buna masura actiunilor de acest fel si ne descurcam dupa posibilitati. Viata implica oricum foarte multa incertitudine si a invata sa traim cu aceasta face parte dintre "misiunile emotionale" pe care le avem de realizat pe parcursul existentei noastre. Ne ramane consolarea faptului ca, statistic cel putin, ne bucuram de un nivel satisfacator de siguranta, chiar si la statia de metrou. 

(1) Imaginea Ada Wang, de NOVA, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) A.P.A., (acc. 14.12.2017), Threat assessment in action, website: A.P.A.

Continue reading

studiu de caz

Taticul de Zahar

Un partener tanar si frumos poate sa aprinda calcaiele unei fete, dar se poate dovedi incapabil sa sustina existenta unei familii, in care iubirea se impleteste cu responsabilitatea. Atunci poate intra in scena "taticul de zahar", care iti ofera un umar pe care sa plangi, stabilitate, si un cont generos.

Este ceva timp de cand nu am mai vorbit in Psihopedia despre un caz plin de intrigi spumoase, mai ales ca sunt atatea care depasesc cu mult imaginatia oricarui autor de telenovele. Dar inainte de a aprofunda cazul pe care vi l-am pregatit pentru acest weekend, sa facem o scurta definire a termenilor cu care lucram. Spre exemplu stiti ce este acela un "sugar daddy"? Dar o "gold digger"? Un bun punct de plecare in intelegerea acestor termeni ar putea fi dictionarul urban, unde gasim urmatoarele definitii:

Sugar Daddy: Un barbat ajuns la o varsta venerabila, care prin intermediul banilor sau a unor alte beneficii, atrage si tine langa el o partenera mult mai tanara. De regula astfel de barbati sunt priviti ca fiind niste ticalosi batrani si perversi, in special de catre femeile de varsta lor pe care le inseala, dar pot fi priviti cu admiratie de alte categorii de persoane. Partenerele tinere pe care le seduc sunt numite adesea "gold digger" (cautatoare de aur).

Gold Digger: Este partenera unui sugar daddy, mult mai tanara si atragatoare, care este pregatita sa faca compromisuri radicale cu viata, in scopul de a scapa de grijile inerente tineretii - cum ar fi taxele de scolarizare, facturile pentru utilitati sau chiar banii de lapte praf. O gold digger adevarata va fi mult mai interesata de contul tau decat de felul cum arati la bustul gol si de multe ori intelege ca in viata nu le poti avea pe toate.

Eu personal respect foarte mult o femeie gold digger, dupa cum am mai afirmat in acest blog, din motive neasteptate, poate: sunt mult mai pregatite sa isi respecte partenerul, nu se joaca de-a soarecele si pisica, dovedind adesea destul de multa maturitate pentru varsta lor, sunt capabile sa aprecieze stabilitatea pe care o ofera barbatul ce le-ar putea fi tata si chiar au un anumit gust pentru viata tihnita - vorba aceea: "you get what you're asking for".

De multe ori o tanara femeie care devine gold digger a avut o experienta ingrozitoare cu un partener tanar, ne-experimentat si lipsit de directie in viata, care a intors-o pe dos si a determinat-o sa caute in barbati mai multa maturitate, intelegand ca fara asa ceva viata de familie este pur si simplu un infern. Acesta este si cazul tinerei Catherine care, dupa ce a avut o relatie cu Jason, un barbat tanar si frumos dar toxicoman si lipsit de maturitate, pare sa dezvolte un gust pentru barbatii mult mai in varsta decat ea, care pareau a detine calitatile pe care le-ar fi dorit intr-un barbat, mai ales ca acum devenise mama.

Pentru ca partenerul ei Jason era mai mult plecat - cand la puscarie, cand la dezintoxicare, Catherine incepe o relatie cu Richard Stalkin, un "urs polar", sexagenar, dispus sa devina taticul ei de zahar, care ii ofera un umar pe care sa isi planga durerea si un cont din care sa plateasca Pampersul. Vor face impreuna un copil dar cand tanarul Jason se intoarce din puscarie, Catherine isi aminteste si ea ce frumos este sa iubesti un barbat tanar si se reintoarce, la randul ei, in bratele acestuia.

Insa tanarul Jason era fragil ca o floare, se simtea provocat de orice, si in special de batranul Richard Stalkin, lucru care, fireste ca il determina sa reia consumul de narcotice. Fiindca fusese eliberat in conditii speciale, dupa ce face un accident de masina pe fondul consumului de droguri, Jason se intoarce la puscarie unde isi continua procesul de maturizare. Catherine ramane cu ochii in soare, inca o data, si isi da seama ca, daca isi doreste o viata normala de familie, trebuie sa isi puna increderea in barbati ceva mai experimentati.

In mod surprinzator, de aceasta data Catherine pune ochii pe nimeni altul decat Johnny Patton, tatal lui Jason, tot un barbat sexagenar, care ii raspunde tinerei cu toata deschiderea, devenind numaidecat amantul ei si parasindu-si in scurt timp sotia pentru tanara sa amanta. Dar o astfel de incurcatura nu putea sa aduca nimic bun si daca Jason nu prea il suportase pe Richard Stalkin, nimeni nu privea cu prea mult entuziasm momentul cand vulnerabilul toxicoman avea sa afle ca propriul sau tata ii suflase iubita si divortase de mama sa pentru ea.

Dar pana sa dea piept tatal si fiul, gelozia le aprinde mintile celor doi batrani rivali sexuali Richard Stalkin si Johnny Patton iar cel din urma il ucide pe primul, sustinand ca a fost in legitima aparare. Nu prea a reusit sa ii convinga pe cei de la tribunal si a primit o sentinta crunta - inchisoare pe viata. Iata ca toti rivalii sexuali ai lui Jason au fost eliminati, dar toate astea fireste ca l-au afectat psihic si a fost nevoit sa se intoarca la droguri, lucru care a pus-o pe Catherine in ingrata postura de a se descurca singura cu cei doi copii, fara nici macar unul dintre cei 3 barbati - când fugi dupa 3 iepuri...

Povestea asta te face sa te intrebi ce este gresit cu barbatii, nu-i asa? Sau poate ca este Catherine cea care a incurcat itele povestii atat de bine, punandu-i pe jar pe toti acesti barbati? Nu as vrea sa ma reped sa condamn pe cineva, mai ales ca povestea a ajuns la mine prin terte surse. Cu toate acestea, mi-e teama ca o mare parte dintre noi nu suntem pregatiti sa dam piept cu responsabilitatile vietii de relatie si respectiv de familie (nici macar sexagenari fiind), iar solutiile pe care le gasim pentru provocarile de zi cu zi pot sa para adesea extreme si nesabuite.

(1) Imaginea Sugar Daddy, de Constanza, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Daily Mail Online, (acc. 04.11.2017), Johnny Lloyd Patton Jr sentenced to life in prison..., website: Daily Mail Online

(3) Urban Dictionary, (acc. 04.11.2017), Gold Digger, website: Urban Dictionary

(4) Urban Dictionary, (acc. 04.11.2017), Sugar Daddy, website: Urban Dictionary

Continue reading

varsta a 3-a