10 Secrete ale Longevitatii

Fericirea, pentru cei care i-au descoperit secretul, nu este costisitoare. Aproape ca poti fi "prea-fericit" in orice conditii. Cu toate acestea, daca ai asteptari de la tine insuti, cum ar fi sa fii sanatos si sa traiesti multi ani, fericirea poate deveni contra-productiva.

o o o

Selectia naturala este o teorie stiintifica dar si un mit urban... El vehiculeaza aceasta viziune cinica asupra capacitatii mentale reduse care, nu-i asa, nu face decat sa iti scurteze viata. Ei bine, v-ar surprinde sa aflati ca este in acelasi timp si un adevar stiintific dovedit! O sa-mi spuneti ca cercetatorii iar nu au ce face si nici inspiratie sa formuleze ipoteze mai interesate, dovedind chestii care tin de bunul simt. Dar hei, pana nu le dovedeste stiinta, nimeni nu le poate lua in serios!

Spre exemplu, invoci "selectia naturala" atunci cand cineva se imbata si se ia la bataie cu un strain in centrul vechi al orasului. Daca isi pierde viata, poti sa spui, la fel de neimplicat emotional ca si doamna Caty Andronescu: "hei, selectia naturala!". Insa nu poti sa invoci selectia naturala cand un barbat isi pierde viata salvand onoarea unei domnisoare. Acel barbat va trai pentru totdeauna in memoria colectiva, daca nu cumva il vor uita cu totii, fiindca, in fond, un nesimtit in viata, este mai aproape decat un erou decedat prematur.

Dar poate ca longevitatea femeilor nu se datoreaza doar faptului ca sunt salvate de eroi.  Adevarul este ca, oricat ar incerca altii sa te salveze, tot tu esti acela care isi face de petrecanie. Desigur, exista si ghinion, care sa contrazica statisticile, dar ramane totusi interesant ce anume s-a descoperit despre longevitate, in afara de faptul ca, asa cum vedem si singuri, pe masura ce evolueaza civilizatia umana  si in special in ultimele decenii, femeile traiesc mai mult decat barbatii, adesea si cu 20 de ani. Nu a fost intotdeauna asa.

Ca tot am vorbit despre asta, s-ar parea ca motivul pentru care femeile traiesc mai mult decat barbatii, nu este acela ca sunt salvate in centrul vechi de catre un erou care isi va pierde viata pentru a le salva pe dansele (fake news) ci pentru ca femeile isi respecta mai mult sanatatea iar alegerile lor in ce priveste stilul de viata sunt mult mai intelepte. Iar asta s-ar putea datora faptului ca genul frumos, care isi defineste identitatea prin frumusetea fizica, si capacitatea de a procrea, intelege faptul ca atat frumusetea cat si capacitatea de procreare depind de stilul de viata sanatos, cu triada: (1) odihna - (2) alimentatie - (3) miscare).

Un motiv avut in vedere atunci cand cercetatorii incearca sa inteleaga diferenta relativ mare intre durata vietii unui barbat si durata vietii unei femei este acela ca, barbatul ar putea fi mai vulnerabil din punct de vedere fiziologic - el depoziteaza grasimea pe organele interne in timp ce femeile depoziteaza grasimea sub piele. Si asta in conditiile in care societatea face presiuni ca ele sa fie frumoase, (nu in sens rubenscian) deci sa piarda din tesutul adipos!

Iata trasaturile longevitatii, in acord cu datele oferite de cercetare:

• Longevitatea Este inteligenta - stiinta spune ca ar exista o legatura intre nivelul coeficientului de inteligenta si longevitate - cu cat suntem mai inteligenti, cu atat suntem mai sanatosi, deci longevivi.
• Longevitatea Este Feminina - asa cum demonstreaza aceste grafice luate direct de pe situl Organizatiei Mondiale a Sanatatii, femeile traiesc mai mult cu ~ 10 ani, fiind deci genul frumos dar si destept.
• Longevitatea Este Prudenta - s-ar parea ca o trasatura nelipsita din profilul de personalitate al persoanelor longevive este prudenta, manifestata prin alegeri de viata intelepte. Spre exemplu, renuntarea la fumat sau alte vicii, si atentia acordata sfatului medicului
• Longevitatea Este Sobra - daca vreti sa intalniti niste oameni longevivi, nu ii cautati la petreceri! Oamenii longevivi nu sunt obligatoriu mai fericiti. Potrivit cercetatorilor, fericirea ne poate face nepasatori si deci vulnerabili.
• Longevitatea Este Productiva - cercetatorii au descoperit si faptul ca cei mai longevivi dintre noi sunt in acelasi timp si foarte activi, dedicati muncii lor si constiinciosi.
• Longevitatea Este Generoasa - pentru a fi generosi trebuie sa fim mai intai sociabili, sa avem relatii si  apoi sa intervenim pentru ajutorarea celorlalti. Generozitatea este o trasatura a oamenilor care se bucura de o longevitate de invidiat.
• Longevitatea Este Respectata - Ai spune ca asta nu depinde de tine, ci mai mult de valorile societatii si capacitatea acesteia de a-si respecta batranii. Si totusi, exista respectul de sine si selectia anturajului care se face prin decizie personala.
• Longevitatea Este Disciplinata - O lectie pe care o primim de la japonezi ne spune ca nicio masa nu trebuie sa se transforme in ospat, trebuie sa ne ridicam de la masa inainte de a ne satura, farfuriile mici cu produse de gradina si carne slaba fiind mai bune decat platourile mari incarcate cu junk food.
• Longevitatea Are Directie - Tot de la japonezi invatam ca atata vreme cat viata noastra are inca o directie de evolutie, un sens, un scop si niste obiective, exista toate premisele atingerii unor varste de invidiat.
• Longevitatea Este Activa Fizic - Cele mai longevive comunitati din lume se disting prin faptul ca sunt implicate in activitati fizice de intensitate scazuta, dar care fac parte din rutina lor - plimbari si drumuri facute pe jos la prieteni, biserica, in natura, etc.

Probabil descoperirea cea mai socanta in ce priveste relatia dintre longevitate si diferite trasaturi de personalitate, cel putin in ceea ce ma priveste, a fost aceea ca fericirea poate avea o latura "vulgara" si chiar stupida, din moment ce ne conduce la o atitudine nepasatoare in ce priveste propria sanatate. Dar, daca privesti lucrurile mai atent, ele chiar au sens. Fericirea, pentru cei care i-au descoperit secretul, nu este costisitoare. Aproape ca poti fi "prea-fericit" in orice conditii. Cu toate acestea, daca ai asteptari de la tine insuti, cum ar fi sa fii sanatos, fericirea (ca petrecere fara sfarsit) poate deveni contra-productiva.

Constiinciozitatea pare sa prezica viata lunga, explica prof. Leslie R. Martin, co-autor al studiului. "... participantii care erau cei mai voiosi si aveau cel mai bine dezvoltat simt al umorului ca si copii, au avut parte de vieti mai scurte, in medie, decat cei mai putin joviali. Cei mai prudenti si mai perseverenti au fost aceia care au ramas mai sanatosi si au trait cel mai mult." Studiul a descoperit faptul ca oamenii cei mai devotati muncii lor au trait mai mult. Persoanele productive au trait mai mult decat colegii lor mai comozi. Profesorul Howard Friedman a declarat: "... am descoperit faptul ca atitudinea potrivit careia totul va fi bine, poate fi periculoasa pentru ca poate conduce la nepasare in ce priveste alegeri importante privitoare la sanatate si longevitate. Prudenta si perseverenta, in schimb, au condus la beneficii considerabile. Sursa: PsyBlog

Dar aceste informatii au mult sens, daca facem diferenta intre fericirea profunda si cea ieftina. Am "crescut" cu literatura lui Martin Seligman si cu discursurile lui Mihaly Csikszentmihalyi despre starea de "flow" - acea stare speciala in care suntem focusati pe o sarcina ce ne pune in valoare abilitatile, ne face sa uitam de noi si sa pierdem notiunea timpului. Ei nu vorbeau despre fericirea ieftina, de baieram. Starea de flow, sau "de curgere", este un tip de fericire inteligenta, productiva, sobra si, in esenta ei, generoasa, fiindca, in absenta procesului de daruire - recunoastere, efortul este lipsit de semnificatie.

Iata deci ca, daca va doriti longevitate, nu este suficient sa intervina cineva care sa va salveze in centrul vechi, cand li se urca unora hormonii si alcoolul la cap, poate si datorita outfitului provocator pe care l-ati adoptat. Iar daca sunteti barbat, o alegere mai inspirata, ar fi poate sa nu salvati pe nimeni din centrul vechi (se vor salva intre ei), neaflandu-va in centrul vechi la ora 12 noaptea si preferand in schimb un tip de distractie mai profunda, cum ar fi o lectura interesanta, o plimbare in natura, sau, de ce nu, o piesa de teatru, caci acolo nu sunt nici badarani.

(1) Imaginea Riley Brooklands 1930, de Pendro Libeiro Simones, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Our World in Data, (acc. 02.08.2019), Why Do Women Live Longer Than Men, website: Our World in Data

(3) Psy Blog, (acc. 02.08.2019), The Personality Trait Linked to Long Life, website: Psy Blog

(4) Psy Blog, (acc. 02.08.2019), A Wonderful Sign of High IQ, website: Psy Blog

Continue reading

secrete

Elemente de Identificare

X este prima mea iubita, din scoala generala, cand, impreuna cu prietenii mei ii gasisem aceasta "porecla", ca un cod secret, fiindca o iubeam toti, exact ca in filmele pentru adulti, doar ca mult mai curat, in sensul de igienic din punct de vedere sufletesc. 

o o o

Stiti momentul acela cand te gandesti sa iti faci un tatuaj, pentru ca este la moda si are toata lumea... Sau poate ca sunteti mai de moda veche si nu simtiti nevoia sa va faceti un tatuaj, dar puteti oricand sa va achizitionati o bratara sau un medalion, un pandativ cu mesaj interesant. Sau poate ca accesoriile de acest tip nu sunt genul vostru, dar in schimb v-ar incanta sa va faceti un tricou imprimat cu un anumit mesaj, doar asa, pentru ca e vremea tricourilor... Cum ar fi un tricou imprimat cu apa, dupa ce ti-ai montat silicoanele.

Aveam intr-o vreme preocuparea aceasta de a studia mesajele de pe tricouri ale oamenilor si imi facusem o adevarata colectie de mesaje interesante. Oamenii sunt foarte inventivi cand este vorba despre asta si nu pierd nicio ocazie de a-si pune in evidenta personalitatea. Iata cateva dintre mesajele de pe tricou pe care nu aveam cum sa le uit:

• "Sunt aici doar pentru bere." sau, in aceeasi ideee: un tricou imprimat cu homer Simpson: "Acum exista o solutie temporara - berea". Ati ghicit, acest om nu doreste sa para un intelectual rasat, desi poate ca este asa ceva si poate ca a scris vreo 3 carti de eseuri fiosofice. Poate ii este rusine sa isi imprime tricoul cu un citat din cartile sale fiindca nu vrea sa ia bataie pe strada.

• "Care parte din Miau nu ai inteles-o?" Aici e vorba despre o femeie care probabil este foarte constienta de feminitatea ei, stie sa si-o puna in valoare si, mai presus de asta, are si o doza sanatoasa de demnitate personala. Femeile vor sa fie ca ea, iar barbatii vor sa fie cu ea.

• "Exercitiu fizic, imbunatateste motivatia si productivitatea. Oricum, pentru a avansa profesional nimic nu se compara cu dormitul cu seful." E poate cel mai tare mesaj de tricou pe care l-am vazut vreodata si era purtat de un tip care avea o fixatie pentru femei maritate si sefe pe deasupra. Toate celelalte femei nu existau pentru el. Cred ca destinul a facut ca el sa gaseasca dintre toate tricourile de pe pamant, tocmai pe acela.

• "Viata ar fi mult mai simpla daca...." Ei bine aici avem a face cu un adevarat test proiectiv. Mesajul este incomplet si, daca esti intr-o dispozitie adecvata, incepi sa te intrebi ce s-ar potrivi pentru a completa aceasta propozitie. In felul acesta tricoul respectiv determina un adevarat proces de auto-cunoastere, desi l-ai vazut la un necunoscut de pe strada.

• "I love you / I don't love you". Da, este un tricou foarte creativ si, in functie de starea ta de moment poti sa ii schimbi mesajul. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa indrepti bucatelele de sclipici in jos pentru mesajul numarul 1 sau in sus, pentru mesajul numarul 2. Aici adimiri mai curand creativitatea producatorilor decat personalitatea celui care poarta asa ceva. No offense, exista insa o varsta si pentru asta, nu-i asa? 

Dupa cum observati, puteti sa puneti pe tricou orice mesaj, puteti sa deveniti creativi si sa vorbiti, in acest fel, lumii, despre voi insiva. Evident ca unii vor alege mai curand sa arate lumii ceea ce trebuie, nu ceea ce simt ei cu adevarat, din motive bine determinate - ceea ce simti cu adevarat este mult prea ciudat sau risti sa determini reactii pe care nu ti le doresti  - si atunci alegi sa economisesti resursele.

Daca esti Stevie T, star canadian pe youtube, probabil ca nu ai nevoie de un tricou cu mesaj. I-as recomanda insa unul cu Duffy Duck. Ar perfect pentru el.

Insemnele, inscrisurile, mesajele de pe medalioane si tatuaje, pot avea diverse functii, cum ar fi:

• Sa reveleze personalitatea persoanei respective.

• Sa obtina o anumita reactie sau sa influenteze comunitatea.

• Sa distraga atentia de la alte aspecte ale personalitatii.

• Sa reveleze anumite valori si sa le faca cunoscute.

• Sa produca interes pentru persoana respectiva.

• Sa aminteasca persoanei respective si lumii ceva anume.

• Sa atraga atentia lumii asupra unui aspect (ecologie, societate, politica, etc)

• Sa distreze si astfel sa atraga simpatia si prietenii, sa obtina adeziunea.

• Sa impuna respect, poate chiar frica (vezi tatuaje cu mesaj antisocial)

Cred ca acestea sunt cele mai importante, dar cum imaginatia umana nu cunoaste limite, tot la fel pot sa apara functii noi ale acestor elemente de identificare. Cine stie, poate ca intr-o zi, oamenii vor purta un mesaj in care sa descrie partenerul visurilor sau datele personale si telefonul? N-ar mai trebui sa-ti fure facebook datele... Dar de unde a venit ideea acestui articol?

Eu personal nu sunt genul care isi face tatuaje, pentru un motiv foarte bun: nu prea imi plac intepaturile si in plus, nu stiu cat de igienic ar trebui sa fie procesul asta pentru a-mi castiga increderea. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa compensez mesajele "de vara" cu tricouri, bratari sau, iata, un pandativ interesant.

Am intrat bunaoara pe un site si am avut de ales intre cateva mii de pandative - nu exagerez. Variau in functie de componentele si materialele care il alcatuiau, preturi, culori, firme producatoare, etc. Am tinut sa le vad pe toate de pe situl respectiv in speranta sa nu il ratez pe cel care ar fi facut "click" cu personalitatea mea. Cred ca v-am starnit curiozitatea, daca ati ajuns pana aici: ce gen este psihologu' asta, ce ar purta el intr-o zi de vara?

Ei bine, nu a fost usor sa ales, si nu as vrea sa devina un topic despre mine, dar am sa va spun ce pandativ am ales. Va mai tin putin in suspans. In timp ce cautam pandativul visurilor mele, mi-am dat seama ca intra in conflict ceea ce vreau sa imi aminteasca mie pandativul cu ceea ce vreau sa transmita lumii. Cu alte cuvinte, cateva din functiile mentionate mai sus intrau oarecum in conflict. Oare de ce as purta eu vara, la vedere pandativul?

Am avut de ales intre un scorpion (desi sunt in zodia Balantei, LOL), un paianjen (da, stiu, dar totusi arata foarte bine), cruciulite splendide, niste placute de identificare de tip army, un dragon, un labirint, litera M, numele Sarah, si asa mai departe. De fiecare data cand imi placea ceva, ma intrebam, inevitabil, ce va crede lumea si ce legatura are asta cu mine. 

Observati ca am un stil de alegere mai curand analitic, orientat social, in contrast cu, sa spunem, stilul bazat pe emotie sau stilul practic - cand as fi luat probabil un desfacator de conserve, drept pandativ si toata lumea stia ca se poate baza pe mine la o adica. Am ajuns la concluzia ca cei din jur si reactiile lor s-ar putea sa fie mai importante decat mi-as dori si atunci era de preferat sa nu-i provoc cu te miri ce pandative extremiste (un colt de lup sau un glonte cu scorpion.)

Prin urmare, am judecat atat de mult problema incat am ajuns la concluzia ca ar fi de preferat ca lumea sa stie mai putin despre mine, mai ales ca unii sar la concluzii precum acrobatii la circ. Nu-mi doresc chiar asa de mult circ in viata mea. Daca iti doresti respectul celor din jur si o viata in armonie cu ei, este de preferat sa nu-i provoci, fiindca unii au mintea (prea) odihnita.

Deci, in final, am ales sa port un pandativ cu... litera X. De ce litera X? Cred ca deja unii dintre voi sariti la concluzii riscante si, prin urmare, am sa explic singur. Imi amintesc ca, pe vremuri, faceam mini-workshopuri si intrebam oamenii ce breloc au sau ce mesaj de tricou ar putea purta la vara. Ieseau la suprafata niste povesti incredibil de interesante. In general, oamenii abia asteapta sa vorbeasca despre "ale lor" (realizari, drame personale, idealuri, frici, etc) si, automat se facea legatura. 

Si aspectul care trebuie retinut aici este nu ceea ce gandim noi despre elementele de identificare ale celorlalti - mai ales ca este atat de usor sa ii incadram pe oameni in tot felul de clase si sa le aplicam tot felul de etichete. Ceea ce conteaza este intotdeauna povestea celui care alege un tatuaj, un mesaj de pe tricou sau un pandativ. Prin urmare, de ce litera X? Sunt eu genul care poarta litera X?

In primul rand, fac parte din asa-numita generatie X. Apoi X este necunoscuta din manualul de matematica, dar si de pe strada. X este si misterul, cu conditia sa nu fie prea dificila ecuatia. X este si numarul roman 10, ca in catalog. X este prima mea iubita, din scoala generala, cand, impreuna cu prietenii mei ii gasisem aceasta "porecla", ca un cod secret, fiindca o iubeam toti, exact ca in filmele pentru adulti, doar ca mult mai curat, in sensul de igienic din punct de vedere sufletesc. 

X este in primul rand reactia pe care o astept din partea celor care vor vedea pandativul - OK, mi-ati vazut pandativul: si ce daca? Inca merit sa fiu respectat! Inca nu stiti nimic despre mine: nu stiti ce am visat noaptea trecuta, de unde vin si unde ma duc, ce mi-a interzis doctorul, cate povesti de viata am ascultat, cate carti am citit sau am scris, cati dusmani am, si ce imi place la un om. Sunt doar un X, precum semnatura analfabetilor, sau marcajul din fata usii, cand vine popa, de boboteaza. 

Aplicatie: Dar tu? Ce tricou ai purta la vara? Si ce pandativ ai afisa ostentativ? Vei alege emotional, practic sau analitic? Ce semnificatie va avea pandativul tau si ce reactii vei starni cu el?

(1) Imaginea Bankok, de Roberto Trombetta, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

valori

Te Cunosc de Undeva?

Oare mai evaluam o carte in functie de coperta? Este oare momentul din istorie cand tehnologia creaza o diferenta atat de importanta in viata noastra incat sa devenim mai responsabili? Ipoteza este ca amprentele digitale, genetice si faciale probabil ca vor creste nivelul moralitatii.

o o o

Am mai vorbit in Psihopedia despre dificultatile pe care le au criminalii ca urmare a dezvoltarii stiintei criminalistice. Mentionam ceea ce eu am denumit "revolutia ADN" care le face viata grea chiar si criminalilor care s-au integrat in societate si, poate, nu au mai comis niciodata o a 2-a crima. Datorita posibilitatii de a identifica persoane cu ajutorul ADN-ului si a urmelor pe care acestea le lasa la locul comiterii unei crime, criminalii sunt prinsi azi, chiar si dupa, sa spunem, 20 sau 30 de ani de la comiterea crimei.

Daca intr-un laborator s-au pastrat, intr-o eprubeta, un fir de par, un fragment de piele gasit sub unghia victimei ca urmare a luptei care a avut loc intre aceasta si criminal, o picatura de sange, rezultat in urma ranirii in lupta sau pur intamplatoare (criminalul s-a zgariat in fuga), sau o urma de lichid seminal ramas in urma unui viol, ei bine, criminalul respectiv are motive serioase sa se ingrijoreze. Sunt numeroase cazurile de tipi care au comis grozavii in tinerete, iar dupa vreo 30 de ani, pe cand erau consilieri locali, avocati, politicieni sau te miri ce, au fost saltati de politie.

Dar asta este de domeniul trecutului, deja. Lucrurile au luat-o inainte intr-un mod care ne determina sa ne gandim care vor fi schimbarile pe care stiinta si tehnologia le vor impune in societatea de azi si mai ales in societatea de maine, Cred ca a devenit un reflex ca in momentul cand te intereseaza o persoana sa dai, inainte de toate, un search pe Google si sa vezi, doar asa, preventiv, ce lucruri interesante poti sa descoperi despre aceasta: poate ca este cautat de politie, sau poate ca are cazier, sau poate ca este un impostor sentimental, cine stie?

Astfel poti sa descoperi niste articole interesante si entryuri de blog in care cineva isi face datoria fata de societate si impartaseste cunostinte pretioase despre fostul sau fosta care obisnuieste sa dispara cu obiecte de valoare, dupa ce ti-a servit o poveste suculenta, ori poate obisnuieste sa seduca fete de liceu si sa le duca "la produs". Un prieten imi povestea ca a fost curios in legatura cu o potentiala partenera si a descoperit pe internet ca aceasta a avut o relatie cu un tip notoriu, dar flirtase si cu fratele acestuia. Prietenul meu a fost nevoit sa renunte la idee pentru ca si el avea un frate si nu dorea sa isi transforme viata personala intr-un circ.

Dar, daca noi, ca membri simpli ai societatii putem sa luam astfel de masuri preventive, caci, nu-i asa, "informatia este putere", imaginati-va ce ar fi dispusi sa faca oamenii care au interese materiale si financiare uriase, ca sa nu mai vorbim despre persoanele care isi doresc sa se asigure ca nu se incurca cu parteneri de afaceri sau sentimentali care le pot lua cativa ani din viata fara sa le dea nimic in schimb. Daca te gandesti, in urma cu doar cateva sute de ani, viata era nu doar mai scurta, dar era si plina de evenimente si sarcini care azi ne-ar parea penibile si cronofage: sa speli rufele la rau, cu un sapun, de exemplu.

Azi, cand durata medie de viata a crescut ca urmare a conditiilor superioare de viata, ni se pare ca viata este prea scurta pentru a mai pierde vremea cu persoane in care nu putem avea incredere. Caci increderea si reputatia raman capitalul fundamental al unei persoane in societate si daca nu intelegi ca trebuie sa iti construiesti o reputatie, oamenii au din ce in ce mai multe resurse la dispozitie pentru a cunoaste cine esti si pentru a te descalifica. Cu alte cuvinte, in ciuda aparentelor, avem tendinta sa evaluam din ce in ce mai putin "o carte in functie de coperta".

Odata cu dezvoltarea stiintei, pare ca rata criminalitatii devine din ce in ce mai mica, in special in zonele in care descoperirile stiintifice si tehnologice se fac simtite mai mult. Am putea oare sa explicam in alt mod faptul ca New Yorkul, care era un oras cu cateva mii de crime pe an a devenit in ultimii ani o veritabila "Capitala a Lumii", in care conditiile de viata si siguranta personala reprezinta nu doar valori morale ci si realitati in sine - rata criminalitati acolo se afla intr-o continua scadere, incepand cu anii '70.

Asadar, avem amprentarea degetelor si ADN-ul, avem si posibilitatea de a cauta pe Google mai multe informatii despre persoanele, locatiile si firmele care ne intereseaza, dar de ceva timp este dezvoltata o tehnologie noua care presupune transformarea camerelor de luat vederi "stupide" in camere inteligente, care realizeaza recunoasterea faciala si identificarea oricarei persoane pe care o avem in baza de date, fie ca e vorba despre simpli angajati ai unei firme sau persoane straine care au antecedente penale.

Asta, fireste, usureaza munca celor care incearca sa identifice persoanele (organe de politie), dar usureaza si munca celor care se ocupa de securitatea unor institutii sau magazine. Imaginati-va ca un dispecer de mall sau de super-market, nu mai are nevoie sa evalueze persoanele in functie de comportamentul lor si felul cum sunt imbracate pentru a le urmari pe camerele de supraveghere si in loc de asta, sa primeasca o alarma atunci cand camera inteligenta identifica in baza de date un client care are antecedente si este cunoscut ca hot din magazine!

Desigur, raman persoanele care nu se afla inca in bazele de date privind infractorii, criminalii, escrocii, sau circarii (no offense, iubesc circul cu conditia sa fie de bun simt), dar munca este mult simplificata, nu-i asa? In conditiile in care totul a pornit-o inainte cu o viteza atat de mare, nu poti sa nu te intrebi unde se va ajunge. Probabil ca se va ajunge la momentul in care, pur si simplu nu se mai merita sa actionezi pe baza principiului minimului efort si sa intelegem cu totii ca avem de lucru serios pentru a ne construi reputatia.

Reputatia, altfel spus, s-ar putea sa devina valoarea primordiala a societatii de  maine. Daca azi mai merge inca sa fraierim pe unul si pe altul, sa pretindem ca suntem ingerasi, pisoi sau "pui mici", ori alte fapturi dragalase, cand de fapt suntem vampiri si cotoroante, probabil ca... viitorul ne prinde din urma si mergem intr-o directie in care nimic nu mai poate fi contrafacut si simulat. Probabil ca ceea ce se intampla azi in politica este un efect al acestor procese - putem sa cunoastem usor reputatia cuiva. Dar, din pacate, putem si sa distrugem usor reputatia cuiva, in mod artificial si nedrept.

(1) Imaginea One Nation Under CCTV, de Tom Blackwell, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

virtute

Apusul Catarsisului

Te poti elibera de furie spargand un set de farfurii? S-ar putea sa fiti familiarizati cu ideile sau chiar terapiile care promoveaza practici barbare precum urletul sau distrugerea de bunuri in scop terapeutic, fireste. Insa psihologia stiintifica ridiculizeaza astfel de terapii.

Cred ca multe dintre teoriile lui Freud ar trebui sa tina mai curand de cultura generala psihologica decat de practica terapeutica propriu-zisa. Dar realitatea este ca inca credem in aceste teorii iar Freud a ramas una dintre cele mai renumite personalitati ale secolului trecut si singurul psiholog cunoscut la scara planetara - poate datorita teoriilor sale dezlanate. Chiar si astazi se incurajeaza in terapii si se promoveaza in programele de formare aceasta "emotivitate sistematizata" sugerandu-se chiar ca in absenta ei, vindecarea nu poate sa apara.

Cred ca teoria aceasta este la fel de barbara precum aceea care spune ca trebuie sa te intoxici mai intai cu nicotina, pentru ca sa te poti lasa de tigari. Cred ca mai sunt si azi medici care iti recomanda sa fumezi pana ti se face rau, asa cum exista si terapeuti ce incurajeaza exprimarea celor mai urate trairi emotionale ca parte esentiala si necesara in procesul terapeutic.

Numai ca in ultima vreme apar tot mai des opinii contrare acestei idei, slava domnului, nu-i asa, mai ales ca nu ne dorim sa transformam practica terpeutica in mai stiu eu ce antrenament de box. Eu personal, nu am o personalitate dramatica si gasesc ca nu mi se potriveste acest cadru terapeutic in care apar "picanterii terapeutice" precum lovirea unei perne, tipatul in padure sau distrugerea de bunuri, in scop terapeutic, fireste, adica pentru eliberarea de furie. De altfel m-am indoit intotdeauna ca te poti elibera de furie tocmai imbratisand-o!

In lucrarea "50 de mituri ale Psihologiei", cei trei autori, toti profesori universitari de psihologie, scot in evidenta ridicolul credintei in catharsis, de care se face vinovat, cine altul decat Sigmund Freud. S-a acumulat suficienta experienta psihologica pentru a putea concluziona ca nu foloseste la nimic incurajarea exprimarii violente si agresive a frustrarilor si nu ne ramane decat sa regretam anii intunecati in care am tot distrus chestii si am tot spart farfurii, in speranta ca ne vom elibera de furie.

Abordarea fizicista a "maestrului" Freud, prin intermediul careia, daca un vas se afla sub presiune, nu poate decat sa explodeze, daca nu cumva "avem inspiratia" sa ridicam capacul, este saraca si naiva, desigur. Ea a "iluminat" o multime de terapii la fel de naive si penibile. Iata doar cateva exemple:

• loveste o perna

• deschide fereastra si striga: "Sunt nervos ca naiba si nu voi mai suporta asa ceva!"

• cumpara-ti o jucarie pe care o poti strange si tranti

• strange un prosop, rasuceste-l cat poti tu de tare

• fa-ti un manechin cu chipul persoanei pe care o urasti si loveste-l cu o bata de baseball

Desigur, nu am sa impiedic niciodata un client care plange sau are alte manifestari emotionale, cu conditia sa nu se atinga de obiectele de inventar, iar daca cineva se atinge de laptopul meu pentru a-si descarca furia ar fi bine sa se mai gandeasca o data. Potrivit unor studii, ne putem canaliza furia daca ne propunem acest lucru, astfel incat sa limitam manifestarile agresive, consecintele nefiind "acumularea frustrarilor", potrivit credintelor raspandite in psihologia populara, ci mai curand limitarea nivelului de cortisol (hormon al stresului).

Fireste, exprimarea furiei prin agresivitate sau a tristetii prin plans, reprezinta "calea usoara" de rezolvare a problemei. Mai bine spus de ameliorare temporara. Oricine se simte mai bine dupa ce a plans putin si oricine se simte eliberat dupa ce a spart niste farfurii - nu iti trebuie multa carte si multa experienta psihologica pentru a observa asta. Exista beneficii evidente pe termen scurt. Dar hei, si toate drogurile au beneficii evidente pe termen scurt! Faptul ca exista aceste beneficii nu ar trebui sa ne induca in eroare.

Pe termen lung insa se observa ca de fapt agresivitatea noastra nu scade, dimpotriva. Datorita faptului ca obtinem usoare ameliorari ca urmare a faptului ca ne-am plans cuiva sau ne-am exprimat furia, devenim dependenti de aceste modalitati de a face fata stresului, iar frustrarile - adica  problemele sau elementele declansatoare ale acestor manifestari, raman nerezolvate. S-ar parea ca strategiile bazate pe catharsis (urla, sparge, rupe, indoaie, etc) sunt eficiente doar cand sunt insotite de strategii focalizate pe problema - cu alte cuvinte, sunt inutile si pot lipsi.

Ceea ce promovez eu in terapia pe care o practic este capacitatea unui client de a-si alege emotiile si atitudinea mentala fata de problemele cu care se confrunta. Nu prea iau in serios aceste strategii superficiale de a face fata stresului "prin descarcare" - imi  par desuete si ridicole pe alocuri. Cand ne ocupam de exprimarea furiei, ignorand literalmente problemele reale nu trebuie sa ne mire faptul ca nu ajungem nicaieri si devenim dependenti de agresivitatea noastra.

Principiul promovat de terapiile bazate pe catharsis este acela ca exprimarea emotionala bruta trebuie sa se faca intr-un mediu organizat, in conditii de siguranta, iar pierderile sa fie minime - caci daca ne-am exprima furia prin razbunari, spre exemplu, ar fi mult mai rau. Dar adevarul este ca aceste terapii ridica foarte mult nivelul de stres, in loc sa il amelioreze, ne antreneaza si ne fac dependenti de agresivitate ca mijloc de a rezolva probleme, in timp ce competentele reale de rezolvare a problemelor au de suferit, din moment ce nici macar nu ne preocupa.

(1) Imaginea Anger, de Madstreetz, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Rime, B. (2007), Comunicarea Sociala a Emotiilor, editura Trei, Bucuresti.

(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing

(4) Psihopedia, (acc. Apr. 28, 20017), Pretul Tacerii, website: Psihopedia

(5) Floru, R., (1974), Stresul Psihic, editura Enciclopedica Romana

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

victime

Iubire Adevarata, ca-n Filme

Simti ca e dragoste adevarata si atunci ai toate scuzele din lume. E ca si cand ai fi primit licenta pentru a-ti lua casnicia la misto. Dar dupa 3 ani, ti se intampla un ice bucket bine-meritat.

Ei bine, stiti povestea... Un barbat se cam plictisea alaturi de sotia sa tanara, frumoasa si desteapta, care castiga mai bine decat el, si descopera ca mai sunt si alte femei in oras, mai interesante, mai tinere, mai provocatoare... Rosario DiGirilamo era numele acestui barbat din statul american New Jersey.

Tentatia este mare, fireste, iar pasiunea ne face sa simtim ca abia de aceasta data este "iubire adevarata, ca in filme". A devenit un cliseu treaba asta - iubire adevarata, ca in filme si in timp ce pe unii ne face sa zambim condescendent, pe altii in schimb ii determina sa se lanseze intr-un ocean de vise tumultoase. Oare chiar exista "iubirea adevarata, ca in filme"?

Oamenii au aceasta obsesie a unei iubiri perfecte care nu se impaca nicicum cu realitatea plictisitoare si supra-saturata cu responsabilitati a relatiilor reale. Din cauza acestei obsesii multe cupluri se nasc si pier in fiecare zi, cu speranta ca de data asta chiar vom avea parte, in sfarsit, de iubirea adevarata, ca in filme. Macar pentru... 3 ani?

Cred ca este o reactie fireasca a clientilor de a-si uri terapeutii de cuplu care le spun ca, dupa ce se termina romantismul, incepe munca si ca eforturile ar trebui sa se faca simtite in toate ariile vietii noastre, inclusiv in parenting si cuplu, nu doar la serviciu. Iar daca "ne arde" de viata normala de cuplu, atunci intelegem de ce e nevoie de aceasta atitudine de... auto-sacrificiu, sa-i zicem, ca tot suntem in Saptamana Mare.

Dar nu toti intelegem auto-sacrificiul, iar a ceda emotiilor rebele este pentru unii ca o vacanta bine-venita si bine-meritata, in care ne permitem sa simtim, sa avem fluturi in stomac si sa ni se faca pielea gainii, exact ca in filme. E o continua alergatura dupa iluzii: vorba aceea - fugi de ispite, dar nu prea tare, ca sa te poata ajunge!

Ei bine, acest mandru american cu radacini italiene, ca majoritatea celor din New Jersey, se indragosteste nebuneste de o tanara americanca, tot cu radacini italiene, pe numele ei Amy Giordano, in ciuda faptului ca era deja casatorit. Dar cand simti ca e "dragoste adevarata, ca-n filme", ai toate scuzele din lume, nu-i asa? E ca si cand ai fi primit licenta pentru a-ti lua casnicia la misto. 

Fiindca nu putea renunta la niciuna dintre femeile din viata sa, nici la sotia iubitoare si plina de bani, nici la amanta tanara si pasionala, domnul DiGirilamo isi mai ia un job si ii asigura si amantei sale o locuinta, un "cuibusor de nebunii", cum s-ar spune. In scurt timp Amy, ramane insarcinata iar lucrurile pare ca incep sa se complice. 

Amanta simte ca ea este cea indreptatita sa ramana cu "latino loverul" si se arata dezamagita de acest status quo al relatiei - parca merita mai mult de la viata, nu-i asa, si oricat ar intelege nevoia lui Rosario de a pastra ambele femei, ceva se revolta in launtrul ei. Cred ca se poate spune ca amantele, desi primesc iubirea, sunt mult mai frustrate decat sotiile, care, abia daca simt vag "cate ceva",

Amanta este cea care traieste intre plus infinitul pasiunii si minus infinitul frustrarii, lucru care nu ii face viata usoara, dimpotriva. Cand frustrarile sunt prea mari, izbucnesc scandalurile, ceea ce echivaleaza cu un "ice bucket", infama baie cu gheata, pentru trezirea barbatului din romantismul bolnav in care se balaceste. 

Poate ca "iubirea adevarata, ca in filme", este doar o iluzie, pana la urma, isi spune acest barbat romantic, care isi da seama ca, dintr-o data, are doua sotii, la fel de frustrate ca urmare a comportamentului sau duplicitar. Pentru ca ceea ce credea el despre viata de cuplu se ciocneste brutal de ceea ce cred femeile din viata sa, o solutie incolteste in mintea "romantica" a barbatului. Care sa fie aceasta?

Pe semne ca obiectul iubirii sale interzise, frumoasa si tanara sa amanta, nu a fost niciodata altceva decat un obiect, iar cand "obiectul" a inceput sa-si ceara drepturile, primeste din partea lui Rosario ... un ciocan in cap. Intr-un mod "romantic", pe copil il abandoneaza in parcarea unui spital, iar el isi vede de viata sa... Ori cel putin asa spera.

E o poveste urata despre alergarea dupa iubire - un sentiment frumos, de altfel. Dar o poveste urata ne poate invata multe. Si oamenii inteligenti invata din ce li se intampla altora. Povestea lui Rosario ne invata ca "iubirea adevarata, ca in filme", rasare si apune la fiecare 3 ani, lucru care implica mari revolutii inter-personale, pe care nu stiu daca ni le permitem, si nici daca ne ajuta cu ceva. 

Scriam intr-un articol mai vechi faptul ca libertatea dauneaza grav fericirii. Desi avem tendinta de a asocia cele doua repere existentiale (libertatea si fericirea), de fapt atunci cand suntem liberi sa alegem si sa schimbam ceea ce avem, rezultatul nu este fericirea, cel putin nu pe termen lung. Fiindca fericirea in cuplu mai depinde si de atitudinea noastra in fata vietii de cuplu.

Asa se explica faptul ca parintii nostri, care nu beneficiau de aceasta deschidere a mentalitatilor, erau poate mai fericiti in cuplu decat suntem noi, doar datorita faptului ca stiau ca nu este posibila despartirea, fiindca nimic din jur nu incuraja asa ceva. Cand ai dreptul "sa te razgandesti" nu mai poti aprecia partile bune ale relatiei. 

Avem mentalitati orientate spre explorare si avem conceptii de piata si de consum. Asta ne permite sa lasam in urma ceea ce nu ne (mai) place si ne pune la dispozitie atatea incercari cate vrem noi. Americanii reprezinta un model de cuplu nefast, din pacate, pe care l-am imbratisat in virtutea dominantei cultural - economice a Americii. Haideti sa ne gandim mai bine la asta!

(1) Imaginea Endless Love, de Ali Nishan, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) East Windsor Patch, (acc. Apr 13, 2017), Ending Long Saga..., website: East Windsor Patch

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

virtute

Top 5 ~ Intrebari Fundamentale

Puteti sa fiti sigur ca stiti cine este persoana care azi va este partener romantic sau partener de afaceri? Rezervati-va un moment de luciditate si aveti curajul de a va cunoaste raspunzandu-va la urmatoarele 5 intrebari!

Intrebarile pe care vi le propun in acest articol nu sunt cele pe care le-am invatat la formarea in psihoterapie. Sunt doar niste intrebari pe care le-am gasit pe situl youtube si care, asa cum o sa vedeti, in caz ca incercati sa oferiti un raspuns la ele, va pot ajuta sa va auto si inter-cunoasteti in esenta idealurilor, perceptiilor si fricilor voastre.

Chiar asa, iata o intrebare pe care o pun adesea clientilor mei: ce mesaj ai dori sa se scrie pe o statuie sau un monument pe care oamenii, cunoscutii vostri l-ar construi in cinstea voastra? Cred ca mi s-ar potrivi un citat din Alfred Adler: "Urmeaza-ti inima, dar ia si creierul cu tine!"

Iar acum iata topul celor mai interesante intrebari pe care le-am gasit pe youtube, cu scurte comentarii legate de ce anume veti descoperi incercand sa raspundeti la aceste intrebari si cum puteti folosi aceste informatii.

5. Cu cine ti-ar placea sa iei cina?

Raspunzand la aceasta intrebare, vei descoperi ceva legat de preocuparile, valorile si mentorii tai. De cele mai multe ori, persoanele pe care le alegem pentru a cina impreuna cu ele sunt mentori ai nostri sau au avut o influenta mare asupra destinului nostru. Ar putea fi o persoana care ne lipseste sau cineva cu care avem de incheiat o afacere sentimentala sau de alt tip. Iata ce au raspuns cativa subiecti la aceasta intrebare fundamentala:

>> Continuare Articol









(1) Imaginea Walled Garden, de Random Drps, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

topuri

Cardurile Magice ale Destinului

"Secretul (iti va schimba viata)" - asa mi-a fost recomandat acest film care, aniverseaza, in curand, 10 ani. Si asa a si fost! Chiar mi-a schimbat viata! Din pacate sau poate din fericire, nu toti l-au inteles la fel ca mine...

Marturisesc ca sunt genul de om pe care aspectele spirituale si profunde ale vietii nu l-au prea ocolit. Acesta e norocul meu, probabil...

Ei bine, dupa cativa ani de cand am vazut filmul Secretul pentru prima data, l-am revazut la facultatea de psihologie, unde ne-a fost proiectat. Desi nu mai era nevoie, prin intermediul acestui tip de recunoastere, mi-a fost intarita convingerea ca este, cu adevarat, un film important.

Ce este Secretul?

Secretul este un film motivational si mai mult decat atat. Fragmente din Secretul se gasesc intr-o multime de alte materiale - cartile In zarea nemuririi, de Prentice Mulford, sau Gandeste ca un Campion de Donald Trump sunt doar doua dintre acestea. Imi amintesc ca am citit "In Zarea Nemuririi", pe la varsta de 16 ani, cand altii sunt mai preocupati de jocuri, iubire si distractie... Dar, asa cum imi place mie sa spun, "Viitorul isi ia revansa, intotdeauna!"

Iata numai cateva dintre principiile pe care mi le-au transmis aceste carti.

I. FORTA GANDIRII

Cu cat se incarca mai mult cu gandire, cu atat Spiritul devine mai apt sa o primeasca si atrage mai multe ganduri la sine. Astfel, daca intretinem in noi, cu preponderenta, idei de curaj, speranta, bucurie, vigoare, putere, barbatie, dreptate, blandete, ordine, precizie, vom atrage si vom primi din ce in ce mai mult din aceste elemente - gandire. In zarea nemuririi. Prentice Mulford (2)

Cu riscul de a trece drept "dileala specifica varstei", cred ca este util ca un tanar de liceu sa citeasca sau cel putin sa ia contact cu astfel de notiuni, sub o forma sau alta. Numai in acest mod va intelege resursele de care, fara sa isi dea seama, dispune in mod nelimitat, si care, in timp, ajung sa faca diferenta in viata sa. Si niciodata nu este prea tarziu sa afli despre puterile tale. Caci, asa cum spunea Maria Robinson,"nu poti sa dai povestii un alt inceput, dar ii poti da oricand un alt sfarsit."

II. INTARIREA POZITIVA 

Desi teama este o forta motivatoare foarte puternica, ea este, de asemenea, extrem de demoralizatoare si distructiva. Poate fi folosita pentru a-i determina pe oameni sa faca ceea ce vrei tu sa faca acum, dar pe termen lung nu iti vor da nimic din creativitatea sau performanta de care sunt capabili. Cand cineva este motivat de teama, lucreaza numai din vointa, nu si din inima. Si numai performanta facuta din inima se ridica deasupra tuturor asteptarilor si aduce contributii si inovatii de neimaginat. Pasi Simpli catre Visuri Imposibile. Steven K. Scott (3)

Din pacate, prea multi dintre noi, am fost educati in frica, si cu ajutorul fricii. Asta, nu doar ca produce traume, care afecteaza deopotriva sanatatea fizica si pe cea mentala, dar contribuie in acelasi timp, in mod dramatic, la scaderea calitatii vietii si chiar la scaderea duratei acesteia. Cand ne dam seama ca putem deveni motivati si ii putem motiva pe ceilalti si prin urmarirea unui succes, nu doar prin evitarea unui esec, viata devine o experienta entuziasmanta.

III. CURAJ & ACTIUNE

Exista intotdeauna posibilitatea esecului dar exista o sansa mai mare de reusita daca incerci efectiv sa faci ceva, in loc sa stai degeaba. N-am fost convins ca voi avea succes la radio dar am raspuns provocarii iar emisiunea mea a fost un mare succes. Insa a trebuit mai intai sa-mi asum riscul si sa aflu.Viata poate fi o experienta de cea mai buna calitate daca oferi o sansa eului tau cel mai bun. Cu totii avem ceva unic de oferit. Sarcina noastra este sa descoperim ce si sa lucram cu pasiune in acest sens. Gandeste ca un Campion. Donald Trump (4)

Am inteles tarziu ca, pentru a te integra in societate, ai nevoie de curaj. Pare ca, adesea, curajul, este caracteristic acelora care transgreseaza regulile si morala sociala, pentru a "merge pe calea lor"... My way, or no way... Dar adevarul este ca acestia din urma sunt mai ingroziti decat cei care, in mod umil, incearca sa isi duca viata de pe o zi pe alta. Si rezultatul este ca raspandesc aceasta groaza in jur.

IV.  ECHILIBRUL

Negativismul nu este niciodata modul optim de a rezolva o situatie. De cele mai multe ori, acesta va face prizonierul situatiei, blocand orice schimbare reala. Un lucru in realizarea caruia este investita energie negativa, se va contamina de aceasta si, in timp, va da nastere la si mai multa durere, la si mai multa nefericire. Mai mult, orice stare interioara negativa este contagioasa: nefericirea se raspandeste mai repede decat o boala. Puterea Prezentului. Eckhart Tolle (5)

Cred ca nefericirea poate fi utila. Cum am putea sa progresam daca nu am fi, macar putin, nefericiti? Totusi, ce vom face cu aceasta nefericire? Ne vom multumi sa o aprofundam, la nesfarsit? Sau o folosim pentru a-i determina pe altii sa ne faca pe plac, sa ne indeplineasca ei dorintele? Desi este utila putina nefericire, cred ca este mai util sa invatam sa ne transformam nefericirea in scopuri si, apoi, in actiune.

V. VISURI & SCOPURI

Din propria mea viata, si intalnindu-i pe altii, vreau sa fac clar faptul ca,  fiind nascut in partea dezavantajoasa pentru cei mai multi, nu inseamna ca locul acesta de nastere trebuie sa ramana o adresa permanenta. Nu conteaza de unde vii ci incotro te indrepti! Gandeste Cutezator. Ben Carson (6)

Poate cea mai valoroasa resursa de care dispunem, este capacitatea noastra de a ne transforma nevoile, frustrarile si nefericirea in visuri iar apoi in scopuri si in actiune. Nu exista succes mai mare decat acela rezultat din investirea darului cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, si de care este bine sa fim constienti, in ceva care are o semnificatie pentru cei din jur. Poate ca este un talent, o pricepere, o indemanare, o usurinta neobisnuita de a face ceva anume. Ce este mai frumos si mai profitabil decat sa pui asta in slujba comunitatii?

Ce sunt Cardurile Magice ale Destinului?

Ei bine, pentru ca tot vorbeam la inceput despre filmul Secretul, dupa ce am vazut acel film mi-a venit ideea de a-mi fixa cateva momente cheie din viitorul meu. In mod inspirat, acestea, sau cel putin o mare parte dintre ele, s-au dovedit a fi realizabile, desi ambitioase, si, s-ar putea spune ca, acum, dupa mai multi ani de eforturi cu directie bine determinata, sunt mai curand de domeniul trecutului.

Am fixat deci cateva momente din viitor, care spre exemplu, in cazul meu, se legau de educatie si dezvoltare profesionala. Erau niste obiective bine definite, cum ar fi sa zicem, a ma descurca bine la examene, sau a ma focaliza asupra studiului. Le-am notat pe niste coli de marimea unor carduri bancare si apoi le-am plastefiat, astfel incat sa reziste trecerii timpului. 

Le am si acum in port-document si lumea se uita crucis cand mi le vede acolo - ce-or mai fi si astea si cat de ciudat poate fi tipul acesta? Dar eu extrag din cand in cand cate un astfel de card si vizualizez situatia descrisa acolo. Desigur, e riscant sa doresti si sa astepti ceva de la viitorul tau. Am avut insa prezenta de spirit ca sa fac munca si eforturile un obiectiv in sine. Si da, e riscant si sa ai un astfel de obiectiv - uneori pur si simplu nu esti lasat sa faci eforturi... alteori, nu iti permite sanatatea...

Totusi, a meritat din plin sa confectionez aceste carduri. Nu am niciodata momente in care nu stiu ce vreau de la viata, iar asta e un lucru bun, cred eu. Poate chiar o binecuvantare! In plus, reintoarcerea frecventa la aceste scenarii, ma umple cu energie si ma motiveaza pentru a depunde eforturile necesare. De asemenea, se dovedeste a fi o tehnica terapeutica foarte eficienta!

Asa cum spuneam insa, din pacate, nu toti au inteles Secretul la fel ca mine. Unii nu au facut decat sa retina partea cu visarea si sa ramana blocati intr-un vis fara-de-sfarsit, care nu le-a adus nimic bun. In plus, in loc sa cultive cele 5 elemente pe care le-am descris mai sus, s-au multumit sa se afunde in negativism, reprosuri si pasivitate. Iata ca Secretul poate duce si la asa ceva, atunci cand este rau inteles... Poate ca unii dintre noi sunt mai aproape de Secret decat ceilalti...

(1) Imaginea The Cards, de Chris Rogers, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0

(2) Mulford, P.; (1992); In Zarea Nemuririi, editura Lotus, Bucuresti

(3) Scott, K., S.; (2007); Pasi Simpli catre Vise Imposibile, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

(4) Trump, D., McIver, M.; (2009); Gandeste ca un Campion, editura Litera International, Bucuresti 

(5)Tolle, E., (2012) Puterea Prezentului, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

(6) Carson, B., Murphey, C.; (2004); Gandeste Cutezator; editura Viata si Sanatate, Bucuresti

Marius Iftimie, psiholog, consilier educational si psihoterapeut in supervizare, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, blogger, autor , fotograf, colectionar si voluntar.

Continue reading

sensuri

Acesta este Circul Meu

Poate ca viata sociala seamana cu "Romanii au Talent" si nici macar nu ne-am dat seama pana acum... Acumulam, crestem, ne perfectionam, iar in final, ne gasim un loc adecvat si un public pe masura spectacolului.

 

 

Fiecare dintre noi isi are circul sau. Este vorba despre un moment in care tezaurul de resurse acumulate iese la suprafata, se manifesta, se exprima intr-un fel sau altul, dupa tot acest timp, in care s-au petrecut acumularile despre care vorbeam. Altfel spus, fiecare dintre noi are in el insusi o componenta histrionica - suntem si oameni de spectacol. 

Poate ca viata sociala seamana cu "Romanii au Talent" si nici macar nu ne-am dat seama pana acum... Acumulam, acumulam, crestem, ne dezvoltam, ne perfectionam, iar in final, ne gasim un loc adecvat si un public pe masura spectacolului si... boom (!), spectacolul se produce.

O intrebare: In ce consta numarul tau?  

Resursa primordiala este timpul. Pana la urma, pentru a cunoaste pe cineva, ai nevoie sa cunosti modul cum, pe parcursul vietii sale, dar si in prezent, a gestionat resursa temporala, aceasta resursa atat de limitata si de pretioasa.

Este relevant si modul cum planuieste ori viseaza sa isi petreaca timpul pe viitor. Timpul - resursa principala, prin alegere proprie, este convertit in resurse specifice. Investind timpul in ceva, dam sens vietii.

Convertim timpul in bani, visuri, emotii, petreceri, cunostinte, abilitati, relatii... Tu in ce convertesti timpul?  Imi amintesc un film SF, in care puterea nu se masura in bani ci in ... timp. Daca aveai cateva sute de ani in "banca timpului", atunci erai puternic si practic, puteai aspira la nemurire.

Tinerii sunt aceia care se bucura de aceasta binecuvantare a timpului pe care il au la dispozitie, desi uneori isi bat joc de acesta - atunci cand il convertesc in resurse fara valoare (petreceri, pasivitate, viciu), tocmai fiindca au prea mult timp. Si totusi... cat de pacat este sa iti bati joc de timpul tau... 

Tot secretul vietii se reduce la atat: ea n-are niciun rost. Fiecare dintre noi gaseste insa unul. Emil Cioran

Afirmatia lui Cioran nu este atat de originala. Ea se intalneste, in alte forme, in toata filosofia existentialista. J.P. Sartre spunea ca misiunea suprema a omului este tocmai aceea de a da un sens vietii sale. Altfel spus, avem misiunea de a investi intreg acest timp pe care il avem la dispozitie, in ceva. Una dintre functiile principale ale liberului arbitru este tocmai aceea de a da un sens vietii si timpului.  

O cauza pentru care merita sa traiesti este in acelasi timp si o cauza pentru care merita sa mori. A. Camus

Albert Camus afirma ca exista o singura problema filosofica - aceea a sinuciderii. De ce nu te sinucizi? Ce motiv ai? Din asta a aparut si cea mai socanta intrebare folosita in psihoterapie - de ce nu te sinucizi? Iar cei care se intreaba care este sensul vietii nu inteleg faptul ca viata insasi solicita un raspuns din partea lor. Este responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa dam un sens acestei vieti.

La modul general, poate ca sensul vietii este... circul. Cred ca toti ne supunem acestui algoritm... A acumula resurse, a creste, a ne dezvolta, iar apoi a pune in scena spectacolul. Asa cum observati insa, nu toate spectacolele merita privite iar unele sunt cu mult mai utile si mai valoroase decat altele. 

Spectacolul reprezinta metafora a ceea ce fiecare individ ofera comunitatii sale. Daca tindem a crede ca exista si persoane care traiesc pentru sine, si pentru care ideea de spectacol nu are nicio relevanta, ei bine, adevarul este ca pana si acestea isi au spectacolul lor - a fugi de ceilalti si a-ti cauta propriile satisfactii sau propriul confort egoist, este un spectacol in sine.

De ce am ajuns sa cred atat de mult in ideea de spectacol pe care o asociez cu sensul vietii? Scopurile noastre nu pot fi definite decat in raport cu o comunitate, asa cum scopul unui organ sau al unui tesut nu poate fi definit decat in raport cu organismul din care ele fac parte si supravietuirea acestuia. Imediat ce pierdem din vedere comunitatea, viata noastra devine riscanta.

Suntem atat de sociali ca fiinte incat comunitatea este aceea care ne poate bloca accesul la resursele necesare propriei vieti. De aceea devine atat de relevanta problema legaturii cu comunitatea si mai ales a implicarii in viata comunitatii. De aceea devine atat de relevanta intrebarea "ce oferi acestei comunitati?"

S-a accentuat nevoia de sens a omului si pe buna dreptate. Dar nu e totul sa dai sens vietii tale. Este macar la fel de important sa dai un sens favorabil comunitatii. Chiar si atunci cand comunitatea te-a dezamagit, te-a umilit sau te-a izolat, aminteste-ti ca viata ta este suspendata in absurd in absenta celor din jur.

Asadar, in ce consta numarul tau de circ?

(1) Imaginea Big Apple Circus, de Bob Jangendorf, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

victime

Mister sau Dezvaluire

Sa fim misteriosi, sa atatam curiozitatea prin toate mijloacele posibile ori sa ne prezentam, onest si direct, pentru ca celalalt sa stie daca chiar suntem ceea ce el cauta? Aceasta este intrebarea...

O problema majora cu care se confrunta cuplurile, atat la inceputul relatiei cat si mai tarziu, este cea legata de nevoile de inter-cunoastere. La inceput, avem nevoie sa ne cunoastem mai bine, sa aflam mai multe lucruri relavante despre cel ce ar putea deveni partenerul nostru, pentru a-l putea lua in calcul in planurile noastre de viitor. Iubirea nu este cu totul irationala, asa cum se crede, dimpotriva, daca am acorda putina atentie detaliilor si trasaturilor care ne conduc la anumite emotii, am observa ca exista destul de multa logica in iubire.

Ce se intampla cand nu cunoastem prea multe despre celalalt? Pe termen scurt cred ca legatura ar putea avea de castigat. Intervine mecanismul proiectiei si, in absenta informatiilor, vom avea tendinta sa construim noi insine un tablou al celui ce ar putea deveni partenerul nostru, de regula idealizat si lipsit de realism. In acest context, emotiile se amplifica, se naste pasiunea, lucru care ar putea fi asociat cu actiunea unui drog.

Metafora aceasta "a imbatarii cu apa rece" este cat se poate de nimerita, caci, asemenea drogatilor, indragostitii care se infierbanta ca urmare a faptului ca nu stiu prea multe despre celalalt - vezi si *dragostea la prima vedere* - urmeaza sa descopere, in timp, odata cu apropierea de celalalt, acele detalii care ii fac cu totul incompatibili. A iubi pe cineva fara a-l cunoaste este o problema de imaturitate dar si o problema legata de nevoile afective foarte mari ale indragostitului. 

De asemenea, acest gen de afectiune "cu ochii inchisi" ar putea avea la baza nevoia de atentie a persoanei respective, care poate face pe acest temei un mare show, pentru prieteni si pentru toti ceilalti. De multe ori, adevarata relatie a acestor indragostiti nu este cea cu iubitul lor idealizat ci cu "spectatorii". Mi-a fost dat de altfel sa cunosc cazuri de acest fel in care indragostitul nici macar nu comunica cu persoana iubita, ce sa mai vorbim despre inter-cunoastere!

Daca va asteptati ca partenerul visat sa traiasca emotii intense fara macar sa va cunoasca, pornind de la, ceea ce se vede (si nu se vad prea multe lucruri), atunci ar fi bine sa intelegeti la ce anume va expuneti si pe ce drum va inscrieti. Daca cineva este atat de irational incat sa se indragosteasca nebuneste de dumneavoastra cand nici macar nu va cunoaste, atunci va puteti astepta si la alte fapte irationale din partea lui - cum ar fi sa se indragosteasca nebuneste de altcineva, dupa o saptamana sau doua. Valorile unei astfel de persoane sunt intr-adevar superficiale, limitate la aspectul fizic, si probabil nu reprezentati pentru acea persoana mai mult decat un obiect sexual - iata logica iubirii irationale!

In timp ce atractia sexuala este importanta in dinamica unei relatii, exista nevoi complexe care stau la baza unei relatii adevarate, si care sunt legate de capacitatea celor doi parteneri de a impartasi valori comune, de a se sustine emotional in momente dificile, si chiar de a asigura continuitatea economica a familiei. Acel "pe interes" despre care se tot vorbeste, este un aspect normal al relatiilor care ar trebui privit cu atentie si chiar cu un respect anume. In absenta oportunitatilor de a sustine continuitatea economica a familiei vor aparea numeroase tulburari ce pot duce la separare si sfarsitul relatiei.

Se spune ca daca exista iubire, toate celelalte vin de la sine. Cu toate acestea, familia este totusi o organizatie, este celula de baza a societatii, nu traieste separata de ceilalti, de idealurile societatii si nici nu ar avea cum sa o faca. Poate ca iubirea, bazata pe solidaritate si valori comune, chiar si pe atractia sexuala, poate duce inainte o relatie dar este doar un mit acela ca "totul vine de la sine". De altfel, orice familie are cate un punct slab - nu exista perfectiune. Relatiile insa nu prospera prin ascunderea acestor puncte slabe, devenind misteriosi. Este bine sa stim de la bun inceput ce avem in comun, ce ne tine impreuna si care este "veriga slaba".

Iata, pe scurt, lucrurile la care ar trebui sa fim atenti atunci cand evaluam un cuplu:

• Functia sexuala - capacitatea si posibilitatea celor doi parteneri de a intretine o relatie sexuala este unul dintre pilonii relatiei de cuplu. Aici trebuie sa vorbim despre nevoile sexuale ale celor doi parteneri, despre frecventa, durata si calitatea intalnirilor erotice si in ce masura ele satisfac gusturile si asteptarile celor doi.
• Functia de socializare - se refera la nevoia celor doi membri ai cuplului de a impartasi anumite valori, comportamente si activitati, anumite credinte comune. Cand cei doi au valori comune, adica lucrurile importante pentru unul sa fie importante si pentru celalalt, exista o baza axiologica a cuplului, iar interactiunile sunt mult facilitate.
• Functia de solidaritate - se refera la novoile afective ale partenerilor si la capacitatea lor de a veni in intampinarea nevoilor afective ale celuilalt. Cand suntem capabili sa manifestam solidaritate si suport emotional fata de partenerul nostru, indeplinim o importanta conditie in existenta cuplului.
• Functia economica - este un alt capitol esential in existenta cuplului, mai ales in conditiile unei societati consumeriste cum este cea in care traim. Nu vorbim aici doar despre posibilitatea economica de a supravietui a cuplului ci si de satisfacerea unor asteptari si a unor standarde pe care cuplul le imprumuta de la societate.

Cand exista atat de multe lucruri, asteptari si standarde pe care trebuie sa le luam in calcul si la care trebuie sa ne raportam daca dorim sa evaluam o relatie, care mai este rolul misterului in relatie? Ca sa fac o gluma, as spune ca, nu vom putea consuma un mister la cina, si nici nu ne vom multumi cu o atitudine misterioasa atunci cand vom avea nevoie de suport emotional din partea celuilalt. Valorile noastre nu pot fi misterioase, caci asta ar nimici increderea dintre noi, iar comportamentele sexuale misterioase lasa loc pentru neintelegeri pe termen nelimitat.

Putem concluziona ca misterul nu prea foloseste la nimic, daca dorim sa intemeiem o relatie pe baze reale. Daca insa scopul nostru este acela de a ne juca de-a indragosteala, de a juca o mare drama cu spectatori  numerosi, de a trai emotii intense si incontrolabile, atunci putem recurge la mister, in voie, si fara nicio limitare.

Poate ca exista si beneficii ale unei atitudini misterioase... 

Nu vorbesc aici despre a retine pentru noi detalii mai putin convenabile, cum ar fi comportamentul romantic al unui fost iubit - este de bun simt ca partenerul nostru nu doreste sa stie nimic despre asta. Misterul nu are legatura cu secretul decat daca deja s-a aflat ceva despre secretul nostru. Misterul presupune tocmai cunoasterea si dezvaluirea partiala a unor date ce prezinta interes. 

Nu recomand nici macar confesiunile denigratoare legate de fostii parteneri - nu doriti sa va construiti relatia pe niste ruine. Fireste, pentru a avea o baza solida, aveti nevoie de o identitate sanatoasa, capabila sa intretina raporturi echilibrate cu cei din jur. Daca folositi confesiunile pentru a stoarce lacrimi si a declansa comportamente protectoare, ar trebui sa va intrebati daca aceasta strategie de afirmare in relatie nu il va sufoca pe celalalt, daca veti fi capabili sa va tineti in frau negativismul si daca aveti sa oferiti si dumneavoastra ceva in schimb.

Motivele cele mai frecvente pentru care nu se realizeaza auto-dezvaluirea sunt legate de fricile noastre, dar si de miturile in care credem. Iata o lista foarte succinta a acestor motive.

• Teama de respingere - odata cu dezvaluirea, miturile si emotiile romantice au de pierdut
• Stima de sine redusa si auto-critica excesiva - legate de o educatie austera si autoritara
• Tendinta de a te arata superior - daca arati ce esti s-ar putea sa fii ridiculizat
• Deprinderile gresite de comunicare - de exemplu, credinta ca nu este frumos sa vorbesti despre sex ori despre defectele celuilalt
• Mitul conform caruia "celalalt isi da seama, daca te iubeste"

Cand este util putin mister?

1. Inceputul Relatiei. Asa cum spuneam, putin mister poate fi util la inceputul relatiei, atunci cand pasiunea se hraneste cu mister. Totusi, nu ar trebui sa uitam ca nu ne dorim o relatie fantoma, bazata pe sex, o relatie in care nu poti sa faci niciun plan de viitor fiindca nu stii cine este partenerul tau. Daca mentinem misterul in relatie mai mult decat se cuvine, neincrederea poate duce la separarea prematura.
2. Prevenirea Rutinei. O alta situatie in care s-ar putea sa fie util putin mister este aceea in care, dupa consolidarea relatiei, cand riscam sa fim coplesiti de rutina, vom avea nevoie de anumite stimulari pentru a trezi relatia la viata. Cu toate acestea, trebuie sa tinem cont de faptul ca fiecare persoana are propria sa toleranta la mister, iar o intentie pozitiva ne poate duce la o criza relationala cat se poate de serioasa daca avem un partener suspicios din fire.

• 
  

Continue reading

secrete

Pretul Tacerii

La nivelul simtului comun predomina ideea ca neexprimarea emotiilor si pastrarea secretelor incarcate emotional, vine cu riscul dezvoltarii unor probleme de sanatate psihica si fizica. Cercetarile efectuate incearca sa faca lumina.

 

Emotiile tind sa fie exprimate, cu atat mai mult atunci cand ele sunt extrem de intense. Este la fel de greu sa mentii o emotie puternica ne-exprimata pe cat de greu este sa stavilesti un val pe timp de furtuna. Exprimarea se face prin intermediul verbalizarii, dar si mai mult pe cale non-verbala, prin gesturi, postura, prin expresia fetei si prin tonul vocii. S-ar spune ca a pastra un secret incarcat emotional nu este o idee prea buna. 

Parerile raspandite la nivelul simtului comun afirma ca ne-exprimarea unor emotii asociate evenimentelor intens incarcate emotional (traume psihice) ar duce la obsesii legate de acele evenimente, la ganduri intruzive si la emotii intense, de fiecare data cand survine rememorarea evenimentului respectiv. Asa sa fie?

Influentul curent psihanalitic ne-a lasat drept mostenire numeroase mituri cu privire la acest subiect, printre  care ideea ca ne-comunicarea evenimentelor incarcate emotional conduce la aparitia de simptome psiho-fiziologice, la deteriorarea starii de sanatate si la o dispozitie emotionala intunecata, depresiva. De aici, credinta ca orice-ar fi, trebuie sa ne "varsam nervii" si sa cautam o supapa pentru aceste emotii.

Ca urmare, anumite institutii au ajuns sa ofere salariatilor papusi care au chipul sefului, pe care te puteai descarca in voie.  Nu mai vorbesc de numeroasele scandaluri ce pornesc de la aceeasi idee - ca trebuie sa ne varsam nervii, fiindca asa spune Sigmund Freud. Din pacate  insa, psihanaliza nu a excelat in cercetare stiintifica.

Cercetarile efectuate in domeniul secretelor incarcate emotional de catre cercetatorii Bernard Rime si Catrin Finkenauer (1998), au investigat caracteristicile distinctive ale episoadelor emotionale tinute secrete in raport cu cele supuse comunicarii, motivele care au stat la baza tendintei de a pastra tacerea, si in final, costurile pastrarii secretului in ce priveste implicatiile asupra persoanei, sanatatii, activitatii, si a dispozitiei emotionale, in general. Bunaoara, s-au luat in calcul evenimente precum violul, experienta veteranilor de razboi sau experienta de victima a ororilor holocaustului, in lagarele de concentrare ale nazistilor.

Multe marturii au aratat ca numerosi prizonieri (printre care m-am numarat si eu), s-au simtit rusinati si vinovati in timpul detentiei si chiar dupa. Lucrul acesta poate sa para absurd dar este cat se poate de real. Sufeream din pricina faptului de a fi redusi la nimic. Primo Levi, supravietuitor al holocaustului.

Cercetarile sus-mentionate vin sa infirme o parte dintre credintele populare si sa confirme o alta parte dintre acestea.

• Nu intensitatea exceptionala a evenimentului ne impiedica sa il relatam. Se infirma astfel ideea ca datorita incarcaturii emotionale reactualizate, tindem sa evitam exprimarea. De fapt lucrurile stau exact pe dos: cu cat evenimentul incarcat emotional era mai intens resimtit, cu atat crestea si frecventa verbalizarii acestuia.

• Nevoile umane legate de apartenenta si de integrare isi spun cuvantul in tendinta victimei de a pastra secret un eveniment traumatic. Rusinea si culpabilitatea interferau cu nevoia de a apartine, si cea de a avea legaturi pozitive, durabile cu cei din jur, iar pastrarea secretului echivala cu o masura de auto-protectie si de indepartare a unei amenintari ce planeaza asupra relatiilor sociale. 

• Costurile pastrarii secretelor, conform rezultatelor acestor cercetari se reflecta in starea de sanatate a victimelor si pare a exista o asociere intre pastrarea unor secrete incarcate emotional si prezenta unor simptome si afectiuni fizice. S-ar spune ca sanatatea are de suferit. 

• De asemenea, victimele care nu isi verbalizau evenimentele incarcate emotional s-au declarat mai putin satisfacute de viata lor, in general.

• Nu existau diferente notabile intre cei care isi verbalizau secretele si cei care nu au facut-o in ce priveste simptomele asociate stresului, cu risc pentru sanatate, precum consumul de cafea, fumatul, consumul de alcool sau insomniile. 

• Este infirmata si ipoteza legata de dezvoltarea unor obsesii si a unor ganduri intruzive asociate evenimentului emotional tinut secret. Nu este adevarat nici faptul ca pastrarea unor astfel de secrete ar prezerva impactul emotional al rememorarilor. (Rime B., 2007)

As avea de facut anumite comentarii legate de aceste rezultate. Aparitia a doua evenimente in acelasi context, conduce adesea la asocierea lor. Totusi, anumite corelatii sunt iluzorii si exista o diferenta intre asocierea de covariatie si asocierea de cauzalitate. Faptul ca vecinul meu isi ia umbrela dimineata nu duce la aparitia ploii pe timpul zilei - ploaia vine din alta cauza, desi cele doua evenimente se asociaza prin covariatie.

In acelasi fel, faptul ca persoanele care au secrete emotionale necomunicate au si mai multe probleme de sanatate, consider ca nu se datoreaza obligatoriu lipsei verbalizarii. Exista o asociere intre cele doua elemente dar nu exista o legatura de cauzalitate intre ele. Lipsa unor ganduri intruzive la cei cu secrete emotionale si a diferentelor in intensitatea emotionala resimtita de cele doua categorii de victime la rememorarea evenimentului, dovedeste faptul ca nu exista un element traumatic activ care sa conduca la concluzia ca  lipsa verbalizarii este cauza aparitiei simptomelor fizice sau cauza insatisfactiei generale in viata. 

Cu alte cuvinte, este inutil sa credem ca daca ne exprimam pur si simplu emotiile, vom beneficia de virtutile acestor forme de expresie (in scris, prin arta, prin lovirea unei papusi, ori prin simplul balamuc conjugal) si vom beneficia de efecte pozitive in ce priveste sanatatea fizica si psihica, sau nivelul de satisfactie in viata - vezi Teoria Catharsisului.

Nu cred ca acesta este secretul unei sanatati de fier sau secretul fericirii. Consider ca mai importanta decat simpla exprimare este gasirea unui sens al respectivelor evenimente, impacarea cu trecutul, acceptarea acestuia, si constientizarea resurselor personale, in pofida experientei respective - "sunt viu si pot merge mai departe cu toate ca am trecut prin asta!". Sensul astfel descoperit reprezinta adevarata supapa a tensiunii emotionale.

De altfel, s-a constat ca exprimarea furiei sau a nefericirii "pentru descarcare" nu constituie decat un tip de antrenament, prin care ne intarim sabloane comportamentale caracteristice neputintei, ne consolidam identitatea de victima si, in consecinta, incercam sa ne gasim un loc intre ceilalti afirmandu-ne neputinta si asteptand ca ceilalti sa ne rezolve problemele. Simpla exprimare a furiei sau a nefericirii conduce la cresterea si dezvoltarea acestor emotii in timp, chiar daca apare, pe termen scurt, o senzatie de eliberare. (Turliuc M, 2007)

Imaginea Dark Silence, de Nuno Martinis, via Flikr, prin licenta CC BY-NC-SA 2.0

Rime, B. (2007), Comunicarea Sociala a Emotiilor, editura Trei, Bucuresti.

Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

Shapiro, D (2009), Stiluri Nevrotice, editura Trei, Bucuresti

Ionescu, S; Jaquet, M; Lhote, C.; (2007) Mecanisme de Aparare, editura Polirom, Iasi

Continue reading

victime