Alegeri Inconstiente

Emotiile merita ascultate pentru a ne constientiza nevoile dar nu pentru a le lasa sa ne ghideze si sa ne stabileasca ordinea de zi. Emotiile apar cand nu te astepti si dispar cand ai mai multa nevoie de ele iar asta e o drama pentru cei care nu stiu ce vor.

☆ ☆ ☆

Ideea ca exista alegeri inconstiente este un oximoron, in toata splendoarea sa. Oximoronul este o figura de stil care asociaza intr-un concept doi termeni aparent incompatibili. Spre exemplu, imbecilul inteligent, egoistul altruist, pedofilul virtuos sau invalidul atletic ar putea fi niste oximoroni, fiecare dintre ei. Tot la fel si alegerile care sunt inconstiente, fiindca o alegere implica intentie, analiza optiunilor, constientizarea scopurilor si a mijloacelor disponibile iar in final deliberarea si planul pentru punerea in aplicare a deciziei respective. Cu alte cuvinte, daca am dispune de cunostintele necesare unei asemenea controverse, am putea sa sustinem punctul de vedere potrivit caruia o alegere nu poate fi inconstienta, fiindca asa scrie la manualul de Fundamentele Psihologiei. 

Cu toate acestea, este stiut faptul ca omenirea in intregul ei, este o specie care isi duce existenta mai curand in afara sferei constiintei, la un nivel mai ridicat sau mai scazut de constientizare. Probabil ca acesta si este motivul pentru care ne aflam acum, in anul de gratie 2023, in situatia de a asista neputinciosi si bulversati la scenariul in care un inconstient cu bombe nucleare face amenintari cu privire la folosirea acestora. Asta nu inseamna ca nivelul de reglare constienta si voluntara a comportamentului nu este posibil sau ca nu exista ca atare. Doar ca ne-am obisnuit sa functionam pe pilot automat. Iata doar cateva dintre procesele psihice care se realizeaza pe pilot automat:

• RECUNOASTEREA STIMULILOR ~ Este numita in psihologie prelucrare secundara a stimulilor oferiti de simturi. Prin intermediul acesteia indiciile pe care ni le ofera simturile (vaz, auz, miros, simtul tactil, etc) sunt asociate cu elementele de care dispunem in bagajul nostru de memorie si capata un anumit sens. Recunoasterea stimulilor, petrecandu-se in afara atentiei si a constiintei, poate fi eronata si adesea este.

• INFERENTELE ~ Prin intermediul inferentelor ajungem in posesia unor informatii mai mult sau mai putin complexe, mai mult sau mai putin adevarate, pornind de la datele pe care ni le ofera o anumita situatie. Prototipul inferentei este ceea ce se cheama silogism: daca toti oamenii sunt muritori iar Socrate este om, inseamna ca Socrate este muritor. Inferentele, pot fi si ele eronate.

• ANALIZA ~ Analiza pe pilot automat este emotionala, rapida si rudimentara. De cele mai multe ori ea este polarizata: partea rea (Raul perceput) si partea buna (Binele perceput). Fireste, rezultatul acestei asa-zise analize este decizia de a alege partea buna. Spre exemplu uneori analizam daca dorim sau nu o inghetata. Nu este o analiza temeinica ci una superficiala dar care tine cont de anumite detalii situationale: temperatura sau faptul ca ne-am propus anterior sa consumam mai putin zahar. De asemenea, tine cont de starea noastra emotionala care devine decisiva. Fiind superficial, acest tip de analiza este adesea problematic si dezadaptativ.

• DECIZIA ~ Chiar si deciziile se iau pe pilot automat. Se considera ca daca am fi constienti tot timpul, aceasta ar fi un efort colosal pentru psihicul uman iar psihicul uman, ca si intregul organism, functioneaza pe principiul minimului efort. In ideea economisirii de energie, deciziile pe care le luam in mod normal sunt influentate de impresii de moment, de experiente trecute sau chiar de intentii afirmate anterior. Fireste, acest tip de decizie poate fi si el eronat si dezadaptativ, beneficiind de un nivel scazut al vigilentei noastre.

Cu alte cuvinte, un intreg univers al psihicului uman se desfasoara in umbra constiintei, cu mai mult sau mai putin succes adaptativ. Asadar, exista sau nu exista alegeri inconstiente? Probabil ca nu le-ati numi alegeri. Le-ati numi mai curand reflexe ori chiar reflexe conditionate. Asa cum catelul a invatat sa saliveze la auzul clopotelului doar pentru ca Pavlov a asociat sunetul respectiv cu obtinerea hranei, tot la fel si noi recunoastem stimulii si stim in ce fel de scenariu ne aflam, prin urmare luam decizii fulgeratoare bazate pe indicii surprinzator de sarace. Cand e vorba de milisecunde e greu sa ne dam seama daca avem de-a face cu alegeri sau reflexe si mai ales e greu sa intelegem de ce ar trebui sa existe o diferenta intre ele. 

Dar chiar exista o diferenta intre reflex si alegerea inconstienta, asa cum exista o diferenta si intre alegerea inconstienta si procesul decizional constient, specific nivelului voluntar al psihicului. 

• REFLEXUL ~ Este automat, fulgerator si implica adesea un element fiziologic sau comportamental: spre exemplu salivarea, retragerea din fata stimulilor care produc durere sau urmarirea celor care produc placere. Reflexele sunt polarizate (implica prezenta Placerii - vezi reflexele sexuale, sau a Durerii - vezi clipitul pleoapelor ptr protectia ochilor). Ele reprezinta primul nivel al comportamentului uman, cel mai rudimentar si ceea ce avem in comun cu regnul animal, caruia ii apartinem. In felul lor, reflexele reprezinta un adevarat succes al evolutiei, fiindca ele atesta existenta capacitatii de a invata (vezi reflexele conditionate) si de a ne orienta in cadrul mediului.

• ALEGEREA INCONSTIENTA ~ Este rezultatul unei analize fulgeratoare si superficiale, este profund emotionala si implica existenta unui numar redus de optiuni (Binele Perceput si Raul Perceput) si a unei evaluari superficiale a acestora. Orice situatie, privita superficial se reduce la Bine si Rau unde binele este definit prin ceea ce te face sa te simti mai bine iar raul este, desigur, cel care te face sa te simti mai rau. In Psihologia Cognitivista acest nivel apare si se reflecta in ceea ce numim Rationament Emotional - tendinta de a considera ca lucrurile stau intr-un anumit fel doar pentru ca asa simtim noi. Probabil ca uneori ceea ce simtim reflecta o realitate. Dar ca mijloc de evaluare a realitatii si orientare in spatiu, este rudimentar. Psihologii cognitivisti l-au adaugat in randul distorsiunilor cognitive tocmai fiindca avem atat de multe probleme cauzate de el. 

• PROCES DECIZIONAL ~ Implica o analiza sofisticata, un efort de intelegere a avantajelor si dezavantajelor fiecarei optiuni si constientizarea valorilor si scopurilor noastre. Optiunile disponibile sunt analizate temeinic si astfel descoperim ca exista avantaje si dezavantaje in fiecare dintre acestea iar realitatea este mai complexa decat am crezut. De cele mai multe ori, daca reusim sa luam o decizie, aceasta implica asumarea, adica intelegerea faptului ca am luat decizia cunoscand atat avantajele cat si dezavantajele, angajandu-ne astfel sa traim cu aceste dezavantaje. Chiar si deciziile pot fi gresite, in ciuda faptului ca ne-am straduit sa analizam si sa constientizam toate aceste optiuni, in functie de ceea ce este important pentru noi in aceasta viata. 

Din dorinta noastra de a economisi resurse si energie, ne putem petrece mai toata existenta in spatiul acesta al alegerii inconstiente, cea care nu este nici reflex dar nici proces decizional finalizat cu o decizie asumata. Rationamentul Emotional este o chestie cat se poate de reala: am simtit ca am nevoie de o inghetata si am obtinut aceasta inghetata. Nimic altceva nu mai conteaza! Emotia in sine este luata drept argument si tine loc de analiza a avantajelor si dezavantajelor. Si facem asta mai des decat ne-am imagina, mai ales ca avem un mijloc de ghidaj in mediu, o busola care ne poate indica 24/24 Nordul si Sudul adica Binele si Raul, cu toate ca Binele si Raul sunt niste chestiuni care depasesc puterea noastra de intelegere. Tocmai de aceea ne si place atat de mult Rationamentul Emotional!

Alegerile inconstiente sunt implicate in psihopatologia umana, mai ales ca una dintre trasaturile esentiale ale persoanelor afectate de asa ceva este labilitatea emotionala si exacerbarea afectivitatii. Se face multa propaganda in ziua de azi in ce priveste ideea de a face ceea ce simti si de a-ti asculta emotiile, inainte de toate, indiferent de faptul ca acestea reprezinta un mijloc depasit de orientare in mediu: daca ne-am fi ascultat emotiile in clasa 1-a, probabil ca am fi ramas la gradinita, multi dintre noi, in special cei care au fost descurajati de mediul primar de socializare (familie). Emotiile merita ascultate pentru a ne constientiza nevoile dar nu pentru a le lasa sa ne ghideze si sa ne stabileasca prioritatile. Emotiile apar cand nu te astepti si dispar cand ai mai multa nevoie de ele iar asta e o drama pentru cei care nu stiu ce vor.

(1) Imaginea Focused Woman, de Emre Keshavarz, via Pexels

Continue reading

rani emotionale

Adauga Putin Zahar

In viata trebuie sa-ti fii parinte cu norma intreaga, 24 din 24, 7 din 7, sa ai grija de propria persoana cu dragostea materna pe care, poate, nici macar nu ai cunoscut-o vreodata, sa mediezi relatia ta cu realitatea si sa dai sens situatiilor amare pe care le traversezi si care nu sunt putine. 

☆ ☆ ☆

Poate ca ati vazut mesajul de pe pagina mea de Facebook ("Viata se consuma cu putin zahar") si v-ati intrebat ce vreau sa spun cu asta. Sau poate ca ati inteles ca imi plac dulciurile si fac referire la miturile intarite de presupuse "cercetari stiintifice", care, in paranteza fie spus, sunt adesea finantate de corporatiile care le produc. Cred ca orice producator de produse comerciale ce vin in cantitati industriale are interesul ca oamenii sa fie convinsi ca produsul sau "va salva lumea" (de ce nu?). Totusi, as privi cu rezerve orice produs comercial in care se adauga cantitati mari de zahar si grasimi de tot felul. Sunt de parere ca zaharul este cel putin la fel de toxic precum nicotina sau alcoolul.

Si da, majoritatea produselor de pe rafturi contin cantitati enorme de zahar. Pana si ciocolata amaruie, care are o reputatie de "ingerul de pe raftul de ciocolata", contine totusi foarte mult zahar, lucru de care va puteti convinge facand comparatia cu o ciocolata "normala", adica citind compozitia (stiu ca e scrisa cu nano-litere). Prin urmare, in ce priveste dulciurile, am ales sa le evit, desi imi plac si mi-au placut intotdeauna. Pot sa fac unele compromisuri atunci cand primesc dulciuri in dar la ocazii speciale cum ar fi Craciunului. Dar hei, acest articol nu este despre zahar si dulciuri.

Zaharul este doar o alta iluzie, alaturi de toate celelalte droguri si functioneaza in mod similar acestora - cu evidente beneficii pe termen scurt (gust, placere, ameliorarea dispozitiei, etc) si cu consecinte monstruoase pe termen lung (dezvoltarea sau agravarea unor boli, dependenta, etc). Si atunci ce am dorit sa spun cu afirmatia mea "Viata se consuma cu putin zahar"? Desi nu este complicat, cred ca foarte putini dintre cei care au dat like sau doar au vazut-o pe wall-ul meu, au inteles ce doresc sa spun cu asta.

Ei bine, asa cum ati observat probabil, viata are o aroma... "mai amaruie". Si pe buna dreptate: intre realitate si asteptarile noastre exista mai mereu o discrepanta destul de profunda, in functie si de cat de realiste ne sunt asteptarile. Daca sunteti o fiinta spiritualizata, care are o viziune mai profunda cu privire la viata, care a mai citit putina filosofie, psihologie, scrieri de intelepciune orientala, etc, probabil ca schimbarile, socurile si feedbackul realitatii va provoaca mai putin disconfort decat celor care cred ca, in esentia "tot ce zboara se mananca". 

Fiecare dintre noi isi are propriul "boiling point" (punct de fierbere), mai ridicat sau mai scazut, in functie de asteptarile pe care le are si de cat de matura ii este viziunea cu privire la viata. Observati ca tot vorbesc despre asteptari - fiindca sunt extrem de importante in sistemul meu. Nu exista nicio emotie umana care sa nu fie legata de asteptarile si dorintele noastre: suntem fericiti cand ele se implinesc, furiosi cand ceilalti le calca in picioare, suntem tristi cand intelegem ca nu se vor implini niciodata si ne este teama cand dorintele noastre sunt puse sub semnul intrebarii.

Spre exemplu, un copil se astepta ca toti colegii de scoala sa il trateze cu respect si dragoste materna. Cand descopera ca nu este asa, fireste ca are reactii emotionale foarte puternice: teama, furie, tristete. Parintii lui vor face o mare scena la sedinta cu parintii in incercarea disperata de a transforma sala de clasa intr-un "paradis pe pamant", vor tine un discurs idealist-lacrimogen despre ce frumoasa ar putea fi lumea daca nu am fi asa tampiti si vor prezenta pe grupul parintilor filmulete despre bullying. Zadarnic, nu-i asa? Ce este de facut?

Ei bine, cand viata este amara (si este mai mereu), adaugam "putin zahar". In exemplul de mai sus copilul are asteptari realiste doar daca traieste in gradina Edenului si este vecin cu Dumnezeu. Pe planeta aceasta in schimb, lucrurile functioneaza oarecum diferit: faptul ca avem asteptari potrivite pentru Eden, are efectul straniu de a face viata pe Pamant mai amara decat ar trebui. Cand "ne trezim" ca trebuie sa consumam aceasta viata amara ca pelinul, putem sa dezvoltam o tulburare emotionala cum ar fi depresia, anxietatea generalizata plus atacuri de panica sau tulburarile de control al furiei. 

Fireste ca oamenii aflati intr-o astfel de situatie se grabesc sa se apuce de fumat sau de droguri, mananca pe fond nervos, cate 7 savarine deodata sau trag o betie ca sa uite de necazuri. Acesta este "zaharul" din viata lor. Nu au cunoscut altceva in afara de asta si "se salveaza", luandu-si un "time-out" in care isi permit sa recurga la aceste substante care le suspenda constiinta, fie si pentru cateva ore. Cand nu ai altceva, cateva ore inseamna mult. Cum spuneam mai sus, pe termen scurt, acestea sunt niste solutii excelente. Pe termen lung insa apar consecintele, dintre cele mai grave. Aceste solutii iluzorii vor afecta capactitatea noastra de a avea relatii sau de a indeplini atributii de serviciu si asta face viata si mai amara decat a fost la inceput.

Vestea buna este ca exista si alte tipuri de "zahar", care nu produc probleme atat de mari si care nu sunt atat de iluzorii, afundandu-ne mai rau in neputinta, in loc sa ne scoata la liman. Cand spun "Viata se consuma cu putin zahar", ma refer la faptul ca avem nevoie sa adaugam la aceasta viata amara un "indulcitor de natura mentala". O interventie a mintii care are rolul sa indulceasca realitatea, astfel incat sa o faca suportabila. De fapt aici ma intorc la un concept mai vechi din sistemul meu: prietenia cu sine. Ce i-ai spune celui mai bun prieten, daca s-ar afla in situatia in care te afli acum?

Acesta este "indulcitorul dietetic" pe care vi-l propun: spune-ti un lucru care iti ridica moralul! Doar atat! Cum isi spunea vulpea din fabula, ca strugurii sunt acri si, cel mai probabil, vulpea respectiva a gasit struguri mai buni la urmatorul super-market! Este zaharul pe care vulpea l-a adaugat cu succes situatiei amare de a nu ajunge la struguri. Nimeni nu iti spune ca in viata trebuie sa-ti fii parinte 24 din 24 si sa ai grija de propria persoana exact cum ar face-o un parinte: sa te ajuti pe tine insuti sa dai sens situatiilor (amare) pe care le traversezi si care nu sunt putine. 

Desigur, la televizor nu ti se spun astfel de lucruri. Ei au nevoie sa faca vanzare si iti ofera droguri de tot felul. Vinul, berea sau ciocolata sunt ridicate la statutul de produse-minune. Cu doar cateva decenii in urma se facea publicitate la tigari. Totul acolo era absolut incantator: calaretul carismatic isi aprindea o tigara in lumina apusului, ca sa-si intregeasca experienta de vis. Daca astea nu te satisfac pe deplin atunci vor veni cu "versiunea sanatoasa" care trebuie sa se vanda si aceasta si care, nu-i asa, va costa un car de bani, doar fiindca este "sanatoasa". Majoritatea dintre noi sunt convinsi usor de toate astea, fiindca e mult mai simplu sa iei o pilula sau sa dai peste cap o sticla de vin decat sa iti gestionezi emotiile. 

Aplicatie: intreaba-te ce fel de zahar folosesti pentru a indulci viata.

 

(1) Imaginea Lollipop, de Juliana Coutinho, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 

Continue reading

trauma

Psihosomatica: Fericire si Sanatate

Legatura intre boala si emotii este de netagaduit. Studiile arata ca emotiile au un impact major asupra evolutiei celor mai multe dintre boli. In plus, emotiile pozitive ofera o mai buna  protectie impotriva imbolnavirii daca nu sunt bazate pe hedonism.

Am spus in multe randuri faptul ca din punctul meu de vedere, omul nu a fost facut pentru a fi nefericit iar asta se observa in numeroasele moduri in care nefericirea afecteaza starea noastra de sanatate si pretul pe care il platim, cat se poate de concret, pentru ca nu reusim sa fim fericiti. Inca din anii 1950 medicul Thomas Holmes a aratat faptul ca sunt multi oameni care detin microbul ce declanseaza tuberculoza (bacilul Koch), dar nu toti ajung pacienti de tuberculoza.

Pe masura ce aceste cercetari se dezvoltau, medicul american a ajuns sa traga anumite concluzii despre rolul pe care stresul il are in declansarea si evolutia acestei boli, pe baza coincidentelor pe care le observa: persoanele care nu aveau de-a face cu factori de stres importanti, fie nu dezvoltau tuberculoza, fie se insanatoseau mai usor. Aceasta revelatie, consemnata azi de toate manualele de psihologie si medicina a constituit inceputul intelegerii legaturii profunde care exista intre minte, emotii si sanatatea fizica.

Si cu toate ca in ziua de azi inca "ne vindem" sanatatea fizica pe nimic, nu inseamna ca aceasta legatura intre minte, emotii si sanatatea fizica s-a pierdut - suntem aceleasi fiinte vulnerabile atunci cand suntem nefericite. Spun ca ne vindem sanatatea fizica pe nimic pentru cateva motive bine determinate, dar de care nu suntem constienti intotdeauna:

• AVEM DORINTE NEREALISTE. Pare ca pentru noi sunt multe alte lucruri mai importante decat sanatatea fizica: o anumita pozitie sociala pe care o mentinem sub un stres infernal, un anumit partener care ne provoaca numai nefericire, o anumita suma de bani ce trebuie obtinuta cu pretul timpului liber si asa mai departe. Daca ne neglijam sanatatea poate ca dorintele noastre devin "realiste", insa are vreun sens sa castigi ceva cu pretul sanatatii?

• NU ACCEPTAM REALITATEA. Neacceptarea realitatii este o alta modalitate de a renunta la sanatate, prin suferinta pe care o generam in noi insine, in mod inutil. Daca unii dintre noi au invatat la timp ca este inutil sa suferi pentru ceva ce nu mai poate fi schimbat, personalitatile nevrotice continua sa faca asta spre dauna propriei sanatati fizice dar si psihice, din pacate. 

• FOLOSIM EMOTIILE PENTRU A INFLUENTA. Fie in mod constient, fie mai curand inconstient, utilizarea emotiilor negative (furie, tristete, frica, panica) pentru a obtine schimbari de atitudine la cei din jurul nostru, este "la ordinea zilei", impactul asupra sanatatii noastre fizice fiind unul pe masura. Da, suntem oameni si simtim multe lucruri, insa asta nu ne rezolva problemele.

Faptul ca avem de-a face cu anumiti factori de stres, nu ar trebui sa constituie un declansator al bolii, automat si implacabil. M-ar intrista daca ati crede asta. De altfel, Hans Selye, cercetatorul care a teoretizat stresul psihic spunea ca listele cu factori de stres, cum ar fi Holmes - Rahe, nu folosesc la absolut nimic, caci stresul psihic este extrem de subiectiv, fiind dependent de personalitatea noastra, adica de:

• VALORI - Valorile sunt convingeri bazale legate de ceea ce este important in viata. O nota proasta la Matematica poate sa treaca neobservata daca intentia unui elev este sa urmeze Facultatea de Litere, iar decesul unui membru al familiei poate sa reprezinte o usurare, daca persoana pierduta a suferit zeci de ani in urma unui diagnostic necrutator.

• REZILIENTA - Este un termen pe care Psihologia l-a imprumutat din domeniul Fizicii, si se refera la capacitatea unei persoane de a rezista la frustrari si factori de stres. In buna masura, asta depinde de modul cum stim sa ne gestionam emotiile, caci emotiile pot fi gestionate, ba chiar pot fi alese, daca avem nivelul si cunostintele necesare.

• MOD DE AFIRMARE - Tot de personalitate tine si stilul nostru inter-personal, pe care il dobandim inca din copilarie cand, in mijlocul familiei de origine, am invatat sa ocupam un loc intre ceilalti. Daca ati invatat sa "fiti cineva" cautand mereu un motiv de a va plange sau iesindu-va din fire pentru a domina, ori retragandu-va tematori din fata problemelor, nu ar trebui sa va mire ca sunteti mai nefericiti si mai bolnavi (fizic) decat alte persoane.

Scala Holmes - Rahe

(pentru evaluarea stresului, sau mai bine spus a factorilor de stres)

1. Decesul partenerului (100)
2. Divortul (73)
3. Separare maritala (65)
4. Detentie (63)
5. Decesul unui membru apropiat din familie (63)
6. Accidente sau boala proprie (53)
7. Casatoria (50)
8. Concedierea (47)
9. Reconciliere maritala (45)
10. Pensionare (45)

Iar daca inceputul a fost interesant, marcat de munca exceptionala a lui Thomas Holmes, intr-o vreme in care mijloacele tehnice nu erau spectaculoase, se mai fac si in ziua de azi studii legate de modul in care nefericirea sau fericirea, emotiile in general, au un impact asupra starii noastre de sanatate.

• Steve Cole, Ph. D., a demonstrat intr-un studiu ca persoanele care se simt singure au un risc crescut de a muri din cauze de tot felul si in special de boli infectioase, cancer si boli cardiovasculare.

• Cercetatoarea Mary Dallman, Ph.D., a aratat ca obezitatea, care a devenit o epidemie avand un caracter letal in statele puternic dezvoltate, are legatura cu stresul, iar hormonul de stres (cortisol) accentueaza in mai bine de 40% din cazuri consumul de alimente cu gust placut. Acestea au un rol de diminuare a stresului, creand astfel un mecanism al dependentei si crescand prezenta tesuturilor adipoase, rezultatul fiind instalarea obezitatii.

• Sheldon Cohen, Ph.D., a realizat un studiu in care a expus 193 de voluntari virusului gripei si virusului racelii (rhinovirus) si a descoperit faptul ca persoanele care manifestau un stil emotional pozitiv (emotii pozitive), prezinta un risc scazut de a dezvolta boala, comparativ cu persoanele cu stil emotional negativ.

• Paul Mills, Ph.D., a efectuat la randul sau o cercetare comprehensiva legata de influenta emotiilor pozitive in ce priveste sanatatea inimii si a descoperit ca persoanele care manifestau gratitudinea aveau o sanatate cardiaca mult mai robusta decat persoanele al caror stil emotional nu continea aceasta atitudine.

• Robert Emmons, Ph.D., care studiaza de zeci de ani efectele gratitudinii asupra sanatatii si stilului de viata a obtinut rezultate remarcabile in acest sens, printre care revelatia ca persoanele care adopta gratitudinea fumeaza si beau mai putin alcool, au o tensiune arteriala normala, iar copii recunoscatori au atitudini mai pozitive fata de scoala si familie.

• Cercetatorii de la Nottingham University, condusi de catre Kavita Vedhara au descoperit ca atitudinea mentala pozitiva si emotiile pozitive ale a pacientilor diabetici fata de ulcerul piciorului au un efect important asupra sanselor de vindecare si supravietuire la acestia, pacientii diabetici depresivi fiind cei mai vulnerabili din acest punct de vedere.

• O echipa de cercetatori chinezi au descoperit modul in care pacientii cu cancer al tractului digestiv sunt influentati de un diagnostic de anxietate sau depresie aflat in comorbiditate cu diagnosticul de cancer. Astfel, ei au ajuns la concluzia ca sanatatea mentala reprezinta o prioritate fundamentala pentru pacientii de cancer al tractului digestiv.

• Cercetatorul J. Laserman de la departamentul de Psihiatrie si Medicina al Universitatii Chapel Hill din N.C., a pus in lumina rolul pe care depresia, trauma si stresul il au in evolutia pacientilor cu HIV, aratand faptul ca astfel de elemente au o influenta nefasta in evolutia sindromului - declin clinic si mortalitate.

• O echipa de cercetatori italieni a descoperit la Roma faptul ca in randul persoanelor varstnice, prezenta simptomelor depresiei scade imunitatea si creste riscul decesului. Astfel, persoanele varstnice cu mai mult de 7 simptome ale depresiei prezentau un numar mai mic de limfocite si celule T ("soldatii sistemului imunitar").

• American Heart Association arata faptul ca numeroasele probleme cardiace care le afecteaza cu precadere pe femeile tinere (mai putin de 55 de ani) au o puternica componenta psihosomatica - sunt bazate pe stres. Sanatatea cardiaca precara este un pret piperat platit de femeile tinere si de varsta mijlocie pentru a-si depasi propriile limite iar recomandarea asociatiei este ca acestea sa se ocupe si de sanatatea lor mentala.

• O echipa de cercetatori condusa de Peter Jonge, a publicat un studiu legat de corelatia existenta intre depresie si diabet, aratand ca la pacientii cu diabet riscul de a suferi si de boli psihice precum depresia sau tulburarea de explozivitate intermitenta sau bulimia nervoasa este ingrijorator de ridicat.

Astfel de descoperiri stiintifice nu doar ca ne ajuta sa intelegem legatura intre emotii si sanatatea noastra, intre nefericire si sansele de supravietuire, dar, daca extindem perspectiva, ne ajuta sa intelegem ceva despre natura umana si despre specia careia ii apartinem. Faptul ca abia acum avem acces la astfel de informatii sugereaza ca stim destul de putine lucruri despre acest subiect.

Vorbind despre natura umana, dintre cele mai interesante si provocatoare studii care au fost concepute vreodata este acela care a incercat sa investigheze modul in care tipul de fericire care va caracterizeaza reprezinta un atu mai mare sau mai mic in ce priveste sanatatea fizica. Din aria filosofiei, stim ca exista doua tipuri de fericire:

• Eudemonica - acea fericire care izvoraste din faptul ca viata noastra are un sens si o iubim tocmai pentru ca i-am dat acest sens. Un exemplu ar fi Maica Tereza.

• Hedonica - fericirea pe care o traiesc persoanele ce iubesc viata pentru placerile pe care aceasta le ofera. Va puteti gandi aici la majoritatea celebritatilor.

Diferenta majora intre aceste doua tipuri de fericire este aceea ca in timp ce fericirea hedonica are nevoie de anumite conditii de viata pentru a exista, fiind mult mai dificil sa accesezi asa ceva in conditiile in care experimentezi privatiuni, saracie sau alti factori de stres, fericirea eudemonica nu este dependenta de conditiile obiective de viata, fiind tocmai de aceea mai dificil de inteles si trait.

Cu toate acestea, s-a descoperit ca in ciuda faptului ca ambele categorii de oameni fericiti pot sa simta niveluri similare ale dispozitiei emotionale (fericire), s-ar parea ca Fericirea Eudemonica este mai generoasa in ce priveste imunitatea noastra. Pentru cei fericiti pentru ca pot sa consume (Fericire Hedonica), raspunsurile imunologice sunt mai putin ferme, potrivit unui studiu. Iar asta spune ceva despre modul in care universul sustine existenta persoanelor care au dat un sens superior existentei lor.

(1) Imaginea Health Tips, de Thomas Morris, via Flikr, sub licenta Public Domain

(2) Psychcentral (acc. 15.07.2017), Study Probes How Emotions Affect Immune System, website: Psychcentral

(3) IDEA, (acc. 15.07.2017), Unraveling the Stress - Eating - Obesity Knot, website: IDEAFIT

(4) Psychosomatic Medicine, (acc. 15.07.2017), Positive Emotional Style Predicts Resistance to Illness, website: Psychosomatic Medicine

(5) Heart, (acc. 15.07.2017), Study: Gratitude is a Healthy Attitude, website: Heart

(6) Emmons Lab, (acc. 15.07.2017), Gratitude and Well-Being, website: Emmons Lab

(7) University of Nottingham, (acc. 15.07.2017), Patient attitudes to diabetic foot ulcers have 'significant effect' on survival, website: University of Nottingham

(8) NCBI, (acc. 15.07.2017),Impact of comorbid anxiety and depression on quality of life and cellular immunity changes in patients with digestive tract cancers, website: NCBI

(9) NCBI, (acc. 15.07.2017), Role of Depression, Stress, and Trauma in HIV disease progression, website: NCBI

(10) NCBI, (acc. 15.07.2017), Depressive symptoms lead to impaired cellular immune response, website: NCBI

(11) Health Day, (acc. 15.07.2017), Emotional Stress Affects Women's Hearts, website: Health Day

(12) Science Daily, (acc. 15.07.2017), Independent association between diabetes, depression, and impulse control disorders including binge-eating, bulimia, study shows, website: Science Daily

(13) Psychcentral, (acc. 15.07.2017), Not all happiness is created equal, and genes show it, website: Psychcentral 

Continue reading

stres

Apusul Catarsisului

Te poti elibera de furie spargand un set de farfurii? S-ar putea sa fiti familiarizati cu ideile sau chiar terapiile care promoveaza practici barbare precum urletul sau distrugerea de bunuri in scop terapeutic, fireste. Insa psihologia stiintifica ridiculizeaza astfel de terapii.

Cred ca multe dintre teoriile lui Freud ar trebui sa tina mai curand de cultura generala psihologica decat de practica terapeutica propriu-zisa. Dar realitatea este ca inca credem in aceste teorii iar Freud a ramas una dintre cele mai renumite personalitati ale secolului trecut si singurul psiholog cunoscut la scara planetara - poate datorita teoriilor sale dezlanate. Chiar si astazi se incurajeaza in terapii si se promoveaza in programele de formare aceasta "emotivitate sistematizata" sugerandu-se chiar ca in absenta ei, vindecarea nu poate sa apara.

Cred ca teoria aceasta este la fel de barbara precum aceea care spune ca trebuie sa te intoxici mai intai cu nicotina, pentru ca sa te poti lasa de tigari. Cred ca mai sunt si azi medici care iti recomanda sa fumezi pana ti se face rau, asa cum exista si terapeuti ce incurajeaza exprimarea celor mai urate trairi emotionale ca parte esentiala si necesara in procesul terapeutic.

Numai ca in ultima vreme apar tot mai des opinii contrare acestei idei, slava domnului, nu-i asa, mai ales ca nu ne dorim sa transformam practica terpeutica in mai stiu eu ce antrenament de box. Eu personal, nu am o personalitate dramatica si gasesc ca nu mi se potriveste acest cadru terapeutic in care apar "picanterii terapeutice" precum lovirea unei perne, tipatul in padure sau distrugerea de bunuri, in scop terapeutic, fireste, adica pentru eliberarea de furie. De altfel m-am indoit intotdeauna ca te poti elibera de furie tocmai imbratisand-o!

In lucrarea "50 de mituri ale Psihologiei", cei trei autori, toti profesori universitari de psihologie, scot in evidenta ridicolul credintei in catharsis, de care se face vinovat, cine altul decat Sigmund Freud. S-a acumulat suficienta experienta psihologica pentru a putea concluziona ca nu foloseste la nimic incurajarea exprimarii violente si agresive a frustrarilor si nu ne ramane decat sa regretam anii intunecati in care am tot distrus chestii si am tot spart farfurii, in speranta ca ne vom elibera de furie.

Abordarea fizicista a "maestrului" Freud, prin intermediul careia, daca un vas se afla sub presiune, nu poate decat sa explodeze, daca nu cumva "avem inspiratia" sa ridicam capacul, este saraca si naiva, desigur. Ea a "iluminat" o multime de terapii la fel de naive si penibile. Iata doar cateva exemple:

• loveste o perna

• deschide fereastra si striga: "Sunt nervos ca naiba si nu voi mai suporta asa ceva!"

• cumpara-ti o jucarie pe care o poti strange si tranti

• strange un prosop, rasuceste-l cat poti tu de tare

• fa-ti un manechin cu chipul persoanei pe care o urasti si loveste-l cu o bata de baseball

Desigur, nu am sa impiedic niciodata un client care plange sau are alte manifestari emotionale, cu conditia sa nu se atinga de obiectele de inventar, iar daca cineva se atinge de laptopul meu pentru a-si descarca furia ar fi bine sa se mai gandeasca o data. Potrivit unor studii, ne putem canaliza furia daca ne propunem acest lucru, astfel incat sa limitam manifestarile agresive, consecintele nefiind "acumularea frustrarilor", potrivit credintelor raspandite in psihologia populara, ci mai curand limitarea nivelului de cortisol (hormon al stresului).

Fireste, exprimarea furiei prin agresivitate sau a tristetii prin plans, reprezinta "calea usoara" de rezolvare a problemei. Mai bine spus de ameliorare temporara. Oricine se simte mai bine dupa ce a plans putin si oricine se simte eliberat dupa ce a spart niste farfurii - nu iti trebuie multa carte si multa experienta psihologica pentru a observa asta. Exista beneficii evidente pe termen scurt. Dar hei, si toate drogurile au beneficii evidente pe termen scurt! Faptul ca exista aceste beneficii nu ar trebui sa ne induca in eroare.

Pe termen lung insa se observa ca de fapt agresivitatea noastra nu scade, dimpotriva. Datorita faptului ca obtinem usoare ameliorari ca urmare a faptului ca ne-am plans cuiva sau ne-am exprimat furia, devenim dependenti de aceste modalitati de a face fata stresului, iar frustrarile - adica  problemele sau elementele declansatoare ale acestor manifestari, raman nerezolvate. S-ar parea ca strategiile bazate pe catharsis (urla, sparge, rupe, indoaie, etc) sunt eficiente doar cand sunt insotite de strategii focalizate pe problema - cu alte cuvinte, sunt inutile si pot lipsi.

Ceea ce promovez eu in terapia pe care o practic este capacitatea unui client de a-si alege emotiile si atitudinea mentala fata de problemele cu care se confrunta. Nu prea iau in serios aceste strategii superficiale de a face fata stresului "prin descarcare" - imi  par desuete si ridicole pe alocuri. Cand ne ocupam de exprimarea furiei, ignorand literalmente problemele reale nu trebuie sa ne mire faptul ca nu ajungem nicaieri si devenim dependenti de agresivitatea noastra.

Principiul promovat de terapiile bazate pe catharsis este acela ca exprimarea emotionala bruta trebuie sa se faca intr-un mediu organizat, in conditii de siguranta, iar pierderile sa fie minime - caci daca ne-am exprima furia prin razbunari, spre exemplu, ar fi mult mai rau. Dar adevarul este ca aceste terapii ridica foarte mult nivelul de stres, in loc sa il amelioreze, ne antreneaza si ne fac dependenti de agresivitate ca mijloc de a rezolva probleme, in timp ce competentele reale de rezolvare a problemelor au de suferit, din moment ce nici macar nu ne preocupa.

(1) Imaginea Anger, de Madstreetz, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Rime, B. (2007), Comunicarea Sociala a Emotiilor, editura Trei, Bucuresti.

(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing

(4) Psihopedia, (acc. Apr. 28, 20017), Pretul Tacerii, website: Psihopedia

(5) Floru, R., (1974), Stresul Psihic, editura Enciclopedica Romana

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

victime

Abuzatul, Seducatoarea si Psihopatul

Cine sunt si ce au in comun Abuzatul, Seducatoarea, si Psihopatul? Ei bine, acestea sunt cele trei tipuri de Victime de Profesie, identificate de mine. Acest articol cuprinde o tipologie izvorata din experienta mea psihologica.

Probabil ca nu ati ajuns inca sa constientizati, dar "victimele de profesie" reprezinta o parte destul de consistenta a societatii noastre, si poate chiar a lumii. Se pare ca victimizarea a devenit un sport national in continua expansiune. Auto-victimizarea nu promite pozitii sociale de referinta, cel putin nu pe termen lung, caci Victima nu inspira încrederea, si nu poseda carisma necesara, dar asta nu inseamna ca nu vom gasi Victimele in jurul celor care ocupa astfel de pozitii.

Si nu intamplator! Victimele isi cauta Salvatorul si graviteaza in jurul acestuia, dupa cum se intoarce floarea soarelui dupa soare. Si vor gasi acel Salvator numai-decat fiindca au multe, multe de povestit impreuna. Probabil ca, in mod traditional, femeile sunt mai predispuse atitudinii de auto-victimizare, dar nu cred ca ar trebui sa facem o regula din asta. Am cunoscut Victime de profesie care cantareau 120 de kg si nici ca purtau fusta!

Dat fiind ca victimele de profesie sunt relativ sociabile, am ajuns sa le cunosc destul de bine, prin contact direct. Sociabilitatea, s-ar spune, este o calitate a Victimei de profesie. Daca nu ar avea spectatori in jur, daca nu ar fi nimeni sa intervina pentru a le salva, pentru a le oferi privilegii, scutiri medicale si ingrijire, atunci plansul de mila nu ar mai avea absolut niciun sens. Dar atata vreme cat emotiile reprezinta o parte fundamentala a umanitatii noastre, iar una dintre functiile emotiilor este aceea de a influenta, vor exista si Victime. Nu prea am intalnit victime singuratice, izolate - semn ca victimizarea este "un sport de echipa".

Victima (the weak guy) este un adevarat arhetip cultural, la fel ca Salvatorul (the good guy) si Agresorul (the bad guy). In povesti, spre exemplu, apare mereu cate o frumoasa complet neputincioasa, care pare a traversa cumpene existentiale infioratoare. Uneori e muta si simte dureri negandite, alteori striga dupa ajutor cu lacrimi in ochi. Daca nu ar exista dansa, probabil ca nu ar exista nici intriga povestii, iar povestile ar fi plictisitoare - niste insiruiri impersonale de evenimente pe care le-am intampinat cu responsabilitate si curaj, noi toti, de fiecare data.

In familie, regimul educational democratic ar inlatura cu totul victimizarea din repertoriul comportamental al unui copil, prin incurajarile si oportunitatile de crestere pe care le asigura un astfel de mediu. In schimb regimul autoritarist si cel bazat pe rasfat pot incuraja aparitia auto-victimizarii pentru obtinerea milei sau pentru a-si justifica razbunarea (in cazul regimului autoritarist) ori pentru consolidarea privilegiilor (in cazul rasfatului), tot prin mecanismul emotional al compasiunii. De asemenea, victimizarea se poate invata de la un model familial influent, ori poate fi preluata din mediul social, daca obiceiul este suficient de raspandit - si, da, este raspandit.

Reflectand la acest topic, am ajuns la concluzia ca exista 3 tipuri de victime, in functie de relatiile Victimei cu Salvatorul si Agresorul. Ceea ce au in comun este faptul ca se plang tot timpul, le lipseste încrederea in sine sau incearca sa obtina privilegii prin manipulare emotionala. A nu se confunda atitudinea de auto-victimizare cu victimizarea reala, care poate foarte bine sa nu produca si auto-compatimirea - o victima reala poate da dovada de mult curaj si responsabilitate. Cu alte cuvinte, victima de profesie nu se recunoaste dupa cat de multe greutati i s-au intamplat ci mai curând dupa cat de tare / mult / persistent se plange.

Imaginati-va ca sunteti un medic care se afla intr-un teatru de razboi si ati primit un lot de raniti. Unii sunt intr-o stare atat de grava incat nici macar nu mai schiteaza vreun gest sau vreun sunet, poate ca se afla intre viata si moarte. Altii in schimb, s-au zgariat putin la un deget, in timp ce taiau o conserva si tipa cat ii tin plamanii, "se dau de ceasul mortii". Din acest motiv, medicul nu poate sa le ofere ajutor celor care au intr-adevar nevoie de el, caci nevoia subiectiva de ingrijire a unora pur si simplu nu cunoaste limite.

Cele 3 tipuri de victime identificate de mine sunt Seducatoarea, Victima din Stockholm si Psihopatul. Am sa va las sa recunoasteti ce fel de victima de profesie este Cicalitoarea din videoclipul de mai sus.

• Seducatoarea. Oricat de erotic ar suna, Seducatoarea este victima care incearca sa obtina atentie si resurse din partea Salvatorului - un tip de treaba care se afla in preajma si, fireste, dispune de resurse. Seducatoarea apare frumos impachetata in locul potrivit la momentul potrivit si incepe sa se planga. Baietii de treaba au urechi pentru asa ceva, iar pe fondul emotiei generate, apar si viramentele bancare, cadourile si alte mici atentii. 

• Abuzatul, sau Victima din Stockholm. Desigur, acest nume face referire la Sindromul Stockholm, adica la acele sentimente de afectiune si chiar romantice care se nasc intre un Agresor si Victima sa. Victima din Stockholm (Abuzatul) se plange si ea de ceea ce ii face Agresorul, dar cu toate acestea ramane cu el si beneficiaza de un nivel de protectie din partea acestuia - cel care o agreseaza are totusi si puterea de a o proteja. 

• Psihopatul. Da, ei bine, psihopatul este o victima de profesie. Spre deosebire de celelalte tipuri de victime, acesta nu isi asteapta salvarea din exterior (de la Salvator sau de la Persecutor). Pentru psihopat auto-compatimirea este o forma de adormire a responsabilitatii, constiintei morale si a sentimentelor de vinovatie. Mecanismul psihologic al rationalizarii le asigura scuza pentru agresarea si nedreptatirea celor din jur. "CATE NU MI-AU FACUT EI...", isi spune psihopatul - vezi si Cicalitoarea.

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Sad Man Holding Pillow, de VLC, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

victime

Iluzii Salvatoare?

Este oare posibil ca intreaga noastra sanatate psihica sa se bazeze pe ... o excelenta capacitate de auto-iluzionare? Iar daca este asa, este oare posibil ca de fapt cei pe care i-am etichetat cu o sanatate psihica precara sa vada adevarul mai bine decat noi, restul?

Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata ce se intampla in mintea unei persoane care a suferit o trauma, in perioada asa zis "post-traumatica". Ce se intampla, spre exemplu, in constiinta victimelor unui cutremur? Ei bine, se poate vorbi despre ceea ce psihologii sociali au denumit... "catastrofa teoretica". Aceasta denumire bombastica si pretioasa se refera la rasturnarile de convingeri care se presupune ca ar avea loc ca urmare a unei traume. 

De aici si rolul de "desteptator" al evenimentelor de acest fel. Ele ne zdruncina nu doar situatia materiala, fizica, sociala, etc, dar mai ales ajung sa ne zdruncine cele mai profunde convingeri de viata: cat de sigura si dreapta e lumea in care traim, cat control avem asupra lucrurilor, etc. iar experienta unui cutremur, spre exemplu, nu ar deveni niciodata o trauma daca nu ar influenta convingeri.

Cand vorbim despre o trauma nu ar trebui sa ne inchipuim ca e vorba despre lucruri ingrozitoare cum ar fi cutremurul, violul, pierderea unei persoane dragi, etc. Toate acestea au potential de a deveni traume, insa trauma poate deveni orice incident care ne zdruncina convingerile. Spre exemplu, pentru o persoana care considera ca toata lumea trebuie sa o placa, aparitia unei persoane care refuza sa isi afirme simpatia chiar poate constitui o trauma.

Cu alte cuvinte, trauma este orice lucru pentru care nu suntem pregatiti si care ne provoaca convingerile. Psihologii sociali au identificat un numar de 4 postulate prin intermediul carora se observa ca majoritatea oamenilor - o multime de persoane sanatoase din punct de vedere psihic, nu fac altceva decat sa isi etaleze lipsa de realism in problemele fundamentale ale existentei omenesti. Oare sanatatea psihica chiar se bazeaza pe niste iluzii?

Iata care sunt postulatele despre care vorbeam, cele care scot in evidenta iluziile pe care se bazeaza echilibrul nostru emotional:

• Aceasta este o lume justa.

• Am controlul asupra lucrurilor.

• Destinul imi este favorabil.

• Sunt o persoana valoroasa.

Daca lecturezi postulatele sub forma de intrebari si daca raspunsul tau la fiecare dintre acestea este unul pozitiv/afirmativ, inseamna ca te incadrezi si tu in larga categorie a celor care se auto-iluzioneaza pentru a putea sa traiasca in acest univers in care certitudinile stiintifice aproape ca lipsesc cu desavarsire. Dar de ce este necesar acest efort de auto-iluzionare?

Ei bine, se poate vorbi despre o protejare cu incapatanare a postulatelor de mai sus, care raman parca in afara controlului constiintei pana in momentul cand se intampla ceva ce pare sa le infirme. De altfel o trasatura a persoanelor care traverseaza cele mai cumplite crize existentiale este aceea ca devin foarte... "filosofice", la un moment dat. Cu alte cuvinte, incearca sa abordeze teme filosofice universale la care poate ca nu s-au gandit niciodata inainte.

Realizarea faptului ca, spre exemplu, conditia umana exclude controlul deplin asupra circumstantelor, iar aceasta nu este nici pe departe o lume dreapta, poate deveni cauza unor framantari dramatice. Ne este mai usor sa credem ca avem control - caci altfel de ce am avea vreo initiativa, si ne este mai usor sa credem ca in aceasta lume, binele este recompensat iar raul este pedepsit - altfel de ce am mai respecta vreo regula, lege sau regulament de ordine interioara?

Vine insa momentul in care aflam ca lucrurile nu stau chiar asa... iar asta ne va nedumeri profund. E ca  si cand ai fi vazut dansul ielelor, iar acum trebuie sa suporti consecintele. Nu este tocmai o noutate faptul ca pentru a beneficia de o minima capacitate de a evolua normal in societate si de a te bucura de viata, cu alte cuvinte pentru a da dovada de sanatate psihica, avem nevoie de o minima capacitate de auto-iluzionare. Printre iluziile in care se presupune ca ar trebui sa credem se afla cele 4 postulate despre care am vorbit. 

De asemenea, nu este tocmai o noutate faptul ca depresivii sau anxiosii par a duce lipsa la capitolul capacitatii de auto-iluzionare - ei nu se pot "minti frumos" si pace! La depresivi, desi exista convingerea lipsei justitiei din aceasta lume si convingerea lipsei de resurse la propria persoana, exista in schimb asteptari nerealiste care blocheaza personalitatea intr-o jelanie fara-de-sfarsit. 

Psihopatii pe de alta parte au tendinta de a folosi atasamentul nostru pentru iluzii si minciuni frumoase pentru a ne folosi, pentru ca apoi sa ne abandoneze intr-o stare traumatica. Psihopatii nu mai cred de mult in minciuni frumoase si folosesc adevarurile dureroase ale acestei lumi pentru a se scuti de responsabilitate morala: "am fost o victima a acestei lumi si am dreptul sa imi iau revansa".

Aceasta situatie paradoxala imi aminteste cuvintele lui Lao Tze, inteleptul care a pus bazele religiei taoiste - marile adevaruri suna paradoxal. Un astfel de adevar paradoxal este faptul ca avem totusi nevoie de niste iluzii pentru a evolua normal in societate... Si totusi, aceste iluzii, daca sunt usor de crezut si utile la un moment dat, ele ne si vulnerabilizeaza.

Iata modul cum vad eu sanatatea psihica insotita de suficienta evolutie spirituala, astfel incat sa ne potenteze rezilienta psihica:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Ariel: if only..., de Nicole Lankies, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Rudica T., (2006), Psihologia Frustratiei, editura Polirom, Iasi

(3) Rime, B., (2008), Comunicarea Sociala a Emotiilor, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

trauma