Psihologie Pozitiva

Unii vorbesc despre psihologia pozitiva ca si cand ar fi citit toate cartile lui Martin Seligman. Psihologia pozitiva nu este gandire magica si nici supra-estimarea propriilor abilitati. Si totusi, ce este psihologia pozitiva?

☆ ☆ ☆

Am observat ca numerosi oameni au auzit despre psihologia pozitiva, chiar si de Martin Seligman, principalul promotor al acesteia, dar folosesc intr-un mod cu totul nepotrivit termenul de psihologie pozitiva, tradandu-si astfel lipsa de cultura psihologica. Spre exemplu, este oare psihologie pozitiva daca cineva incearca sa puna o canapea intr-un portbagaj de Duster? Sau chiar mai dramatic decat atat: cineva care isi supra-estimeaza abilitatile de inotator si se avanta dincolo de geamandura pentru ca, in final, si cu mare dificultate, sa fie salvat de la inec de catre salvamar - oare o astfel de persoana a dat dovada de psihologie pozitiva? Dar o persoana care isi pune toate economiile la bataie fiindca simte ca si le-ar putea dubla la jocul de noroc?

Daca doriti sa folositi termenul de psihologie pozitiva pentru a ironiza pe cineva care crede in ponei roz si purcelusi zburatori atunci aveti simpatia si tot respectul meu. Dar nu pretindeti ca ati citit cartile lui Martin Seligman si stiti ceva despre psihologia pozitiva! O alta categorie de persoane care vorbesc despre psihologia pozitiva, fara sa stie ce este sunt cei care considera ca psihologia pozitiva este echivalenta cu gandirea magica, asa cum apare ea in documentarele si cartile despre succes din categoria The Secret, sau in discursurile motivationale perorate de speakeri motivationali in fata unor sali pline de visatori.

Gandirea Magica, caracteristica stadiilor infantile ale dezvoltarii congitive presupune stabilirea de legaturi de tip cauzal intre propriile dorinte, comportamente sau ritualuri si evenimentele realitatii, in absenta oricarei dovezi. Un tricou norocos sau o pisica neagra care iti aduce ghinion reprezinta cateva exemple de gandire magica. Tot gandire magica este si credinta in astrologie din moment ce nu exista posibilitatea de a se demonstra stiintific (prin metode de cercetare specifice) ca influenta astrelor este reala. 

Dar sfera gandirii magice este mai diversa decat atat. Fiindca oamenilor le plac lucrurile simple, care nu necesita efort insa dau rezultate (sau cel putin traim cu aceasta convingere), acestia si-au accesat latura magica a personalitatii si considera ca se pot face anumite vraji pentru rezolvarea unor probleme, inclusiv de sanatate mentala. In documentarul The Secret, in absenta unor dovezi stiintifice propriu-zise se promoveaza ideea ca omul isi poate controla destinul prin intermediul alegerii gandurilor sale - daca vizualizam anumite scenarii (pozitive) suficient de des, nu facem altceva decat sa le atragem in viata noastra! 

Si, surpriza, nici aceasta nu este psihologie pozitiva, e doar o simplificare exagerata si o intelegere superficiala a succesului - in sensul ca atitudinea proprie genereaza succesul. Cu alte cuvinte, este gandire magica. Prin intermediul atitudinii, oamenii isi controleaza destinul intr-o anumita masura insa vor ramane intotdeauna lucruri greu sau imposibil de schimbat prin atitudine. Schimbarile devin posibile in masura in care datele realitatii le pot sustine: abilitatile noastre si ritmul in care le putem dezvolta, posibilitatea de a accesa anumite resurse, anumite oportunitati, etc. 

Bun, si atunci ce este Psihologia Pozitiva?

Adevarata psihologie pozitiva este mai putin despre succesul material si castig cu orice pret - winning. Este totusi despre atitudine si gandire, despre conectarea cu ceilalti, dar si despre auto-cunoastere, despre punerea in valoare a calitatilor personale, despre descoperirea sensului vietii, despre gratitudine si starea de bine ca mijloace de a ne spori satisfactia personala si fericirea, deci sanatatea psihica. In psihologia pozitiva a lui Martin Seligman este loc si pentru lucruri imposibile, din moment ce a scris o carte de cateva sute de pagini care se numeste Ce Putem si Ce Nu Putem Schimba, Va puteti imagina ca nu este plina de indemnuri naive de tipul Orice este posibil, asteapta-te la miracole!

Iar in speranta ca nu veti mai confunda niciodata psihologia pozitiva cu gandirea magica si idealismul tamp, va invit sa lecturati urmatoarele concepte de baza ale psihologiei pozitive:

• STIL EXPLICATIV ~ Se refera la interpretarile automate pe care fiecare dintre noi le practica in mod normal in relatie cu evenimentele de zi cu zi. Ei bine, la unii, stilul explicativ este de un pesimism patologic: evenimentele negative sunt vazute ca avand efecte permanente si predominante, in timp ce evenimentele pozitive sunt percepute ca fiind exceptii de la regula. Ca o solutie pentru stilul explicativ pesimist se propune contestarea acestor interpretari.

• NEPUTINTA INVATATA ~ Este un concept dezvoltat de echipa de cercetatori a lui Seligman care, prin intermediul unor experimente cu caini (da, stiu), a ajuns la concluzia ca psihicul animalelor ajunge sa invete neputinta si pesimismul atunci cand socurile (electrice) sunt prea multe iar animalul respectiv nu are posibilitatea de a le opri prin intermediul unor actiuni proprii - cum ar fi apasarea unei pedale.

• PSIHOLOGIA SANATATII ~ Seligman a observat faptul ca abordarile din psihologia medicala sunt focalizate mai curand pe boala, patologic si repararea lucrurilor nesanatoase. Acesta avanseaza ideea ca psihologia ar putea fi si despre educatie, munca, casatorie si chiar sport, lucruri care pot avea un impact asupra sanatatii psihice daca ar fi abordate cu mai multa atentie - pana sa tratam depresia ar fi cel putin la fel de util sa invatam ce este fericirea si cum o putem obtine.Ca un indiciu interesant - fericirea este despre a obtine ceva (fericirea naturala, trecatoare) dar si despre felul cum interpretam lucrurile: cu apreciere si / sau detasare (fericire sintetica, permanenta). 

• STAREA DE FLOW ~ Este un concept specific psihologiei pozitive si reprezinta acea stare speciala pe care o traim atunci cand practicam o activitate preferata (sportiva sau intelectuala) si prin intermediul careia ne putem manifesta calitatile personale. In starea de flow pare sa dispara notiunea de timp si spatiu iar atentia noastra este focalizata asupra activitatii respective.

• ALEGEREA SI DESTINUL ~ Seligman nu neaga faptul ca exista lucruri care nu pot fi controlate: bagajul genetic, parintii, mediul in care ne-am nascut. Totusi autorul atrage atentia asupra lucrurilor pe care le putem intr-adevar controla: atitudinea proprie, aprecierea, gratitudinea, iertarea, detasarea de trecut. 

• PLACERE, BINE, SENS ~ Viata Placuta consta in urmarirea emotiilor pozitive in relatie cu trecutul, prezentul si viitorul. Viata Buna se refera la punerea in valoare a calitatilor personale in vederea obtinerii de satisfactii mai profunde, prin intermediul starii de flow. Iar Viata cu Sens adauga o componenta in plus Vietii Bune: punerea calitatilor personale care te definesc in slujba a ceva mai presus de tine: Dumnezeu, omenirea, progresul, intelepciunea universala, etc. 

Am intalnit oameni pe internet care faceau comentarii zeflemitoare la adresa lui Martin Seligman si a psihologiei pozitive. Sigur, principala problema ar fi aceea ca vorbim despre lucruri la care nu ne pricepem. Unii dintre cei pe care i-am intalnit, cum ar fi dl. Dorian Furtuna, au probabil o pregatire temeinica in alte domenii, de exemplu Filosofia. Totusi daca as fi in locul unor astfel de persoane nu as emite teorii sau opinii cu privire la autori de tipul lui Martin Seligman inainte de a fi lecturat 3 sau 4 carti de psihologie pozitiva autentica, din scoarta in scoarta. 

(1) Imaginea Hand Stand, de Sam Kolder, via Pexels

Continue reading

seligman

Alegerea si Sanatatea Psihica

Uneori alegerile noastre "isi pierd urmele" in spatele unor factori ce par mult mai grei in etiologia bolii: faptul ca, in copilarie, persoanele de suport te-au invatat anumite lucruri pe care nu le puteai contesta sau faptul ca ai trait anumite evenimente cu impact emotional major. Dar nu vei primi nicio medalie pentru victimizare iar ceilalti ti-au luat-o inainte.

☆ ☆ ☆

O chestiune pe marginea careia oamenii fara pregatire psihoterapeutica si terapeutii nu sunt de acord este aceea referitoare la implicarea alegerii personale in declansarea si evolutia bolii psihice. Cei din afara sistemului (adica cei care nu au studiat psihoterapie sau consiliere psihologica) nu inteleg si, la drept vorbind, nici nu au cum sa inteleaga, lipsindu-le informatiile necesare, felul in care o persoana cu, sa zicem stres post-traumatic, "a ales evolutia nefasta" a bolii sale. Le pare mult mai logic ca boala respectiva sa fie asociata cu faptul ca respectiva persoana a fost in razboi si a trait tot felul de grozavii sau a avut o copilarie plina de abuzuri.

La pacienti situatia este si mai dramatica. Acestia pot respinge cu vehementa ideea alegerii personale si numai putini dintre acestia se vor lasa induplecati de ideea ca alegerile, ca si rationamentele, pot fi neconstientizate si involuntare, bazate pe informatii limitate. Desigur, ma intristeaza faptul ca acestia resping "parerea mea" mai ales ca alegerea, care de aceasta data poate fi constienta, joaca in continuare un rol atat de important in evolutia bolii respective. De asemenea, ii inteleg pe cei care nu pot sa conceapa ca ar exista alegere in boala psihica fiindca multa vreme a dominat convingerea potrivit careia totul este mostenit genetic si se trateaza cu medicamente.

Dar mai bine ar fi sa va explic felul in care alegerea joaca un rol atat de important in declansarea si evolutia bolilor.

• IMPACTUL EVENIMENTELOR - Multi oameni au mers la razboi sau au trait traume in copilarie dar nu toti dezvolta un PTSD. Multa vreme s-a considerat ca impactul evenimentului depinde de mostenirea genetica - ai primit sau nu, de la parintii tai, un sistem psihic vulnerabil, care favorizeaza aparitia bolii. Si totusi, evenimentele sunt interpretate de fiecare data intr-un anumit fel iar interpretarea aceasta, chiar si daca este facilitata de "greaua mostenire genetica", sau de cultura mediului in care te-ai dezvoltat, ramane o alegere.

• ROLUL INTERPRETARII - Rolul este acela de a oferi o intelegere a evenimentelor si a ne pregati pentru reactie adecvata momentului, in ideea protejarii vietii si sigurantei individului. Interpretarea este o alegere neconstientizata, spontana si persistenta in timp. In urma evenimentelor ne raman concluziile care de fapt constituie temelia sanatatii psihice sau a bolii. Si pentru ca este si a fost mereu o alegere, aceasta poate fi schimbata. Aceasta alegere este cu siguranta influentata de mecanisme genetice si de mediu, insa totusi, in final, ea iti apartine si urmeaza sa suporti consecintele ei, asa cum in instanta nu conteaza cine te-a invatat sa fii violent, tu esti cel care plateste cu ani din viata proprie. 

• TIPUL INTERPRETARII - Interpetarile pot fi pozitive, optimiste, pline de incredere, pot sa scoata in evidenta forta personala si faptul ca pericolul este limitat si trecator sau, dimpotriva, pot fi prapastioase, pesimiste, pline de anxietate si scot in evidenta limitele personale si vulnerabilitatea individului. Studiile scot in evidenta faptul ca interpretarile optimiste sunt asociate in mod clar sanatatii psihice. 

• ANTRENAMENTUL MENTAL - Primele interpretari ale evenimentelor importante din viata noastra vor fi decisive, caci tot prin intermediul alegerii, acestea sunt perpetuate: aplicam acele concluzii initiale la tot felul de alte evenimente similare - inconstientul functioneaza pe principiul minimului efort si... "face economie de resurse". Asa apar "flash-backurile" in cazul PTSD, si asa-numitii "triggers" (declansatori, care reactualizeaza evenimentul traumatic si durerea asociata acestuia).

• ALEGEREA FIZIOLOGIC-EMOTIONALA - Pare ca nu ne putem alege emotiile, si nici reactiile corpului dar cu toate acestea, emotiile si reactiile corpului sunt rezultatul unor interpretari, care, asa cum am explicat pana acum, sunt alegeri inconstiente. Dar fiindca exista aceasta asociere puternica intre interpretare, emotie si reactie fiziologica, acestea din urma pot fi schimbate usor atunci cand privim (interpretam) lucrurile in mod diferit.  Totusi, schimbarea interpertarii implica un oarecare efort si sa nu uitam faptul ca omul prefera sa nu faca acel efort, cu toate ca, pe termen lung, asta inseamna risipa de resurse, in toata regula. 

• ALEGEREA COMPORTAMENTALA - Comportamentul uman este tributar aceluiasi principiu al minimului efort - am perfera sa ne gestionam emotiile cu ajutorul a... orice, inclusiv droguri si spargere de farfurii decat sa facem un efort de auto-control, mai ales ca acesta devine din ce in ce mai dificil in timp, cu cat ne indepartam mai mult de sursa lui, care este interpretarea si pe masura ce ne dezvoltam obiceiul dezadaptativ de gestionare a emotiilor.

Am intalnit o persoana care era profesor universitar la o catedra de medicina care mi-a cerut dovezi stiintifice cu privire la faptul ca sanatatea mentala este o alegere. Am sa ii ofer aici acele dovezi. In primul rand, cu toate ca o covariatie nu este cauzalitate, am sa mentionez un studiu care in esenta afirma urmatoarele: cu cat alegerile stilului de viata sunt mai sanatoase, cu atat si sanatatea noastra mentala este mai buna. Cand spun alegerile stilului de viata ma refer la obiceiuri de viata precum: exercitiul fizic, fumatul, consumul de alcool si alimentatia moderata. Va rog sa accesati un articol despre acest studiu prin intermediul linkului inclus in bibliografie. 

Dar acest studiu nu demonstreaza faptul ca renuntarea la fumat, alcool si o dieta echilibrata ne fac sanatosi mental. Nu sunt atat de naiv sa sustin asta. El ar putea sa demonstreze ca o alta cauza, produce atat renuntarea la alcool, fumat si la o dieta dezechilibrata cat si o sanatate mentala mai buna. Cu alte cuvinte, o coincidenta care ar trebui sa ne dea de gandit, face ca cei care aleg sanatos pentru corpul fizic sa aleaga sanatos si pentru mentalul lor. Care este aceasta variabila misterioasa care determina atat de multe lucruri ce tin de sanatatea noastra mentala si fizica? Ei bine vorbim aici despre ceea ce fostul presedinte al Asociatiei Psihologilor Americani, Dr. Martin Seligman numea "stilul explicativ", adica alegerea de a interpreta lucrurile intr-un anumit fel. 

Stilul explicativ, despre care puteti citi mai multe in articolul meu Mintile Descurajate, este un rezultat al alegerilor noastre inconstiente. El se descrie prin intermediul unor factori precum optimism / pesimism, permanenta / limitare in timp, specific unui eveniment / general si caracteristic tuturor evenimentelor, internalizare (luarea cauzelor asupra noastra) / externalizare (proiectarea in exterior a vinovatiei). Observati ca oamenii de stiinta au studiat in profunzime modul nostru de a interpreta faptele realitatii sau, cum spune Seligman "stilul explicativ".

Rezultatele acestor studii oare ne dau de inteles faptul ca boala psihica si alegerea nu au nimic in comun? Ei bine, dimpotriva. Cum devine cineva optimist si cum ajunge sa creada ca problemele sale sunt mai curand trecatoare, limitate in timp si influenta, daca nu prin alegere? De asemenea, cum ajunge sa se impotriveasca evolutiei implacabile a realitatii daca nu prin alegere? Cum ajunge cineva sa fie pasiv cand ar trebui sa actioneze pentru a-si ameliora situatia, daca nu prin alegere? 

Asa cum afirmam mai sus, uneori alegerile noastre "isi pierd urmele" in spatele unor factori ce par mult mai grei in etiologia bolii: faptul ca, in copilarie, persoanele de suport te-au invatat anumite lucruri pe care nu le puteai contesta sau faptul ca ai trait anumite evenimente cu impact emotional major. De asemenea, este mult mai confortabil sa arunci vina pe factori precum acestia decat sa-ti asumi responsabilitatea si sa vezi rolul tau in aceasta ecuatie - caci aruncand vina, nu iti mai ramane nimic de facut. 

Cu toate acestea, lumea nu este dispusa sa-ti acorde o medalie sau un statut privilegiat pentru faptul ca te complaci in aceasta situatie iar ceilalti, care au ales sa creada alte lucruri despre sine si despre lume, ei bine, ti-au luat-o inainte! Si cu toate ca nu putem schimba trecutul, putem in schimb sa alegem o interpretare diferita pentru evenimentele mai delicate ale acestuia. Acesta este unicul mod de a obtine ameliorari ale bolii psihice in terapie. Diferenta intre o alegere neconstientizata si o non-alegere este aceea ca in cazul non-alegerii suntem total lipsiti de resurse pentru a indrepta lucrurile, in timp ce in cazul alegerii neconstientizate incepem sa ne descoperim resursele si rolul care ne revine in depasirea starii de boala. 

(1) Imaginea Two Perspectives, de Piotr Mamnaimie, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 

(2) BMC Psychology, (acc. 09.04.2021), Lifestyle choices and mental health, website: BMC Psychology

(3) NCBI, (acc. 09.004.2021), Optimism and its impact on mental and physical well-being, website: NCBI

(4) Seligman, M., (2004), Optimismul se Invata, editura Humanitas, Bucuresti

Continue reading

patologie

Scoala Norocului

Alchimistii incercau sa gaseasca piatra filozofala - leacul tuturor bolilor si transformarea oricarei pietre in aur. S-ar parea ca in plan psihic, lucrurile au mers mai repede - oamenii de stiinta au descoperit cum putem transforma nesansa in noroc, uratul in frumos si intunericul in lumina.

Suntem preocupati de succes si pe buna dreptate. Societatea de consum nu ne da prea multe alternative. Dar exista oare un secret al succesului? Imi veti spune ca succesul tine de noroc. Totusi, exista si opinii mai nuantate. O maxima celebra spune ca norocul este ceea ce se intampla atunci cand pregatirea intalneste oportunitatea. Cu alte cuvinte, lucrurile nu tin in totalitate de soarta, ele pot sa tina si de atitudinea noastra de pregatire si de cautare a oportunitatilor, daca este cazul.

Psihologia Personalitatii are o viziune specifica asupra succesului: au succes persoanele la care sunt puse in valoare aptitudinile personale (talentul) si respectiv caracterul (atitudini) - ceva ce mostenim si ceva ce ajungem sa dezvoltam pe parcursul vietii, prin educatie. Martin Seligman introduce inca un factor in aceasta ecuatie: pe langa telente si dorinta, mai este nevoie si de optimism. In absenta optimismului, a increderii, a curajului, este probabil sa dam gres chiar si daca stam foarte bine la capitolul talent si dorinta.

Gasesc ca optimismul poate sa faciliteze performanta prin intretinerea motivatiei si a dorintei. Daca nu am avea acea viziune frumoasa, luminoasa in legatura cu viitorul si lucrurile pe care le-am putea realiza, cel mai probabil dorinta si motivatia ar fi slabite, blocand astfel orice actiune pentru auto-realizare. Asadar, optimismul, alaturi de talent si dorinta, este un factor esential in aparitia norocului, adica a succesului.

Dar dincolo de cat de norocosi suntem in mod obiectiv, a fi norocos este si o stare de spirit, si sunt semne ca persoanele care se declara norocoase, chiar si sunt mai norocoase. Sa luam spre exemplu studiul Sandrei Murray, de la Buffalo University, NY. Cercetatoarea americanca a descoperit ca secretul cuplurilor fericite este faptul ca isi vad partenerul prin "lentile roz" - adica vad o calitate chiar si acolo unde altii ar vedea un defect. Nu este cicaleala, este atentie la detalii si nu este superficialitate, este buna dispozitie.

Iata deci ca secretul cuplurilor norocoase este aprecierea. Aprecierea este de fapt "ocheanul magic" prin intermediul caruia uratul devine frumos iar raul devine bine si, desigur, ghinionul devine noroc. De altfel, cand cineva afirma despre sine ca este norocos, poate sa etaleze semnele succesului (bani, putere, masini scumpe, femei frumoase, etc), dar poate foarte bine sa te surprinda spunand ca norocul sau nu sta in asa ceva ci mai curand intr-o sanatate buna, in puterea de munca sau in prietenii si familia sa. Sau cine stie... in faptul ca vede rasaritul in fiecare dimineata?

Norocul este unul dintre cele mai subiective lucruri, nu-i asa? Iar daca nu ar exista ocheanul magic al subiectivitatii noastre, prin care totul se transforma, probabil ca nimeni nu ar putea sa-si dea seama ca noi chiar suntem norocosi. Este interesant si faptul ca odata privind lucrurile prin intermediul ocheanului magic, lucrurile au tendinta sa se transforme si in plan obiectiv, observabil.

Dupa cum ati observat, a te simti norocos cu un anumit partener, transforma cuplul intr-un succes conjugal. De altfel Sandra Murray a observat si faptul ca persoanele care isi privesc partenerul prin acest ochean magic, il si incurajeaza pe acesta sa le ofere tot ce are mai bun.

Dupa 10 ani de cercetare stiintifica munca mea a scos la iveala un mod complet nou de a privi norocul si rolul vital pe care il joaca in vietile noastre. Ea demonstreaza ca o mare parte din norocul si ghinionul nostru este un rezultat al gandurilor si comportamentelor noastre. Mai important decat asta, reprezinta potentialul pentru schimbare si a produs o cale eficienta de a spori norocul pe care oamenii il experimenteaza in viata lor. (Richard Wiseman) 

Profesorul Richard Wiseman, nelansandu-se nici el prada superstitiilor despre noroc, a cautat sa descopere ce fac diferit oamenii care se declara a fi norocosi, astfel incat sa si devina mai norocosi. Astfel, acesta a organizat niste experimente prin intermediul carora a investigat modul de actiune al celor norocosi. El a observat spre exemplu faptul ca atletii care castiga o medalie de broz sunt mai fericiti decat cei care castiga o medalie de argint - cei cu bronz se gandesc ca au fost norocosi sa ajunga pe podium in timp ce aceia cu argint se simt ghinionisti pentru ca au pierdut aurul.

Wiseman a fost curios care este rolul interpretarii in mentalitatea celor norocosi si a descoperit ca ei gandesc mai curand precum atletii care au castigat bronzul. Spre exemplu, intrebati-va urmatorul lucru: ar fi un noroc sau un ghinion faptul ca, aflandu-va intr-o banca, are loc o spargere si sunteti impuscat intr-o mana? Ei bine, oamenii norocosi interpreteaza aceasta situatie ca fiind mai curand un noroc!

Imi veti spune ca nu este prea evident norocul din moment ce vor fi nevoiti sa stea cu mana bandajata timp de cateva luni de zile. Si totusi, ceea ce este important de retinut e faptul ca o simpla interpretare mentala poate schimba cu totul conotatia situatiei in care va aflati - semn ca a intervenit ocheanul magic. Dar ocheanul magic nu este obligatoriu un lucru rau - obisnuinta de a vedea datele realitatii in culori vii, tonice si luminoase are consecinte pozitive asupra capacitatii noastre de a ne schimba destinul, spune profesorul Wiseman.

Richard Wiseman, in ciuda tuturor astrologilor si a vrajitoarelor de pe fata Pamantului, a organizat ceea ce el anumit "Scoala Norocului" - un sir de experimente prin intermediul carora a incercat sa demonstreze (si a reusit!) ca norocul nostru poate fi crescut, potentat, daca ne dorim cu adevarat, iar modul prin care putem obtine asta este a gandi si a ne comporta precum oamenii norocosi.

M-am intrebat daca principiile descoperite in timpul muncii mele ar putea fi folosite pentru a creste catitatea de noroc pe care oamenii o experimenteaza in viata lor. Pentru a descoperi, am creat "Scoala Norocului" - o serie de experimente care examineaza daca norocul oamenilor poate fi imbunatatit facandu-i sa gandeasca si sa actioneze precum o persoana norocoasa. Proiectul a cuprins doua mari parti. In prima parte, m-am intalnit cu participantii si le-am cerut sa completeze chestionare standard care masurau norocul lor si cat de satisfacuti erau in ce priveste 6 arii majore ale vietii lor. Dupa aceea, am inceput sa le descriu cele 4 mari princiipii ale norocului, explicand cum anume oamenii norocosi le-au folosit pentru a crea noroc in viata lor. Spre exemplu, fara sa isi dea seama, oamenii norocosi au tendinta de a folosi tehnici variate pentru a crea oportunitati in jurul lor, sa rupa rutina zilnica sau sa gestioneze situatiile dificile, gandindu-se ca lucrurile ar fi putut sa stea mult mai rau. Le-am cerut voluntarilor ca timp de o luna sa incerce sa practice aceste exercitii si dupa aceea sa se intoarca si sa descrie ceea ce s-a intamplat. Rezultatele au fost dramatice. 80% dintre ei erau mai fericiti si mai satisfacuti cu viata lor si, probabil, cel mai important, erau mai norocosi. Oamenii ghinionisti au devenit norocosi iar oamenii norocosi au deveni chiar si mai norocosi. (Richard Wiseman) 

Dar care sunt cele 4 principii ale norocului descoperite de catre Richard Wiseman? Ei bine, el afirma ca oamenii norocosi, genereaza propriul noroc prin intermediul urmatoarelor strategii: I. Ei se pricep sa creeze si sa observe oportunitatile. II. Iau decizii norocoase ascultandu-si intuitia. III. Creaza profetii auto-indeplinite prin intermediul unor asteptari pozitive si IV. Adopta o atitudine rezilienta care trasforma nesansa in noroc.




Dupa cum observati, prin intermediul ocheanului magic,  la scoala norocului totul se transforma din rau in bine si din urat in frumos, asa precum, alchimistii incercasera si probabil ca inca mai incearca sa gaseasca piatra filozofala si sa obtina leacul  tuturor bolilor sau sa tranforme orice metal in aur. S-ar parea ca in plan psihic, lucrurile au mers mai repede - oamenii de stiinta au descoperit cum putem transforma nesansa in noroc prin intermediul subiectivitatii noastre.

(1) Imaginea Destiny, de Dave Gough, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Weiseman, R., (2004), The Luck Factor, Arrow Publishing, London, U.K.

Continue reading

succes

Fatalism si Rezistenta la Nasoleala

Fiecare zi este un test psihologic si in fiecare zi ai o dilema: sa lupti pentru a-ti depasi limitele sau sa te resemnezi si sa astepti ajutorul? Cele 6 surse ale fatalismului, efectele si beneficiile acestui "sport".

Intalnesc, ca si tine, oameni care incearca sa-si depaseasca limitele, sa fie mai buni, sa mai faca o scoala, sa inceapa o afacere, sa faca un copil si asa mai departe. Si pe cat sunt de admirabile astfel de persoane pentru faptul ca au gasit curajul, initiativa si resursele pentru a incepe astfel de proiecte de crestere personala, pe atat de mult sunt de compatimit in momentul in care descoperi la dansele poveri ascunse bine in strafundurile sufletului.

Una dintre aceste poveri este fatalismul - acea teama irationala, inexplicabila si, in buna parte invalidanta, care ne face sa simtim ca totul este in zadar, si daca iti este scris ceva, iti este si "pus in frunte", dupa cum se spune in popor. Iar daca iti este scris, ei bine, nu se mai poate face nimic. Nu te poti lupta cu fatalitatea, nu ar avea rost, si de fapt suntem total lipsiti de protectie impotriva acesteia - sau cel putin asa se crede.

FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme.

Care sunt sursele fatalismului? Cum se formeaza convingerile de tip fatalist la o persoana si credinta in destin?

• Religia ar putea fi o sursa a fatalismului (intrucat Dumnezeu pare ca stie viitorul - ar fi culmea sa nu-l stie!). Dar probabil ca mai curand religia rau inteleasa, fiindca nu-mi amintesc nimic din vreo religie care sa incurajeze pasivitatea si lipsa de responsabilitate, dimpotriva, majoritatea religiilor accentueaza rolul fiecaruia in alegerea propriilor cai, alegerile avand consecinte specifice. Vezi cele zece porunci sau legea karmei (a cauzei si a efectului)

• Horoscoapele reprezinta o sursa mult mai serioasa de fatalism. Asa-zisele stiinte care prezic viitorul: zodiacul, horoscoapele, ghicitul in te miri ce, sunt tot atatea moduri de a renunta la actiune si responsabilitate iar daca oamenii ar intelege cat rau isi fac singuri crezand in horoscoape de exemplu, cred ca viata lor ar fi mult mai responsabila si mult mai in contact cu adevaratele lor resurse. 

• Talmacirea Viselor. Eu personal am fost preocupat de vise, inclusiv de functia lor premonitorie insa nu recomand credinta in asa ceva, in ciuda faptului ca personalitati de seama ale psihologiei, cum ar fi Carl Jung, chiar credeau in premonitii aparute in vis. Visele sunt un domeniu fascinant al studierii psihicului insa tentatia de a lua visele drept "breaking news cu privire la viitor" este mare, in virtutea traditiei. Eu pun mai mult pret pe functiile rationaliste ale viselor care pot fi parte din psihodiagnostic si regret ca unii renunta la o mare parte din libertatea si responsabilitatea lor, luand in serios interpretari elucubrante ale viselor - vezi "dictionarele de vise". 

• Influentele Sociale. Dincolo de cele mentionate mai sus, care sunt de fapt tot influente sociale, mai exista numeroase stereotipuri culturale care incurajeaza si promoveaza fatalismul, resemnarea si pasivitatea: spre exemplu, rolul femeilor, al copiilor, al batranilor, al saracilor, al altor categorii defavorizate in societate este minimalizat, lucru care produce extrem de mult fatalism in mentalitatea acestor persoane.

• Gestionarea Deficitara a Provocarilor. La nivelul simtului comun exista obisnuinta de a incuraja resemnarea, in locul implicarii active in schimbarea "destinului". Motivele pentru care se face asta, imi scapa - ar putea fi invidia, rautatea sau incultura, insa nu poti sa nu observi ca parca mai curand auzi "Ce sa faci, n-ai ce sa faci!", decat "Nu te da batut! Mai incearca inca o data!"

• Experiente Traumatice. Da, acest tip de experiente suferite in copilarie, par a fi unele dintre cele mai consistente surse de fatalism. In primii ani de viata se produc acumulari informative exceptionale, ce au un impact emotional major. Copilul care experimenteaza o trauma sau are de-a face cu persoane fataliste (lucru care este o trauma, in sine), invata sa se afirme prin intermediul unei atitudini pasive, renuntand la responsabilitate  si initiativa, lucruri ce nu par a-si gasi locul in universul sau plin de suferinta si resemnare. 

Daca acestea sunt sursele fatalismului, adica modul in care dezvoltam o atitudine pasiva, de renuntare la responsabilitate, emotia este aceea care ne determina, prin forta sa coplesitoare sa punem in practica pasivitatea si abandonarea de sine. Da, emotia poate avea acest rol pervers intrucat suntem fiinte care se ghideaza in functie de ceea ce simtim si emotiile ne spun ca nu are rost sa incercam - totul este deja hotarat. De aici si necesitatea de a invata sa ne gestionam emotiile fiindca ceea ce simtim nu reflecta intotdeauna realitatea ci mai curand ceea ce credem noi despre realitate.

Este o adevarata arta aceea de a intelege in care tip de situatie te afli: poate ca trebuie sa mai incerci o data si esti la un pas de reusita, sau poate ca aceasta e limita autentica a realitatii si a ceea ce poti realiza, prin urmare, este de bun simt sa te resemnezi. Nu este usor intotdeauna sa iti dai seama in care dintre situatii te afli si asta produce numeroase framantari, suferinte si dileme. 

Uneori, cand nimeni nu iti mai da vreo sansa, faci un lucru care demonstreaza ca tu ai avut dreptate sa mai incerci inca o data, in timp ce restul s-au inselat. Se spune ca inventatorul Thomas Edison, a incercat mii de materiale pentru a descoperi aliajul potrivit pentru a face becul sa lumineze. Daca ar fi fost sa se ia dupa bunul simt comun, probabil ca s-ar fi dat batut dupa cel mult 20 sau 30 de incercari.

Nu am esuat. Am gasit 10.000 de feluri in care becul nu lumineaza. Thomas Edison

Si totusi, daca insisti, incearca si ceva nou, ne sugereaza Einstein:  

Nebunia este sa faci acelasi lucru si sa te astepti la rezultate diferite. Albert Einstein  

Tocmai pentru ca realitatea este atat de plina de incertitudini, s-ar parea ca ramane un "spatiu de afirmare" prin care fiecare dintre noi arata ce poate si demonstreaza cine este. Un test proiectiv este o forma de testare prin care, in cadrul unei situatii incerte, suntem tentati sa ne tradam anumite trasaturi de personalitate, fiindca mintea noastra "pune de la dansa" ceea ce lipseste, in scopul de a da sens incertitudinii.

Fiecare dintre noi este testat in fiecare zi in situatiile incerte ale vietii sale si in timp ce unii se dau batuti imediat dupa inceperea "cursei", altii demonstreaza ca au rezilienta, ca pot sa reziste la "nasoleala" ca sa folosesc un termen colocvial si asta se datoreaza faptului ca sunt constienti nu doar de resursele de care dispun dar si de responsabilitatea lor in ceea ce priveste propria existenta, propria evolutie.

D. Hiroto a luat un grup de voluntari, l-a dus intr-o camera, a dat drumul la muzica foarte tare si le-a dat oamenilor sarcina sa descopere cum se opreste. Subiectii au incercat toate combinatiile posibile pe panoul de butoane, dar zgomotul pur si simplu nu inceta. Nimic nu a mers. Un alt grup a reusit sa opreasca sunetul apasand pe niste butoane, din partea dreapta a panoului. Un al 3-lea grup nu a fost supus la nici un fel de zgomote. Apoi Hiroto a dus grupurile intr-o camera unde se gaseste o naveta. puneai mana pe cealalta latura si zgomotul se oprea. (...) Oamenii carora li se pusese muzica de care nu aveau cum sa scape pur si simplu statusera pasivi in naveta, fara sa faca nimic! (...) Daca oamenii puteau invata sa fie neajutorati in fata unui neajuns minor cum este zgomotul, atunci poate ca , fiind supusi unor experiente de viata din care rezulta ca actiunile lor sunt inutile, fiind supusi unor socuri serioase, invata de asemenea sa fie neajutorati (fatalisti). Conform studiilor lui Hiroto, printre oamenii pe care a incercat sa-i faca neajutorati unul din trei nu s-a lasat - fapt deosebit de important. Testul sau a avut si alt rezultat fascinant: din zece oameni nesupusi niciunui soc, unul in medie a stat de la inceput in naveta nemiscat si pasiv la zgomotul suparator. (...) Satisfactia stiintifica ne-a fost repede inlocuita de o curiozitate intensa. Cine renunta usor si cine nu renunta? Cine supravietuieste atunci cand nu ajunge la niciun rezultat in munca sa ori este respins de cineva pe care l-a iubit intens, multa vreme? Si de ce? Martin Seligman

Nu am vorbit in acest articol despre beneficiile pasivitatii si ale fatalismului, dar am putea mentiona poate lucruri precum evitarea responsabilitatii, satisfactia auto-victimizarii, lucru care iti asigura solidaritatea si sustinerea celor din jur - pare a fi o modalitate preferata de a socializa pentru foarte multi dintre noi. 

Cand avem nevoie de un "time out", putem sa imbratisam o atitudine fatalista si ceilalti vor evita sa ne mai ceara lucruri, fiindca nu poti pune prea multe in spatele unui om care are "atata ghinion". Si evident, daca functionam pe principiul minimului efort, este poate mai usor sa te dai batut decat sa pui osul la treaba, mai ales ca nu ai nici cea mai vaga idee despre cum te poti motiva si ce rost are sa faci asta. 

Pe termen lung insa, este mai rentabila o atitudine de implicare activa si responsabila iar optimismul s-ar putea sa fie mai profitabil. Nu vreau sa va contrazic cand imi aratati persoane care au facut averi frumoase si o adevarata cariera din auto-victimizare si afirmare a neputintei, insa amintiti-va ca exista demnitate si ca dependenta este dureroasa. 

Si in timp ce uneori este de dorit sa acceptam "soarta", fiindca nu o putem schimba in niciun mod, totusi, pare ca tendinta de a ne resemna cu "soarta" apare si in situatii pe care de fapt le putem schimba, daca am avea un minimum de implicare, de atitudine combativa. Aici intervine efectul pervers al fatalismului, care ne determina sa ne resemnam, sa imbratisam o atitudine pasiva cand de fapt s-ar putea face multe lucruri pentru a schimba datele problemelor.

(1) Imaginea September 11, 2001, de Wally Gobetz, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Seligman, M., (2001), Optimismul se Invata, editura Humanitas, Bucuresti

Continue reading

victime

6 Secrete ale Fericirii

Intelegem fericirea in moduri diferite: precum primatele, limitati la momentul prezent si placerile sale intense, ori privind in perspectiva si acceptand ca trebuie sa platim un pret pentru fericirea noastra durabila.

S-ar putea sa va para inoportun un articol despre fericire intr-un moment in care in lume au loc atentate teroriste infioratoare comise fara pic de sensibilitate si ignorand cu desavarsire drepturile si sentimentele celor din jur, ba chiar incercand sa le influenteze in cele mai malefice moduri. Astfel ies la suprafata toate vulnerabilitatile noastre si suntem exilati pribegind la marginea propriei existente.

Stiti insa ca un act terorist are scopuri precum raspandirea fricii, atragerea atentiei sau etalarea puterii ori "reglarea unor conturi", razbunarea, si, in masura in care reuseste sa isi atinga scopurile, vietile noastre devin mai sarace si noi devenim mai limitati si mai neputinciosi.

Mi-am propus sa va atrag atentia asupra catorva trasaturi neasteptate ale oamenilor fericiti. Fiindca imi imaginez ca toti suntem convinsi de faptul ca un om fericit este acela care face ce vrea el si anume numai lucruri care ii fac placere, as vrea sa va contrazic si, daca se va putea, sa va schimb aceasta convingere profund gresita despre fericire si oamenii fericiti.

Fericirea nu este doar un "dus hormonal", cu dopamina si serotonina, ca urmare a faptului ca toate decurg dupa pofta inimii si toata lumea va face pe plac la orice ora - de altfel, ma indoiesc ca ati fi fericiti daca, prin absurd, s-ar intampla asa ceva si ar deveni o adevarata provocare sa intalniti acea situatie cand lucrurile nu stau asa cum va doriti, dupa cum oamenii populari se dau in vant dupa cei care nu-i prea suporta.

Oare de ce? Pana va ganditi la un raspuns, am sa va invit sa descoperiti cateva trasaturi definitorii ale oamenilor fericiti, care va vor ajuta sa intelegeti de ce a face ceea ce va place nu reprezinta in niciun caz adevarata cale spre fericire.


Iata lista la care m-am gandit:

1. Curajul - Da, este nevoie de curaj pentru a face lucruri banale, cum ar fi sa ne gasim prieteni, un partener de viata sau un loc de munca. Curajul presupune sa depasim zona de confort, in ciuda faptului ca zona de confort ne promite atat de multa liniste si siguranta. Este o iluzie - cand, de frica, ramanem in zona de confort, realizam ca zona de confort in sine devine tot mai nesigura, privandu-ne de linistea si siguranta de care avem atata nevoie. In mod paradoxal, mai multa liniste se afla dincolo de limita zonei de confort, unde primim si confirmarea potentialului exprimat si sentimentul evolutiei, al cresterii personale. 

2. Curiozitate - Curiozitatea este de asemenea o trasatura a oamenilor fericiti. S-a descoperit de altfel prin intermediul unor studii stiintifice faptul ca exista o legatura intre fericire si capacitatea noastra de a ne simti curiosi in legatura cu diverse aspecte ale existentei. Curiozitatea consituie o parte importanta din motivatia pentru depasirea zonei de confort. A dori sa stii ce se afla dincolo de cele cunoscute ne pune in miscare si ne anima spiritul. Curiozitatea este insusirea fundamentala a geniilor dar avem de castigat fiecare de pe urma acesteia. 

3. Sacrificiu - Legatura intre fericire si spiritul de sacrificiu este de netagaduit. Desi, in aparenta sacrificiul poate fi asociat cu suferinta si durerea unei vieti austere, in realitate sacrificiul este o conditie necesara pentru evolutia noastra in viata. Prin sacrificiu invatam ca durerea de azi asigura bunastarea de maine, stiind ca placerea de azi s-ar putea sa ne aduca probleme mai tarziu. Sacrificiul se ascunde in spatele "principiului amanarii recompensei", aflat la baza civilizatiei. 

4. Disciplina - Dupa cum observati, ma indrept catre concluzia ca, practic, fericirea este cam acelasi lucru cu civilizatia - nu poti fi fericit de unul singur, iar traiul in sanul societatii te pune in valoare in masura in care esti capabil sa respecti reguli, sa faci eforturi, sa dezvolti auto-controlul. Cele mai civilizate natiuni sunt in acelasi timp si cele mai disciplinate, cele care au un cult pentru reguli, regulamente si legislatie. Disciplina poate fi dureroasa, ca si curajul, curiozitatea sau sacrificiul, insa merita din plin sa ne-o insusim, inca de la cele mai fragede varste. 

5. Optimismul - Daca nu am crede ca eforturile, sacrificiile si disciplina au un rost si ne vor conduce la o fericire durabila, probabil ca ne-ar lipsi motivatia de a le pune in practica. Da, optimismul reprezinta un adevarat combustibil al personalitatii, avand un rol central in procesele motivationale. Prestigiosul psiholog Martin Seligman considera ca lipsa optimismului (pesimismul) este cauza principala a depresiei si a tuturor tulburarilor asociate acesteia - sanatate precara, imunitate si eficienta scauzuta, relatii deficitare, etc. 

6. Profunzimea - Am introdus si aceasta dimensiune a fericirii - civilizatie pentru ca avem nevoie de un fir care leaga toate celelalte elemente din aceasta lista. In absenta profunzimii nu am avea valori, principii si scopuri, nu am crede in acestea si, in fond, nu am mai fi noi, ca personalitati bine definite. Profunzimea - dimensiunea integratoare a personalitatii, se reflecta in povestile, miturile si legendele care ne anima existenta, oferindu-ne o sursa de inspiratie in eroi si modele de comportament, cu care ne putem identifica, spre a creste, calauziti de pilda lor.

Da, a face ceea ce va place, cu alte cuvinte, a recurge la gratificatii imediate, lucru care nu ne-ar deosebi in niciun fel de o primata oarecare, nu poate fi calea spre fericire nici macar in cazul in care aceasta gratificatie imediata va provoaca un dus de hormoni ai fericirii. Am aici in vedere folosirea drogurilor - prototipul gratificatiei imediate.

Gratificatiile imediate va ofera o placere intensa dar efemera, pe care unii o confunda cu fericirea. Adevarata fericire este mai curand o stare de serenitate existentiala care un dispare odata cu disparia efectului efemer al drogului sau odata cu aparitia unor evenimente care nu ne sunt pe plac, ori, mai rau, care pun sub semnul intrebarii supravietuirea noastra.

Cred ca, in lipsa cronica a fericirii, oamenii se multumesc cu iluziile oferite de simturi, lucru care le incurca existenta in cele mai sinistre moduri. Un mod inferior, egoist, limitat la clipa prezenta de a intelege sensul vietii nu face decat sa ne condamne la suferinta fara-de-sfarsit. Universul ne condamna la suferinta pentru a ne provoca sa evoluam.

(1) Imaginea Risk, de Dr. Gilly Bean, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vointa

Psihologia Norocului

Sunt un fost copil al Epocii de Aur. La revolutie aveam 13 ani. Nu stiu daca a reusit sa ma traumatizeze Ceausescu, dar sunt aproape sigur ca lui i se datoreaza faptul ca nu cred in noroc.

Nu cred in norocul chior, care apare in absenta meritului, desi, trebuie sa recunosc ca acesta exista - poate doar ca o exceptie de la regula si in mod temporar. Cred in schimb in faptul ca "norocul si-l face omul cu mana lui". Privind in jur, ne dam seama ca aceasta nu este obligatoriu o lume a meritocratiei, dimpotriva.

Psihologii ne spun adesea ca lumea nu este dreapta, si ar trebui sa acceptam asta ca atare, ceea ce se cheama ca devenim realisti. In psihologia cognitiva apare chiar ceea ce se numeste "ipoteza lumii drepte", sau tendinta oamenilor de a considera ca exista o dreptate divina ce intervine in majoritatea situatiilor - sa fie de vina literatura pentru asta? Va inchipuiti cat de trist este sa descoperi ca dreptatea divina lipseste iar raul este recompensat uneori, in timp ce binele este ignorat. 

Nu este o lume dreapta din mai multe motive: unii au un start mai bun in viata, iar cei mai putin norocosi, oricate eforturi ar face, cu greu ajung sa obtina nivelul de statut pe care altii, pur si simplu il mostenesc sau il ating prin eforturi minime, cum ar fi sa se prezinte in locul potrivit la momentul potrivit. E simplu sa ai succes... atunci cand... ai putin noroc, nu-i asa?

Cu toate acestea, psihoterapia nu incurajeaza credinta in noroc, iar unul dintre scopurile principale ale acesteia este sa ii implice pe clienti / pacienti in propria lor viata, in rezolvarea problemelor personale, prin eforturi de a schimba ceea ce nu le convine, sau, daca asta nu se poate, de a accepta situatia ca atare, apreciind partile bune ale acesteia - un mod de a "deveni norocos" printr-o atitudine mentala... "norocoasa" - cu alte cuvinte, norocul poate fi si o stare de spirit.

Si este o stare de spirit foarte interesanta, prin magnetismul de care dau dovada cei ce traiesc aceasta stare, si o stare "fertila" as putea spune, caci, din aceasta pot sa se nasca tot felul de lucruri frumoase, cum ar fi puterea de munca, increderea in fortele proprii si in lumea din jur, capacitatea de auto-depasire, capacitatea de integrare in societate, etc. Dar cum tot ce e mult strica, s-ar putea ca doar excesul de multumire cu ce avem sa ne determine sa ramanem pe loc, la ceea ce avem - nici prea norocos nu e bine sa fii!

Straduinta este mama norocului. Benjamin Franklin

Cred foarte mult in noroc si am descoperit ca pe cat muncesc mai mult, cu atat mai norocos devin. Thomas Jefferson 

In ciuda faptului ca aceasta nu este o lume dreapta, iar Norocul pare ca este de partea unor persoane care nu il merita intotdeauna, lumea psihoterapiei incearca sa isi pozitioneze "oaspetii" (clienti, pacienti) intr-o relatie rationala cu problemele vietii, sau altfel spus, de a pune in valoare acele atitudni personale recunoscute de bunul simt comun si de cercetarea stiintifica ca reprezentand resurse pentru gestionarea problemelor vietii.

Intr-o lume in care depindem mai curand de "predispozitiile astrale", in special acum, la cumpana dintre ani, cand dau buzna astrologii sa ne explice cum stau lucrurile in 2017, psihologia isi doreste sa ne faca constienti de ceea ce putem face realmente pentru a ne "imbunatati destinul", caci boala psihica, in fond, este o problema de atitudine: a dori ceea ce nu poti obtine sau a astepta sa ti se rezolve problemele de la sine.

S-a demonstrat stiintific faptul ca la cei care dezvolta PTSD (Post-Traumatic-Stress-Disorder), cum ar fi cei care au suferit abuzuri sexuale, atitudinea de invinovatire a celorlalti sau de invinovatire a propriei persoane reprezinta "cheia" intelegerii acestei tulburari. Psihoterapia incearca in astfel de cazuri sa descopere modul in care abuzul te-ar putea face o fiinta umana mai sensibila si competenta in ce priveste intelegerea si oferirea suportului pentru cei ce traverseaza situatii similare, abilitati esentiale in profesiile cu un pronuntat caracter social si inter-personal.

De asemenea, este o lume care doreste sa spiritualizeze norocul, sa il aduca la confluenta intre psihologie si superstitie, si asa a aparut filmul Secretul, pe care unii l-au interpretat ca pe un indemn la "tanjeala sistematizata", pentru ca prin tanjeala "sa atragem norocul" - e o stiinta a tanjelii sau a norocului, daca doriti, in care realismul aproape ca nici nu mai conteaza, ce sa mai vorbim despre bun simt comun!

Faptul ca exista foarte multe situatii in care legatura intre cauze si efecte este mai putin evidenta, datorita incertitudinilor si lipsei de cunoastere, face ca acest concept de "noroc" sa devina foarte tentant ca si mod de a da sens lucrurilor. Vreau doar sa atrag atentia la influenta pe care o are asupra noastra credinta in noroc si respectiv in ghinion. Si poate ca jucatorii de cazinou, "de cariera", si vietile lor sfaramate, sunt cea mai buna forma de a ilustra efectele acestei credinte asupra stilului nostru de viata.

Iata, dupa parerea mea, care sunt efectele credintei in noroc si ghinion:

• Mentale: Credinta in noroc si in ghinion determina aparitia unor asteptari nerealiste, disproportionate in raport cu situatia de fapt si o viziune "romantica", "Plopul ar putea sa faca pere iar rachita micsunele, daca as avea putin noroc.". Aceasta credinta ofera si o scuza ideala pentru comportamentele dezadaptative (pasivitatea, tanjeala), cea mai buna scuza din lume "nu am noroc, deci nu pot face nimic pentru a-mi imbunatati situatia". 

• Emotionale: La nivel emotional, credinta in noroc si ghinion are drept efect suficienta instabilitate, cu trasaturi bipolare - cand "prea sus" (efectul romantismului, al visurilor fara de cusur), cand "prea jos" adica in depresie (efectul infirmarii asteptarilor nerealiste), cand suntem nevoiti sa dam piept cu realitatea si sa ne trezim. 

• Comportamentale: Se poate vorbi despre un stil de viata dominat de visare fara de sfarsit, de pofte si tendinta de "validare imediata", sau altfel spus, incercarea de implinire a dorintelor prin riscuri irationale, care incearca sa "forteze norocul". Intre aceste sesiuni de risc irational se intinde pasivitatea a-tot-cuprinzatoare, contemplarea intunecata a "lipsei de noroc".

Cei care cred in noroc, nu se afla la munca, (sau se afla la munca in mod formal), desigur, ei se afla in locurile unde isi inchipuie ca se afla oportunitatile, prin baruri, prin cazinouri, la distractie, acolo unde se afla oamenii cu bani sau acolo unde stiu ca se pot obtine bani cu ceva mai putin efort. Le este greu sa priceapa faptul ca odata cu banii pe care ii obtin usor (sau nu), se pricopsesc cu tot felul de slabiciuni si vulnerabilitati: vicii, dependete de substante sau oameni, un caracter viciat si o vointa bolnava (Stiati ca exista vointa?).

Poate cea mai urata consecinta a credintei in noroc este subdezvoltarea personalitatii. Cand oamenii cred in noroc, in loc sa creada in munca si eforturi oneste, aptitudinile si abilitatile lor raman intr-o stare latenta, pentru ca nu se investeste timp in dezvoltarea lor. De asemenea, stima de sine este avariata grav atunci cand ne definim valoarea in functie de "cat noroc avem", in loc sa crestem in ochii nostri prin incercarile oneste de a ne cladi o reputatie, de a ne integra in societate, de a servi acesteia, caci ce noroc este mai mare decat acela de a sluji?

Pe cat de romantice sunt asteptarile noastre, pe atat de jalnica este prestanta sociala a celor ce cred in noroc. Se viseaza traind o viata de huzur, dar sunt nevoiti sa se imprumute mereu de la cei care pun osul la treaba. Sau se aspteapta sa intalneasca "marea iubire", in persoana printului pe cal alb, dar raman mereu singuri si deprimati... fiindca "nu au noroc in iubire", iar toti cei pe care ii intalnesc sunt plini de defecte insuportabile.

Iata dupa parerea mea, care sunt cele mai importante trasaturi ale oamenilor norocosi:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Good Luck & Good Light, de Luca Rossato, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Scientific American, (acc. Dec 26, 2016), As Luch Would Have it, website: Scientific American

(3) Forbes, (acc. Dec 26, 2016), Six Things Lucky People Do, Theat Others Don't, website: Forbes

(4) Bustle, (acc. Dec 26, 2016), Are Some People Luckier?, website: Bustle

(5) The Guardian, (acc. Dec 26, 2016), The Psychology of Luck: how superstition can help you win, website: The Guardian

(6) 99U, (acc. Dec 26, 2016), 4 Traits all lucky people have in common, website: 99U

(7) Wikipedia, (acc. Dec 26, 2016), Just World Hypothesis, website: Wikipedia

(8) Elements Behavioral Health, (acc. Dec 26, 2016), Victims of Childhood Sexual Abuse, website: Elements Behavioral Health

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

rezilienta

Stiinta Fericirii

Poti sa te vindeci in 14 zile daca urmezi aceasta recomandare: incearca sa te gandesti in fiecare zi cum poti face cuiva o placere! Este recomandarea medicului austriac Aflred Adler pentru depresivi. Unul dintre primele semne ca depresia poate fi controlata...

☆ ☆ ☆

Obisnuiam sa am dispute destul de aprinse cu cei care aud pe la diversi psihologi ca "depresia este o alegere" si se enerveaza la culme. Eu incerc sa le demonstrez ca afirmatia aceasta nu este atat de hazardata, periculoasa si lipsita de etica precum pare, in timp ce ei incearca sa imi demonstreze contrariul. Le spun ca daca depresia nu este o alegere atunci nu mai avem nicio sansa de vindecare.

Mi s-au cerut chiar si dovezi stiintifice ca depresia este o alegere (studii, si surse serioase) si, acum imi dau seama ca exista astfel de dovezi - voi vorbi despre ele in finalul articolului. Daca oamenii de stiinta au demonstrat ca putem face anumite lucruri pentru a deveni fericiti, inseamna ca putem face anumite lucruri si pentru a fi si / sau a ramane nefericiti.

Imi amintesc ca la un moment dat, dupa ce un partener de polemica pe aceasta tema, care nu avea pregatire in domeniu, a incercat "sa ma destepte la realitate" sugerandu-mi ca mi-am gresit cariera si ca am o abordare cu totul deplasata asupra acestei probleme, aproape ca ma bagase in depresie cu felul cum isi formulase afirmatiile. Totusi, am gasit in mine resurse pentru a-i raspunde:

Am ales sa ma simt norocos pentru discutia pe care am avut-o azi cu tine, fiindca in acest mod am ajuns sa constientizez aspectele mai delicate ale interactiunii pacient depresiv-psihoterapeut si pericolul de a indeparta o persoana suferinda, asezand-o in fata unor adevaruri brutale, intr-un moment in care nu este pregatita sa le faca fata. 

Fireste, nu ma simteam chiar norocos in momentul acelei discutii - prea multe cuvinte au curs atunci... Dar acum, cand imi amintesc de aceasta experienta pe care am trait-o in primavara acestui an, chiar ma simt norocos. Ma simt norocos pentru ca am inteles ca, daca oamenii normali sunt sensibili la chestiuni ce privesc identitatea si orgoliul lor, depresivii au dreptul sa fie de cateva ori mai sensibili la astfel de probleme, prin natura situatiei in care se afla.

In concluzie, nu as recomanda unui psihoterapeut sa ii spuna unui depresiv ca boala sa este o alegere si in niciun caz nu i-as recomanda sa ii spuna asta in prima sedinta. Poate ca ar fi mai elegant sa nu i-o spuna niciodata. In cursul terapiei, acel om va descoperi suficient de multe lucruri despre functionarea sa psihologica pentru a intelege ca isi poate controla starile emotionale, daca doreste.

Da, vesti bune: starile noastre emotionale pot fi controlate si da, alegerile noastre pot fi neconstientizate - caci nu vine nimeni din exterior sa aleaga in locul nostru felul cum ne raportam la problemele pe care le avem: activ, combativ, asertiv, proactiv, matur, realist sau, dimpotriva, pasiv, emotional, prin auto-victimizare si blocaj psiho-comportamental.

Prin urmare, daca un depresiv isi doreste sa scape de nefericire, poate afla relativ usor cum sa fie fericit - am sa va vorbesc mai jos despre asta. O parte "naiva" a psihologiei (psihologia pozitiva si cea cognitiv comportamentala) se preocupa de ce anume trebuie sa facem, ce atitudini mentale si comportamentale sa imbratisam pentru a genera stari de bine in noi insine. La unii s-ar putea sa mearga treaba asta, fiindca nefericirea lor este doar o problema de a intelege mecanismele psiho-emotionale si atitudinale ale fericirii.

Daca te-a tulburat un fapt exterior, durerea nu se datoreaza faptului in sine ci interpretarii pe care i-ai dat-o. Iar asta o poti schimba oricand. Marcus Aurelius.

Dar anumiti pacienti depresivi s-ar putea sa nu isi doreasca sa scape de aceasta nefericire, dimpotriva, s-ar putea sa vrea ca nefericirea sa fie tot mai mare, fiindca ea reprezinta un mijloc de a negocia. Ce negociem prin nefericirea noastra? Lucruri precum locul si rolul nostru in cadrul unui grup sau in cadrul familiei, atentia, grija si afectiunea pe care o primim din partea celor din jur sau chiar privilegiile noastre, asa cum un copil isi negociaza prin lacrimi drepturile si dorintele sale.

Nu as dori sa luati acest articol ca pe o instigare la adresa depresivilor carora sa le imputati "alegerile" lor. Pacientii depresivi sunt sensibili iar suferintele lor sunt reale si este mai bine sa ii lasati pe cei care sunt pregatiti sa lucreze cu ei, sa o faca. Le puteti oferi in schimb suportul vostru de bun simt, incurajari si  solidaridate, si ii puteti indemna sa mearga in psihoterapie, sa nu se multumeasca cu medicamentele pe care le-au primit de la medic fiindca acestea nu sunt suficiente asa cum un calmant nu este suficient pentru a vindeca un picior rupt.

Si acum sa vorbim despre ce anume putem face pentru a spori starile de bine din interiorul nostru caci, asa cum spuneam, oamenii de stiinta au verificat prin cercetare acele atitudini si alegeri ce ne amelioreaza starile emotionale:

• Recunostinta - o serie de cercetari au demonstrat faptul ca atunci cand apreciem ceea ce avem, ne oferim noua insine "o injectie de fericire", fara efecte secundare. Desigur, nu poti fi recunoscator pentru ca ti-ai pierdut jobul, dar poti fi recunoscator pentru ca ai inca capacitatea de a munci si exista cateva optiuni pe piata muncii. Recunoastinta chiar poate fi un mod de viata - un mod de viata fericit!

• Daruirea - asa cum dadea de banuit recomandarea lui Alfred Adler, de la inceputul articolului, cercetari stiintifice ulterioare au ajuns sa demonstreze faptul ca daruirea si grija pentru binele celor din jur, care au la baza ceea ce Adler denumea "sentiment comunitar" si "interes social", reprezinta adevarate izvoare de sanatate psihica prin incarcarea vietii cu sens si prin efectele pe care le induc: ceilalti sunt si ei draguti cu noi, in virtutea principiului reciprocitatii, si asta e ceea ce ne-am dorit intotdeauna!

• Optimism - otimismul poate fi si patologic, este adevarat, in sensul ca nu ai de ce sa fii optimist atunci cand sari de pe o cladire cu 10 etaje sperand ca iti vor creste aripi. Cu toate acestea, a vedea viata in culori vii si pozitive, este un lucru care ne pune in miscare, ne da energie si voie buna, ne face mai eficienti si ne motiveaza sa ne punem in valoare potentialul, sa ne depasim limitele.

• Detasarea - sau acceptarea situatiei asa cum este, este o modalitate recunoscuta de a ne elibera de foarte multa suferinta in special atunci cand situatia nu poate fi schimbata. Este o solutie pentru cei care traverseaza drame existentiale iesite din comun (pierderea libertatii, pierderea sanatatii, pierderi majore de resurse materiale sau umane, etc). De asemenea, este o solutie si pentru cei care au asteptari nerealiste.

• Lupta - uneori, acceptarea situatiei ca atare este un mod de a prelungi suferinta, mai ales atunci cand putin curaj ar putea sa faca diferenta intre sclavie si libertate, intre neputinta si punerea in valoare a resurselor personale. Poate ca lupta cu vicisitudinile vietii nu este pentru oricine, este adevarat, dar uneori lipseste atat de putin curaj si initiativa pentru a reusi sa obtinem ceea ce ne dorim cu adevarat. Cand spun "lupta" as prefera sa va ganditi mai curand la actiune, implicare si asertivitate, fiindca traim totusi in 2016.

• Dispretul - da, in mod paradoxal, dispretul poate reprezenta o modalitate de a deveni fericiti - o "arma secreta" care, folosita cu intelepciune, poate sa ne scuteasca de remuscari, auto-invinovatire sau alte emotii penibile care nu ar putea decat sa ne deposedeze de resurse, timp si potential. Atunci cand devalorizezi lucrurile pierdute, pe cei care nu te-au inteles, este ca in fabula cu vulpea care nu reusea sa ajunga la struguri si a ales sa creada ca sunt acri. Probabil ca vulpea a avut o zi buna dupa aceea si a gasit altceva de mancare la un super-market cu preturi prietenoase.

Sper sa va fie de folos aceste mici "trucuri" prin intermediul carora sa indepartati de voi starile emotionale negative. Nu spun ca starile emotionale negative nu folosesc la nimic, dar in anumite situatii, cand ele devin disproportionate si nu va mai vine sa faceti nimic, s-ar putea sa va doriti sa scapati de ele si sa nu stiti cum. Succes!

Dupa cum ati vazut, din lista lipseste "secretul fericirii" despre care am tot auzit in ultimul timp: "fa ce-ti place sa faci" sau "nu face nimic din ceea ce nu-ti place sa faci". Si lipseste pentru un motiv bun, va asigur: s-a descoperit pe cale experimentala ca aceasta asa zisa strategie de a obtine fericirea nu reprezinta o cale eficienta de a creste nivelul fericirii.

***  Am decis sa fac public acest articol din Psihopedia PRO, un cadou pentru cei care imi viziteaza blogul, de inceputul primaverii.  ***

(1) Imaginea Saturday Morning, de Shashish, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. Oct. 11, 2016), Happiness is not set in stone, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. Oct. 11, 2016), Treat yourself: Does it really make you happy?, website: Psychology Today

(4) Adler, A., (2010), Sensul Vietii, editara Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti

Continue reading

optimism

Minciunile Spun Adevaruri

Mos Craciun este... o minciuna. Dar cu aceasta miciuna apar o multime de adevaruri: cat de singuri suntem, cui ii pasa de noi si cat de bine te cunosc cei apropiati. Cercetatorii au observat o relatie interesanta pe care depresivii o au cu obiceiul de a minti.

Uneori ceea ce spunem este adevarat si se poate dovedi. Alteori ceea ce spunem, credem ca este adevarat, desi nu este intotdeauna. Apoi intervin situatiile cand spunem ceva cu intentia de a induce in eroare, si in scopul de a profita de ceilalti. La asta se adauga si minciunile "dragute", pe care le spunem pentru a-i proteja si pentru a-i multumi pe cei dragi.

"Adevarul incepe in minciuni". Este un citat care a aparut in primul episod al primei serii din filmul House M.D. Este citatul care i-a facut pe toti sa se intrebe confuzi ce insulta rautacioasa ascunde in spate. Am incercat sa gasesc un sens al acestei aparente contradictii logice. Apoi am ramas profund uimit de adancimea adevarului pe care il ascunde "paradoxul lui House".

Mos Craciun este o minciuna, dar o minciuna in jurul careia se grupeaza o multime de adevaruri: cat de singuri suntem sau, dimpotriva, cat suntem de populari, cine tine la noi si cat de bine ne cunoaste, ce oportunitati de inter-relationare exista in jur si, de ce nu, ce posibilitati materiale, emotionale, sexuale sau de socializare vin odata cu acestea...

Daca priviti cu atentie experimentul social de mai jos, veti observa ca biletul castigator la loterie, care nu este decat o minciuna, declanseaza cateva reactii care spun multe adevaruri despre cei care cred aceasta minciuna.

Filmele si cartile cu povesti sunt si ele niste minciuni, mai mult sau mai putin frumoase. Dar din aceste minciuni ne inspiram, aflam ce este binele si raul, ne configuram anumite idealuri de viata sau in iubire. Filmele si povestile ne ofera optiuni la care nu am reflectat niciodata si nici macar nu am stiut ca exista.

Cand gandirea magica face diferenta!

Spuneam la inceput ca depresivii au o trasatura la care nu ne-am fi gandit prea usor: ei au o relatie "delicata" cu minciunile.

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Streets of Santiago, de Geraint Rowland, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Psychology Today, (acc. May 13, 2016), The Truth about Lying, website: Psychology Today

Continue reading

vise

Patologia Optimismului

Cine este mai destept: un optimist sau un pesimist? Probabil ca ai deja un raspuns la aceasta intrebare dar vrei, cu siguranta, sa stii daca raspunsul tau este cel corect.

Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata de ce exista psihicul. Psihologii evolutionisti au facut acest lucru si au ajuns la concluzia ca psihicul exista pentru a facilita adaptarea la mediu. In plus, anumite trasaturi ale functionarii psihice, au fost puse, de asemenea, in legatura cu adaptarea.

Optimismul si pesimismul, ca trasaturi ale personalitatii umane, exista si s-au transmis din generatie in generatie tocmai pentru ca ele favorizeaza adaptarea la mediu. Si pentru ca s-au transmis ambele, pare ca evolutia nu a ajuns inca la o concluzie ferma in ce priveste care dintre "cele doua cai -- cea optimista, respectiv calea pesimista" este cea favorabila pentru supravietuire si perpetuare a speciei.

Chiar si azi, exista voci care sustin optimismul, asa cum exista voci care sustin pesimismul si valoarea sa adaptativa. Optimismul, spre exemplu, te bine-dispune, te energizeaza pentru actiune si te pune in miscare, spun unii. De asemenea, fiind optimist, dispui de pasiunea si energia pentru a pune in miscare pe altii, facandu-te astfel potrivit pentru o pozitie de lider. Nu, in ultimul rand, s-a constatat  prin cercetare stiintifica, faptul ca optimistii sunt mai longevivi si mai sanatosi.

In schimb pesimismul te modereaza, te aduce "cu picioarele pe pamant" si te face sa te gandesti de doua ori inainte de a lua o decizie care ar putea fi neinspirata si pripita. Un pesimist nu trebuie sa isi faca griji ca va suferi daca nu reuseste o intreprindere ambitioasa, actiunile sale evitand riscul si urmarind ceea ce poate aduce ameliorari sigure ale situaitei actuale.

Baietii din acest videoclip povestesc despre cat de mult au avut de tras pentru a fi indraznit sa scrie o carte cu numele "Pesimistul Fericit", care, desigur, promova pesimismul, intr-o lume guvernata de iluzii frumoase, intretinute de sloganuri precum "Poti face tot ce vrei tu" sau "Poti fi tot ceea ce vrei tu".

Daca cei doi suedezi v-au convins sa fiti ceva mai pesimisti atunci cand va stabiliti scopuri si le urmariti, ei bine, din directia cealalta vin studii care vorbesc despre relatia dintre optimism si sistemul imunitar, sau optimism si, in general, sanatate, lasand sa se inteleaga ca persoanele optimiste sunt, intr-adevar mai sanatoase si mai longevive, mai capabile sa se bucure de viata chiar si in zilele senectutii.

Martin Seligman considera ca optimismul ne ajuta sa reactionam la probleme cu o anumita incredere si rezilienta. Persoanele optimiste cred ca evenimentele negative sunt temporare, limitate in influenta (neconsiderand ca acestea invadeaza toate aspectele vietii) si administrabile. The Pursuit of Happiness.

Totusi, dupa cum vedeti, opiniile sunt divergente. Ceea ce am inteles eu din aceasta controversa intre sustinatorii optimismului si sustinatorii pesimismului, este ca, daca avem nevoie de optimism, pentru a ne pune in miscare si pentru a influenta pe cei din jur, trebuie in acelasi timp sa fim rezonabili in ceea ce judecam si decidem, altfel spus, trebuie sa fim realisti.

Intre Deziluzie si Evolutia Greoaie

Problema este ca, multe lucruri par imposibile pana in momentul cand cineva le realizeaza. Iar asta sugereaza ca, totusi, nu stim care sunt limitele realitatii, iar incertitudinea este, in multe cazuri, poate singura certitudine. Pericolul pentru cei care incearca sa realizeze imposibilul este sa nu supravietuiasca deziluziei.

Si ar fi poate simplu sa supravietuim unei deziluzii, insa, din pacate, deziluzia vine cu pierderi foarte mari de resurse si de timp (resursa fundamentala), iar asta e mai greu de integrat. Sa speram ca, pe de o parte, cei ce incearca sa realizeze lucruri foarte ambitioase, stiu de la bun inceput in ce se implica iar, pe de alta parte, in caz de esec, vor avea inca  resursele necesare si optimismul de a o lua de la capat, eventual, intr-o alta poveste, mai realista, pentru a economisi resursele.

La pasimisti, in schimb, se poate observa o dificultate de a evolua datorita lipsei entuziasmului, care poate duce uneori pana la depresie. Atunci cand nu se merita sa faci nimic, fiindca, probabil, nu va iesi bine, este greu pana si sa te ridici din pat. Iar daca, intotdeauna facem numai ceea ce nu prezinta riscuri, de teama esecului, vom fi nevoiti sa toleram o existenta rutinata si gri, ce poate reprezenta o sursa majora de stres si nefericire.

Problema, pana la urma sta in excesul de optimism ca si in excesul de pesimism. Nu de putine ori mi-a fost dat sa inteleg ca, omul este o fiinta ce are nevoie de anumiti parametri pentru a exista si a supravietuit. Daca intervalul ce ii permite supravietuirea este depasit, prin excese, atunci si viata sa este amenintata. Aceasta trasatura se observa in majoritatea aspectelor vietii sale, de la tolerarea temperaturii, a sunetelor, si pana la tolerarea schimbarii.

Realitatea, Dusman al Logicii Private

Dusmanii pesimismului exagerat, ca si ai optimismului exagerat pot fi reuniti sub un singur cuvant: REALITATEA. Iar realitatea, fiind o realitate sociala, prin definitie, cuprinde stiinta, morala sociala si legea.

• Stiinta -- iti poate dovedi, spre exemplu, ca ai fost prea optimist cand ai considerat ca este ok sa iti traiesti viata inainte de a te casatori, aratandu-ti ca, de fapt, explorarea sexuala premaritala conduce la nefericire in cuplu (esec marital)

• Bunul simt comun -- fiind prea optimist, in ciuda a ceea ce considera societatea ca se cade sa facem sau sa fim, aduce mari prejudicii si impiedica adaptarea noastra cu succes. Spre exemplu, putem crede ca un tatuaj pe fata nu are cum sa ne influenteze capacitatea de a ne gasi un loc de munca, dar realitatea sociala arata ca multi angajatori sunt sensibili la astfel de detalii

• Legea -- putem fi prea optimisti atunci cand neglijam existenta unor legi si consideram, spre exemplu, ca putem sa castigam foarte multi bani din frauda si coruptie, dar intr-o zi s-ar putea sa fim prinsi si sa fim nevoiti sa platim, intr-un fel sau altul. Detentia nu este o situatie care sa confirme optimismul nostru initial.

(1) Imaginea The Problem with Half Full, de Dave Haygarth, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Canadian Medical Association Journal, (acc. Nov. 23, 2015), Enjoyment of life and declining physical function at older ages: a longitudinal cohort study, website: CMAJ .ca

(3) The Pursuit of Happiness, (acc. Nov. 23, 2015), Mindfulness and Positeve Thinking, website: The Pursuit of Happiness

Continue reading

ted talks