Povestea trista a unei fete de bani gata, care trebuie sa traiasca trauma de a da piept cu realitatea, in ciuda faptului ca mama ei este decisa sa o protejeze de realitate. Pentru copilul rasfatat, realitatea este o trauma continua.
o o o
Ca tot a fost 1 Mai, o sarbatoare de primavara, frumoasa in felul ei, si am vazut aceasta demonstratie de opulenta pe care cei mai norocosi dintre noi au simtit nevoia sa o arate intregii tari, am simtit la randul meu nevoia sa dezvolt acest subiect, in speranta ca cineva va avea urechi de auzit acest strigat de ajutor venit din partea petrecaretilor. Asa cum am mai afirmat aici, norocul poate ascunde in spatele sau foarte mult ghinion, asa cum si ghinionul poate ascunde in spatele sau foarte mult noroc..
Fiindca da, cu toate ca este atat de bine deghizat in spatele unor bauturi fine, ridicol de scumpe si a unor plimbari cu elicopterul, grotesc puse in scena, este totusi un strigat de disperare. Ce ma face sa afirm asta? Veti spune ca am luat-o cu totul pe aratura si am haluciantii, aud tot felul de strigate de ajutor care vin de la niste oameni ce simt nevoia sa se distreze si nimic mai mult.
Pentru a ilustra punctul meu de vedere, am sa va prezint un caz care a fost mediatizat de canalul de youtube al Dr. Phil, un psihiatru american pe care ati mai avut ocazia sa il vedeti pe Psihopedia. Este vorba despre cazul unei tinere domnisoare de Beverly Hills, in varsta de 15 ani, care pare sa nu se mai inteleaga cu mama ei. Motivul? Nu primeste destui bani din partea mamei.
Ii si cere, in mod public suma de $2,500 pe luna, ca "sa se poata descurca cu toate cheltuielile sale, de domnisoara care a implinit 15 ani. Fireste, e greu sa iti dai seama ce inseamna in California banii astia, dar am sa va spun ca la ora actuala, in California, salariul minim este de $11 pe ora. Ar insemna, la un program normal de lucru, in jur de $1,870 pe luna.
Deci aceasta tanara, doreste ceva mai mult de un salariu minim ca... "bani de buzunar". La prima vedere a cazului, sentimentul meu este ca adolescenta este dependenta de bani si incearca sa compenseze ceva, cum ar fi un gol interior. S-ar putea sa fie chiar lipsa unor relatii autentice, fiindca, in fond, asta e marea problema, nu doar in cazul copiilor rasfatati.
We're talking about me here. This is my show.
Cu alte cuvinte, aceasta incantatoare domnisoara de Beverly Hills, isi contureaza personalitatea si isi alege aceasta nisa "voi fi CEA CARE PRIMESTE", de exemplu o masina foarte scumpa, impunatoare si patratoasa (Mercedes G Wagon), voi fi o fitosenie a naturii care primeste tot ce vrea, si daca cineva (mama) se va opune, atunci nu-mi ramane decat sa o santajez emotional, reprosandu-i ca nu m-a crescut bine - acesta fiind mijlocul prin intermediul caruia isi atinge scopul (de a primi).
Care este problema cu modul in care este structurata personalitatea acestei fete? In primul rand este o problema de contact cu realitatea. In viata reala, ca sa primesti ceva, trebuie sa oferi ceva in schimb, cum ar fi munca. Cand nu intelegi acest detaliu de bun simt, contactul cu realitatea devine extrem de dureros, traumatic, si adesea devine fatal.
Mai devreme sau mai tarziu, aceasta fata va avea acest contact cu realitatea si, din pacate pentru ea, s-ar putea sa fie prea tarziu. Cand nu sustinem dezvoltarea personalitatii unui tanar, 1. ajutand-l sa inteleaga cum functioneaza societatea umana, pe de o parte, si, pe de alta parte, 2. facilitand pregatirea lui pentru contactul cu realitatea sociala, reactiile sale la acest contact cu realitatea pot deveni extreme.
Dr. Phil: Vreau sa iti spun cateva lucruri despre fiica ta. Ceea ce ma preocupa pe mine este imaginea ei de sine. Imaginea de sine este perceptia sau imaginea mentala, pe care o ai in legatura cu persoana ta, abiliatile si valoarea proprie. Cand cineva simte ca trebuie sa primeasca toate aceste lucruri, pentru a simti ca inseamna ceva, atunci acea persoana nu crede ca inseamna prea mult.
Adolescenta: Ei bine, mama m-a facut sa ma simt asa!
Dr. Phil: Eu sunt de parere ca a-i face copilului pe plac este o forma de abuz. Il strica pe copil. Un copil isi formeaza imaginea de sine facund atribuiri - se priveste pe sine in diverse situatii ale vietii si observa: "uite, am realizat asta, m-am descurcat, am invatat ceva despre mine si de aceea am incredere ca pot sa fac aceste lucruri". Ea spune, "tu m-ai crescut prost", dar acesta nu este sfarsitul. Solutia este RE-PARENTINGUL - aveti nevoia sa va redefiniti relatia.
Mama: Si cum voi face asta?
Dr. Phil: Va trebui sa ii oferi mai multa iubire si mai putini bani.
Adolescenta: Este prea tarziu pentru asta. Nu mai am nevoie de iubire acum.
Dr. Phil: Consider ca a-i oferi acestui copil atatia bani (fie $5000, fie $1000), este o nebunie.
Adolescenta: $1000... Abia supravietuiesti cu banii astia.
Dr. Phil: (catre mama) Tu, ca parinte, trebuie sa ii oferi un mediu stabil, un acoperis deasupra capului, sa ii oferi hrana, sa te asiguri ca are acces la servicii medicale. Ea are nevoie sa isi faca rost de un job.
Adolescenta: NU. Chiar nu am nevoie de asa ceva.
Dr. Phil: Ea are nevoie sa se observe atunci cand realizeaza lucrurile de care este capabila.
Adolescenta: Salariul minim pe economie nu o sa ma ajute sa platesc masina.
Dr. Phil: Nu foarte rapid. De aceea ai nevoie de educatie, ca sa nu fii nevoita sa muncesti pentru salariul minim. Si eu am lucrat in tinerete in astfel de joburi. (catre mama:) Tu cand ii faci pe plac, de fapt incerci sa rezolvi o problema care tine de tine, de nevoia ta de a te simti mai bine. Dar ceea ce ai nevoie sa faci este sa o ajuti pe ea sa devina mai buna. Va fi nefericita cu asta? Desigur, dar asta e alegerea ei. Tu ai nevoie sa ii oferi posibilitatea sa isi aduca contributia in societate, in loc de a lua de la societate si atat.
Da, are atata sens discursul lui Dr. Phil, nu-i asa? Pe de o parte, el descrie foarte limpede modul cum se formeaza personalitatea umana: te observi pe tine in diverse situatii si ajungi sa crezi ca esti capabil de anumite lucruri. Acestei tinere nu i-a fost acordata niciodata oportunitatea de a OFERI CEVA COMUNITATII. Ea a fost intotdeauna cea care PRIMESTE.
Observandu-se pe sine in aceasta postura, ea intelege ca misiunea ei este sa ii determine pe ceilalti sa ii ofere. Cand ceilalti refuza sa ii ofere ceea ce ea considera ca merita, atunci incep problemele. Aceasta situatie este pentru ea o trauma, SE BLOCHEAZA in asta si nu poate functiona. AUTO-VICTIMIZAREA este o buna metoda de a "lucra cu motivatia" celor din jur si, chiar daca nu pare a fi genul care intoarce casa cu fundul in sus pentru a obtine, din punctul meu de vedere, santajul emotional este tot terorism, fie si un terorism subtil, rafinat.
Observandu-se pe sine in aceasta postura, ea intelege ca misiunea ei este sa ii determine pe ceilalti sa ii ofere. Cand ceilalti refuza sa ii ofere ceea ce ea considera ca merita, atunci incep problemele. Aceasta situatie este pentru ea o trauma, SE BLOCHEAZA in asta si nu poate functiona. AUTO-VICTIMIZAREA este o buna metoda de a "lucra cu motivatia" celor din jur si, chiar daca nu pare a fi genul care intoarce casa cu fundul in sus pentru a obtine, din punctul meu de vedere, santajul emotional este tot terorism, fie si un terorism subtil, rafinat.
Cand nu stii sa faci nimic, modul in care incerci sa ii determini pe ceilalti sa iti ofere lucruri este... sa devii un terorist - asta faceai din copilarie si te-ai perfectionat intre timp. Asa se explica faptul ca parintii ajung sa nu se mai inteleaga cu copiii lor rasfatati. Asa cum am mai afirmat pe acest blog, indiferent de varsta la care parintele doreste sa adopte RE-PARENTINGUL, lucrurile s-ar putea sa devina mai rele inainte sa devina mai bune.
Si cu cat copilul este mai mare, cu cat el are mai multa experienta in stilul sau de viata stricat, cu atat si schimbarile sunt mai dificile. De aceea, cand un parinte se hotaraste, in sfarsit, sa se intereseze de parenting, fiindca isi da seama cat de gresite sunt lucrurile acasa, s-ar putea sa fie mult prea tarziu: copilul este deja un maestru terorist, are centura neagra, ca sa zic asa, si nu o va arunca la gunoi, doar fiindca parintele "s-a luminat", asa, dintr-o data.
Pentru parintii de copii de bani gata, care s-au perfectionat in "arta de a primi si de a-i determina pe ceilalti sa iti ofere", misiunea aceasta poate sa fie nu doar imposibila ci si sinucigasa. Cand parintele a dat de inteles, pe toata durata copilariei ca iubirea este egala cu lucrurile pe care i le ofera copilului, acestuia ii va fi extrem de greu sa inteleaga de ce, dintr-o data, trebuie sa primeasca mai putin si mai greu.
Nu putem inlocui relatia cu lucruri pe care i le cumparam copilului. Aceasta fata a fost privata de relatii veritabile cu mediul primar de socializare (familia) si contactul cu realitatea exterioara, a scolii publice a traumatizat-o. Acum este nevoita sa se scolarizeze online, fiindca este incapabila sa interactioneze cu oamenii. Ea a invatat ca ceilalti trebuie sa ii ofere lucruri atunci cand vrea ea - imaginati-va trauma pe care a simtit-o intr-o scoala publica! Copiii pot fi foarte cruzi atunci cand adulmeca slabiciunea.
Dincolo de aspectele penibile ale situatiei, care au starnit rasetele audientei, eu raman de parere ca in spatele acestei scene care iti starneste rasul se afla un strigat disperat de ajutor. Asa am inteles si nevoia tinerilor de bani gata de a se da in stamba de 1 Mai - ziua muncii, in caz ca mai are vreo relevanta. Aparentele sunt, desigur coplesitoare, dar in spate se afla multa disperare. Ei stiu ca realitatea doare si vor face orice pentru a evita sa se intalneasca cu dansa. Si asta e o trauma fara sfarsit.
(1) Imaginea Puppets, de Sabrina Campagna, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
