Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Se afișează postările cu eticheta gandire magica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gandire magica. Afișați toate postările

joi, 11 august 2022

Exista momente in viata noastra cand realitatea este atat de coplesitoare, schimbarile sunt atat de rapide si tulburatoare incat se naste nevoia noastra de miracole. Vedem adesea aceasta nevoie de miracole, sustinuta de gandirea magica, la cei care dezvolta adictii de tot felul. 



☆ ☆ ☆


Dupa cum ati observat probabil, imi place sa citesc autobiografiile starurilor si in special ale starurilor rock. Este un teritoriu plin de lectii de viata de tot felul, dar probabil exceleaza in lectii de viata despre arta, libertate, adictie si, dupa cum spune David Ellefson, basistul grupului Megadeth, despre celalalt program de lucru de la 9 la 5, adica de la 9 seara la 5 dimineata. Ei bine, da acum citesc biografia basistului David Ellefson, cel mai longeviv partner in crime al ceva mai celebrului Dave Mustaine, leaderul grupului Megadeth. 

Alegerea mi-a parut interesanta fiindca am fost fan Megadeth in adolescenta si mi-am dorit si o opinie secundara, alta decat a lui Mustaine care si-a scris si el auto-biografia si am scris despre ea in articolul Manual de Rock Star. Ellefson, poreclit David Jr, considera ca succesul sau cu Megadeth nu a fost intamplator, din moment ce l-a intalnit pe Dave Mustaine exact la o saptamana dupa relocarea din Minnesota in California. As adauga la asta si faptul ca Dave Mustaine tocmai fusese concediat de catre grupul Metallica si era deschis pentru colaborari pentru un nou proiect muzical. Cu alte cuvinte, cei doi s-au intalnit at the right time in the right place

Ca si secret al succesului Megadeth, David Ellefson mentioneaza si potrivirea de caractere a celor doi membri fondatori: in timp ce Dave Mustaine era curajos pana la extrem, extrovertit si  pe cat de guraliv pe atat de sigur pe el, David Jr, dupa cum se prezinta el insusi, era in schimb omul pe care te puteai baza, dar care ramane in umbra, acela care se gandea de doua ori inainte sa faca o alegere, ceea ce aducea in dinamica trupei un tip de echilibru care s-a dovedit a fi de bun augur pentru procesul creativ si business in sine. Cei doi erau Ying si Yang, dupa cum afirma autorul.

Ideea acestui articol mi-a venit insa citind marturia muzicianului in ce priveste problemele sale cu drogurile si alcoolul si modul in care acestea si-au facut aparitia in viata lui artistica. Am observat ceea ce s-ar putea numi un proces de auto-mistificare ce consta in intretinerea iluziei ca drogurile si alcoolul te fac o persoana mai creativa, care se poate exprima liber prin muzica, ba chiar o persoana de geniu, un geniu muzical. Ca tanar artist dornic de afirmare, cine nu si-ar dori asa ceva? Tentatia este cu atat mai mare cu cat sunt cunoscute cateva exemple de muzicieni de geniu care aveau probleme cu drogurile si alcoolul.

Partea buna atunci cand esti un muzician cu experienta este faptul ca poti sa refuzi anumite oportunitati. (...) Majoritatea problemelor cu care m-am confruntat in anii '80 si '90 erau create de mine insumi, din ambitie, pofta si lacomie. Trebuia sa fac multi bani pentru a-mi permite sa cumpar multe lucruri. Eram tanar iar experienta are modul ei de a te invata.

Lupta din mintea mea, care s-a desfasurat pe cand incercam sa ma las de droguri si alcool, in anul 1990, avea la origine teama ca renuntand la acestea, renuntam de fapt la toata distractia din rock 'n' roll. "Priveste ce bine interpretezi cand esti sub influenta heroinei! Priveste cat de creativ si lipsit de inhibitii esti acum!" Aceea era minciuna dependentei care imi vorbea. Aceea era vocea inamicului. Dar bucuria de a iesi iar pe scena este tot acolo, la fel de puternica. (...)

Este simplu: Dumnezeu face pentru noi intr-un mod lent ceea ce drogurile faceau instantaneu.

Ei bine, acest rationament (drogurile te fac creativ, un muzician de geniu, un intrumentist exceptional, etc) nu ramane fara consecinte comportamentale. Din el se naste tensiunea motivationala care elimina orice obstacole din calea ta: avand convingerea aceasta ca drogurile te vor ajuta sa devii un geniu muzical, convingere care tine mai curand de ceea ce se cheama gandire magica, de regula iti abandonezi inhibitiile si pornesti pe calea infernala si chinuitoare a narcomaniei.

Gandirea magica sau gandirea superstitioasa reprezinta credinta ca anumite evenimente care nu au legatura intre ele sunt relationate cauzal in ciuda absentei oricarei legaturi sau dovezi plauzibile, adesea ca urmare a unor influente supra-naturale. Exemple de gandire magica includ ideea ca gandurile pot influenta lumea externa in absenta unei actiuni propriu-zise sau ca anumite lucruri sunt legate cauzal daca seamana intre ele sau daca au interactionat in trecut. Gandirea magica este un tip de eroare logica si reprezinta o sursa frecvent intalnita a inferentelor cauzale invalide. Mai mult decat o simpla confuzie intre relatia de corelatie si cea de cauzalitate, gandirea magica nu impune ca anumite evenimente sa fie corelate.   Sursa: Wikipedia

De fapt aceasta minciuna era destul de raspandita in lumea muzicienilor acelei vremi. Colegul de trupa al lui Ellefson, un chitarist pe nume Chris Poland, si narcoman cu mai multa experienta, altfel un instrumentist extrem de talentat, ar putea fi sursa acestei convingeri dezadaptative, intrucat la acesta auzise prima data aceasta informatie falsa si periculoasa. Iata deci forta unei convingeri la care se adauga influenta sociala precum si efectul Placebo. Putem deci invata de la cei din jur inclusiv lucruri care tin de gandirea magica si, mai mult decat atat, atunci cand cineva in care avem incredere ne ofera un drog care nu are absolut nicio influenta asupra creativitatii umane dar ne spune ca ar avea o astfel de influenta, putem sa dam dovada de mai multa creativitate ca urmare a acestei sugestii. 




Cred ca fiecare poveste de acest fel are la origine o astfel de minciuna. Unii ar spune ca sunt minciuni sau sugestii pe care le impinge in constiinta noastra diavolul iar oamenii le cred, spre marea lor nenorocire. Orice ar fi si de oriunde ar veni, (nici macar nu conteaza), important este rezultatul: si anume faptul ca, pornind de la slabiciunile noastre omenesti, ajungem sa credem, in lipsa unor dovezi adecvate, ca aceste sugestii ar putea fi adevarate. In special daca experienta ta de viata este una limitata si nu te poti baza pe lucruri cum ar fi increderea in fortele proprii, rabdare si persistenta in urmarirea scopurilor.

Potrivit psihiatrului Ross Campbell, motivele cunoscute ale consumului de droguri:
  • Curiozitate
  • Presiunea grupului
  • Depresia
  • Furia reprimata
Aparent la aceasta lista scurta se dauga uneori si dorinta de a fi un muzician de geniu. Cred ca orice adictie are la baza acest proces de mistificare. Am avut ocazia sa descopar prin discutii cu dependentii de jocuri de noroc faptul ca si ei, la randul lor, sunt dominati de gandirea magica si isi spun in permanenta minciuni care neaga realitatile si propriile experiente. Dar uneori devenim extrem de receptivi la aceste minciuni fiindca realitatea poate sa fie coplesitoare in momentele cheie ale vietii noastre, adica momentele cand avem nevoie sa ne adaptam la ceva nou sau cand pur si simplu avem nevoie de un miracol. 








(1) Imaginea Magic, de Zayceva Tatiana, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 11.08.2022) Magical Thinking, website: Wikipedia

(3) Amazon, (acc. 11.08.2022), My Life with Deth: discovering meaning in a life of rock 'n' roll, website: Amazon

(4) Campbell Ross, (2001), Copiii nostri si drogurile, editura Curtea Veche, Bucuresti
Continue reading

duminică, 19 iulie 2020

Ne fascineaza cultele religioase unde lucrurile degenereaza, in numele lui Dumnezeu. In gruparea de penticostali din orasul suedez Knutby lucrurile au luat-o razna si, acestui cult i se cuvine un loc privilegiat in topul celor mai degenerate culte care au existat vreodata.


☆ ☆ ☆

Vezi o comunitate de penticostali (nu ca ar fi ceva gresit cu ei) si ai impresia ca totul trebuie sa mearga extraordinar acolo, sub obladuirea Celui de Sus, nu-i asa? Dar uneori aparentele inseala, chiar si intr-o comunitate de oameni credinciosi. Acum nu stiu cum au inteles acesti penticostali din Suedia credinta si pe Dumnezeu, insa acolo s-au intamplat niste lucruri exceptional de urate, in mod constant.

Spre exemplu, o auto-proclamata "Mireasa lui Hristos" (pe nume Asa Waldau), pastor la biserica penticostala din orasul suedez Knutby ii cere tanarului pastor Helge Fossmo (care era casatorit cu o alta femeie) sa o ... "satisfaca sexual in numele lui Hristos". Daca nici asta nu v-a blocat neuronu' atunci inseamna ca sunteti prea buni pentru blogul meu. Una peste alta, astea se petreceau undeva la inceputul acestui mileniu, deci nu in evul mediu si, cum spuneam, intr-o tara cunoscuta mai curand pentru nivelul de civilizatie.

Dar religia a fost intotdeauna folosita de unii pentru a-si "autoriza" fara-de-legile si daca cei doi traiau aceasta "chestie in numele lui Hristos", Helge Fossmo se depaseste pe sine in momentul cand, dupa ce a inceput o relatie sexuala cu Sara Svensson, dadaca a copiilor sai, o convinge pe aceasta sa o ucida pe sotia lui Alexandra Fossmo, fiindca... asta e voia lui Hristos. Ceea ce tanara Sara Svensson va face, animata fiind de cateva chestii cum ar fi un delir religios si o tulburare de personalitate dependenta.

Sara Svensson fusese convinsa de pastorul penticostal ca aceasta crima este o dovada de supunere fata de Dumnezeu, caruia I se implinea voia. El decisese ca Alexandra Fossmo trebuia sa moara si sa se intoarca in ceruri, acasa. Mai mult decat atat, dadaca Sara Svensson a primit niste mesaje pe telefon, de la un numar necunoscut, care ii cereau sa comita aceasta crima, acest sacrificiu uman.

Fireste, aceste mesaje-text sunt puse pe seama lui Dumnezeu care, nu-i asa, ii facea Sarei Svensson onoarea de a i se adresa. Gen: "Hei am primit un mesaj! Uite, este de la Dumnezeu!!". Cam atat de credula se poate dovedi o femeie tanara care are o vulnerabilitate existentiala crescuta si detine o stima de sine extrem de precara. Adaugati la asta faptul ca prima sotie a lui Fossmo murise si ea in conditii misterioase - nu fusese dovedita crima insa (decesul a fost considerat accident, poate si pentru ca nimeni din Politie nu se asteapta ca un pastor crestin sa-si ucida nevasta pentru a colecta asigurarea de viata). 



Si cam atat de departe poate ajunge manipularea atunci cand sunt folosite parghiile pe care ti le pune la dispozitie credinta in Dumnezeu. Intotdeauna m-au fascinat cultele religioase si pana unde pot sa degenereze lucrurile, in numele lui Dumnezeu, intr-un astfel de cult. Se pare ca in gruparea de penticostali din orasul suedez Knutby lucrurile au luat-o razna urat de tot si, eu personal i-as rezerva un loc privilegiat acestui cult intr-un top al celor mai degenerate culte care au existat vreodata, depasit poate doar de mult mai faimosul cult al lui Jim Jones (People's Temple).

Sara Svenson a beneficiat de tratament psihiatric in urma acestei crime pe care a recunoscut-o imediat, spunand chiar ca "fusese lucrul corect pe care trebuia sa-l faca" (creierul ei era proaspat spalat si apretat). O persoana cu tulburare de personalitate dependenta este caracterizata de teama de abandon imbinata cu supunere si pasivitate. Cei cu un astfel de diagnostic ar face literalmente orice pentru a evita respingerea. Alte simptome includ evitarea responsabilitatii (iti cer sfatul si pentru a alege intre mustar si ketchup), sensibilitate exagerata la critica si evitarea compulsiva a singuratatii.

Cultul penticostal de la Knutby a devenit asadar un loc de intalnire pentru cele mai ciudate forme de viata. Psihopatii se intalnesc cu dependentii si din asta nu avea cum sa iasa ceva bun. Erau folosite imagini din biblie precum momentul in care lui Abraham i s-a cerut de catre Dumnezeu sa isi sacrifice fiul, pe Isaac, in numele credintei sale, fiind oprit de catre un mesager al lui Dumnezeu, in ultimul moment. Daca s-ar intampla astazi asa ceva, cred ca ar fi considerata... tentativa de omor...

Dar s-a intamplat in urma cu mii de ani si nimeni nu stie exact detaliile. Totusi, membrii cultelor cu profil de tulburare de personalitate anti-sociala (psihopatii) pot sa foloseasca astfel de scrieri religioase pentru a justifica o crima. Iar daca acestia se intalnesc cu personalitati dependente si "slabe de inger" pe care le pot teroriza cu abandonul, exista sanse sa nici macar nu fie condamnate pentru orchestrarea crimei.  








(1) Imaginea Personal Jesus, de Nello Filipe, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

vineri, 31 august 2018

Vrajitoarea este fix ce iti trebuie - ea iti da "apa la moara", te incurajeaza sa visezi si, pe scurt, elimina incertitudinea si neputinta omeneasca. Vei plati din toata inima pretul piperat fiindca de mult nu ai mai simtit atat de mult entuziasm!


o o o

Probabil ca nu ma insel prea tare cand afirm ca traim intr-o tara in care vrajitoarele traiesc mai bine decat psihologii, din motive lesne de inteles. Superstitiile sunt inca foarte raspandite  si vrajitoarele chiar ne ofera iluziile de care avem nevoie la un moment dat, in timp ce psihologii va trimit la munca ori va pun in fata unor adevaruri neconfortabile pe care ar fi de dorit sa le acceptati. Pe termen scurt - vrajitoarele castiga. Pe termen lung insa, ii veti da dreptate psihologului!

Cu alte cuvinte, vrajitoarele se impaca mai bine cu iluziile noastre decat psihologii, a caror misiune este sa ne aduca, usor, usor, cu picioarele pe pamant. O mare provocare pentru noi oamenii este aceea de a accepta ca exista incertitudine. In plus,  lucrurile nu ies intotdeauna asa cum ne dorim noi, si ar trebui sa fim noi cei care se adapteaza la realitate, nu invers. Realitatea poate fi uneori destul de dificila si inflexibila.

Dar vrajitoarea este prietenoasa si va ofera ceea ce ii cereti: o solutie rapida care necesita zero efort, excluzand efortul financiar. Este si o solutie care transforma realitatea in acord cu dorintele noastre. Spre exemplu, o vrajitoare va ofera o potiune magica care va anula cu totul vointa persoanei iubite si, in caz ca nu doreste sa lase totul in drum si sa va curteze intr-un mod disperat, ei bine, de aici inainte va face exact asta, chit ca nu a facut-o niciodata si nu ii sta in fire.

Vrajitoria exclude posibilitatea ca o anumita persoana detine o personalitate si anumite tendinte specifice acestei personalitati (spre exemplu, alesul inimii este carierist si nu il preocupa sa-si intemeieze o familie, iar daca l-ar preucupa asta, probabil ca si-ar alege o partenera care ii permite sa fie carierist, nu un copil care vrea atentie non-stop). Vrajitoria te asigura ca potiunea iti va rezolva toate problemele si va produce o schimbare de personalitate la cel iubit, fiindca vraja e prea puternica.

Asadar iata tot atatea motive sa crezi in vrajitoare - ele sunt exact ce iti trebuie: iti dau "apa la moara", te incurajeaza sa visezi, pe scurt, elimina incertitudinea si neputinta omeneasca. Singurul inconvenient ar fi pretul pe care insa il vei plati din toata inima fiindca rar iti este dat sa te simti atat de fericit(a) si increzatoare cum te face sa te simti o vrajitoare. Ea stie ce vrei sa auzi si spune exact acele lucruri, fiindca planul ei este unul pe termen scurt: banii din buzunarul tau sa mearga in buzunarul ei.




In mod interesant, unele dintre lucrurile pe care le "aranjezi" cu ajutorul vrajitoarelor si a "facaturilor", chiar se aranjeaza dupa pofta inimii tale. Insa regret sa te informez ca nu "facatura" este secretul succesului tau iar acest succes poate fi explicat stiintific prin intermediul unor alte parghii, ce tin mai putin de vrajitorie si mai mult de modul cum functionam ca oameni dotati cu un aparat psihic ce evolueaza potrivit unor principii si legi de functionare.

La persoanele mai destupate la minte se intalneste un alt comportament, oarecum inrudit cu mersul la vrajitoare: mersul la hipnotist. Nu vreau sa ii jignesc pe hipnoterapeuti comparandu-i cu vrajitoarele dar vad o oarecare inrudire aici care se leaga mai curand de credinta clientilor in puterile supranaturale pe care le detine hipnoterapeutul, asemeni vrajitoarelor.

Sunt insa convins ca un hipnoterapeut decent nu ar incuraja pe nimeni sa creada in obiective nerealiste cum ar fi, spre exemplu, credinta ca putem sa seducem pe oricine, oricand, daca "ne-a programat" hipnoterapeutul. Lucrurile nu stau chiar asa: cel pe care vrem sa il seducem are in continuare o personalitate proprie, un ideal in iubire pe care il cauta in sexul opus (si pe care tu s-ar putea sa nu il intruchipezi, orice ai face - desi nu esti dispus(a) sa faci absolut nimic fiindca ai platit prea multi bani ca sa mai si faci ceva).

Nu-mi place sa fiu eu acela care iti desfiinteaza credinta in Mos Craciun, in ingeri si alte miracole divine. Si cred ca experienta mea cu Psihologia m-a purtat, incet, incet catre budism - consider ca miracolul nu este sa mergi pe apa (tot respectul daca reusesti asta!) ci sa mergi pe pamant si sa apreciezi viata, asa cum este ea. Caci iata, in viata, si noi trebuie sa ne mai adaptam la realitate, cu toate ca ne-am dori ca realitatea sa graviteze in jurul nostru, ca in jurul unui astru - da, de ce nu, in fond?

Dar am si o veste buna, totusi, tocmai fiindca nu-mi place sa iti desfiintez credinta in Mos Craciun. Uneori, diferenta intre posibil si imposibil este data de credinta noastra. Caci credintele ne influenteaza comportamentul iar comportamentul si actiunile noastre pot sa schimbe multe. Uneori, diferenta intre realist si nerealist sta in faptul ca vrem si credem ca putem. Pentru o persoana care nu crede in sine, este nerealist sa isi doreasca un anumit partener pentru care a platit chiar si vrajitoarele.

Aceasta situatie seamana cu superstitiile sportivilor care au tot felul de obiceiuri bizare: sa poarte anumiti ciorapi "care aduc victoria", pana se rup "ciorapii invingatori", sau sa consume un anumit tip de pranz (pui la rotisor) fiindca in acest fel vor castiga meciul. Daca credinta este suficient de puternica, aceasta ajunge sa aiba un impact asupra comportamentul - reusim sa ne mobilizam si intram intr-o anumita logica a lucrurilor: devenim cei care pot, merita si vor face totul pentru a castiga.

Care este rolul vrajitoarelor sau a hipnoterapeutului in aceasta ecuatie? Este rolul celor care iti ofera un stimul puternic ce te va pune in postura persoanei care doresti sa fii. Acel stimul nu este potiunea magica sau hipnoza in sine. Acel lucru este credinta. Cand credinta este facilitata de o persoana in care ai o incredere neclintita (vrajitoarea, hipnoterapeutul, antrenorul, liderul de secta, etc), atunci aceasta credinta poate sa devina suficient de puternica incat sa produca schimbari.

In medicina acest proces poarta denumirea de "Placebo" - medicamentul care alunga boala, prin puterea credintei si a increderii pe care o ai in medic, desi continutul farmaceutic este de zero substante active. In Psihologie, procesul poarta numele de "Profetie auto-indeplinita" - minciuna pe care ti-o tot repeti pana cand devine adevar. Daca te crezi un invingator,  te si comporti ca un invingator (muncesti, te sacrifici, crezi in tine), si, in cele din urma, ei bine, se prea poate sa devii acel invingator.

Nu de mult timp am intalnit un articol despre Novac Djokovici, tenismanul care a avut privilegiul si meritul de a deveni liderul mondial al acestui nobil sport. El ne vorbeste despre tehnicile de vizualizare prin intermediul carora a reusit sa devina ceea ce este astazi. Iar daca te gandesti, fiecare dintre noi se vede pe sine intr-un anumit mod: inzestrat cu resurse, puternic, descurcaret, sau, dimpotriva, neputincios, slab, stangaci. Uneori folosim aceasta auto-hipnoza pentru a invinge, alteori pentru a pierde lupta cu viata.








(1) Imaginea Going Home, de Tom Lee, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0
Continue reading

luni, 13 august 2018

O fetita vinde limonada ca sa-si ia un ipad. Un politist cu "inima buna" se induioseaza pana in adancul sufletului si gata, s-a zis cu ratiunea... Ii face rost chiar el de ipadul mult visat. Din pacate, mama fetitei nu a refuzat gadgetul.


o o o

Trebuie sa-ti placa oamenii care se lasa purtati pe aripile emotiilor, ca si cand ar fi fumati si viseaza tot felul de chestii mai mult sau mai putin idilice. Apoi trece betia emotiilor si sunt pusi sa dea cu subsemnatul la Politie: "totusi, de ce ati dat ca nesimtitul in doamna / domnisoara de la Jandarmerie? Este ceva ce ar face un barbat in toata firea, ca dumneavoastra?"

Iar ei raspund ca niste copii psihopati care inca sunt in mintea si sufletul lor, ca ... "parea ceva distractiv de facut intr-o seara de Vineri". Iar eu nu pot sa nu-mi amintesc acea vorba stramoseasca: "Da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma! Oare ce inseamna sa ai mintea de pe urma? Care sunt trasaturile ei? Ce poate ea sa faca pentru tine si pentru huliganii de Vineri seara?

Am intalnit de curand o poveste interesanta despre un politist si o fetita care vindea limonada pentru ca dorea sa isi cumpere un ipad. Pe scurt, povestea suna cam asa: politistul o descopera pe aceasta fetita care vinde limonada, fiind impresionat pana in adancul sufletului sau curat de bugetar. Si pazea cand se naste emotia caci s-a terminat cu ratiunea - intram intr-o "logica a miracolului si a gandirii magice" ... intr-o "zona crepusculara" in care porcii zboara iar banii cresc in copac.

Politistul "bun la suflet", fireste ca se duce sa ii convinga pe cei de la magazinul de profil sa doneze un ipad fiindca fetita asta chiar merita sa aiba si ea un gadget din-asta care ii transforma pe toti copiii in niste moluste lipsite de personalitate si experienta sociala reala. Zis si facut. In timp record, de bun ce era acest politist, i-a facut rost fetitei de un ipad. Happy end fericit, in stil american, de la mama lui. 




Bun, ma intreb eu, dar ce invata fetita din povestea asta? Fiindca oricat de idilic ar fi sa stii ca si copilul tau dezvolta o anomalie fiziologica la coloana sau un diabet prematur, pe baza sedentarismului si a dependentei de gadgeturi, ceea ce ne ramane cu adevarat nu sunt gadgeturile ci mai curand lectiile de viata pe care ni le ofera experientele de zi cu zi. 

Si crede-ma ca mi-am batut capul mult si bine ca sa inteleg ce poate sa invete un copil din faptul ca cineva "i-a implinit visurile" printr-un gest de mare sensibilitate, rar intalnita in randul oamenilor legii, dar nu reusesc sa imi dau seama. Poate ma ajuti tu cu un comentariu: exista vreo parte buna la faptul ca cineva iti cumpara un ipad si te scuteste de "scarbici"? 

As putea in schimb sa descopar usor, relativ numeroase beneficii ale faptului ca respectiva fetita nu primea niciun ipad de pomana si continua sa vanda limonada, toata vara, poate si vara urmatoare. 

  • Un copil vinde limonada - politistul s-a bucurat de limonada aceea, deci, probabil ca ar fi vrut si altii sa se bucure. Dar daca vine ipadul, e ca si cand eforturile nu mai au rost.
  • Copilul poate sa descopere ce interesant si util este sa oferi un serviciu comunitatii, desi esti mic si nu poti face prea multe lucruri.
  • Inveti sa economisesti si sa iti duci la implinire scopurile, intr-un mod organizat, perseverent si cu rabdare. Vei avea nevoie de aceste calitati toata viata!
  • Inveti sa interactionezi cu oameni diferiti, sa ii multumesti, sa ii convingi, intelegi ca oamenii sunt de toate felurile si dobandesti o experienta sociala importanta.  
  • Inveti ca lucrurile care vin prea usor, precum ipadul, s-ar putea sa ascunda ceva primejdios si nefiresc.
  • Inveti nu doar ca nu exista miracole ci si ca nu ai nevoie de miracole, caci miracolul esti tu si capacitatea ta de a te face util comunitatii. 
  • Inveti sa crezi in tine insuti / insati, sa te bazezi mai putin pe ceea ce iti pot oferi "oamenii buni" care azi se emotioneaza usor iar maine se emotioneaza in alta parte, tot usor, si mai mult pe intelepciunea si vointa ta care iti raman la dispozitie. Vei avea nevoie de acestea toata viata.
  • Inveti ca in viata totul are un pret si, daca doresti sa obtii ceva, trebuie sa oferi ceva in schimb. Si pentru ca vrei sa obtii acel cel, vei oferi toata munca de care e nevoie.

Cred ca as putea inca sa scriu in lista aceasta dar ma opresc aici. Inteleg ca suntem oameni si suntem foarte vulnerabili la "miracole". Am prefera sa primim ceva cadou decat sa facem eforturi pentru acel lucru. Recunosc ca nu gandeam asa la varsta de 20 de ani sau cand eram copil dar acum chiar cred ca mama acelei fetite ar fi trebuit sa refuze cadoul acela, desi ar fi parut cel mai idiot lucru din lume, nu-i asa? 

Si, ca sa inchei simetric,  cred ca tinerii care vor sa rastoarne guvernul cred putin cam mult in miracole. Imi amintesc de acei copii care au descoperit ca poti sa obtii orice de la un adult cu inima buna daca dispui de o excelenta capacitate de a tulbura linistea acestuia. Iar daca adultii nu joaca cum zbieri tu, atunci probabil ca s-a terminat cu democratia din Romania.








(1) Imaginea Pigs in Space, de Allegory Malaprop, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0
Continue reading

duminică, 29 aprilie 2018

Stiintele de granita sunt fundamentate pe principii, legitati si metode de cercetare. Dar Psihomitologia este mai curand o gluma, o enciclopedie picanta unde colectionam idei absurde, iar sensul acesteia este desfiintarea legendelor urbane ale psihicului.


o o o

Una dintre cele mai interesante carti pe care le-am citit vreodata este un izvor de realism stiintific sec, si mi-a lasat nu doar o impresie puternica ci si un sentiment de siguranta psiho-emotionala. Asa sunt cartile care imi pica mie in mana. De altfel, am observat faptul ca fiecare dintre noi are tendinta sa gaseasca in jur mai curand dovezi ale propriilor convingeri decat orice altceva.

Dar pentru ca lectura despre care va vorbesc este rezultatul muncii si eforturilor conjugate ale unor cercetatori de prima clasa, nu putem sa nu luam in serios asa ceva. Este vorba despre cartea 50 de Mituri ale Psihologiei Populare, ai carei autori sunt niste obisnuiti ai mediului academic si universitar. Dar ce am mai descoerit interesant in aceasta carte?

E vorba despre cateva mituri desfiintate literalmente si fara drept de apel de catre cei trei "muschetari" ai psihologiei stiintifice. La acestea, am adaugat cateva mituri care m-au interesat pe mine si pe care le-am lamurit cu ajutorul altor surse. Fiindca fantezia umana este fara-de-limite, poate ar fi mai nimerit sa indreptam aceasta fantezie catre domenii care permit desfasurarea ei in voie, cum ar fi poate, proza fantastica.




  • Retina ochiului uman pastreaza ultima imagine vazuta de o persoana decedata sau ucisa? O gaselnita ca aceasta fireste ca a intrigat criminalistii pentru multa vreme, fiind luata in calcul pentru rezolvarea unor crime. Dar stiinta nu a reusit niciodata sa confirme aceasta ipoteza. In ciuda acestui fapt, unii dintre noi inca mai cred asta. Mitul rezista datorita interesului pe care l-au aratat autorii de beletristica sau scenaristii de film fata de aceasta idee. Niste criminalisti de la FBI care analizau, intr-o veselie, tot felul de imagini de pe retina - o poveste ca asta trebuia sa fie adevarata, dar, din pacate sau din fericire, nu este. Ulterior, s-a descoperit ADN-ul care, intr-un fel, poarta cu dansul imaginea criminalului, in special atunci cand avem suspectul identificat. 
  • Putem fi influentati prin intermediul stimularii subliminale, astfel incat sa ne schimbam total atitudinile in anumite situatii? Studiez psihologie de ceva timp si observ ca unii au tendinta sa exagereze anumite posibilitati ale acestei stiinte, nobile, de altfel. Spre exemplu, ideea ca, daca prezinti anumite indemnuri sau mesaje, poti schimba atitudinea cuiva, ca in filmul de mai sus. Mesajele sunt deci subliminale, fiindca altfel toti ne-am da seama ca se incearca manipularea noastra. In deceniile trecute, s-a incercat convingerea unui criminal sa se predea politiei, prin intermediul unui mesaj subliminal - "suna seful politiei, acum!" (ce comod pentru politie, nu-i asa?), care aparea intr-o fractiune de secunda, in timpul unui mesaj oficial al politiei. Fireste ca au dat gres, pentru simplul motiv ca motivatia umana functioneaza cu totul altfel. In acest context, o intrebare buna este urmatoarea: cum ne-ar putea influenta atitudinea un stimul pe care nici macar nu il percepem, intrucat se afla sub pragul senzorial?
In 1958, Compania Nationala de Televiziune din Canada (CBC) a realizat un test national fara precedent. In timpul unui popular show de televiziune de Duminica seara, a informat telespectatorii ca va realiza un test privind persuasiunea subliminala. CBC a prezentat subliminal mesajul "sunati acum" pe ecran, de 352 de ori pe timpul showului. Desfasuratorul companiei de telefonie nu a indicat insa o crestere a volumului de apeluri telefonice in urma acestui demers. -- 50 de Mari Mituri ale Psihologiei Populare
  • Putem prezice viitorul sau afla trecutul, ori putem realiza o comunicare intre minti, prin intermediul telepatiei? In ciuda faptului ca o mare parte dintre noi credem in astfel de lucruri, stiinta nu a reusit sa dovedeasca nimic din toate astea. In plus, acest domeniu a devenit o afacere profitabila pentru multi dintre cei care "pun la lucru" naivitatea noastra. Toate aceste asa-zise fenomene se bazeaza pe "perceptia extrasenzoriala", adica cunoasterea unor lucruri fara utilizarea simturilor. De fiecare data cand un cercetator a dorit sa investigheze aceste fenomene, rezultatul a fost mai curand descurajator, in ciuda faptului ca foarte muti oameni de stiinta chiar cred in toate astea. Cei care au dorit sa desfiinteze aceasta credinta, isi bazeaza demonstratia pe ideea de coincidenta si selectivitate a unor procese psihice (memoria / atentia). Atunci cand ne dorim foarte mult ca un anumit lucru sa existe (telepatia intre indragostiti, spre exemplu) cautam in mod agresiv dovezi ale existentei acesteia si avem sentimentul ca le gasim peste tot. 
  • Exista acele asa-zise experiente "out-of-body"? Putem sa ne parasim corpul in timpul unor interventii medicale sau chiar la comanda? Ei bine, stiti ca unii dintre noi realizeaza aceste asa-zise "calatorii astrale", de cele mai multe ori in timpul unor stari de coma, dar, s-ar parea, si la comanda, ori in timpul somnului. Asadar, limitarile fizice sunt eliminate in timpul acestor experiente "out-of-body" si putem sa facem calatorii in locuri speciale, unde simtim tot felul de stari extatice. Oricat de tentanta ar fi aceasta ipoteza, "cercetatorii rai" spun ca experimentele nu o sustin. O ipoteza mult mai plauzibila ar fi aceea ca experientele "out-of-body" reflecta esecul unor centri nervosi de a integra informatiile provenite de la simturi. Anumite experimente au dovedit faptul ca cercetatorii pot induce, in laborator senzatii similare la subiectii care "calatoresc astral", astfel ipoteza calatoriei astrale este puternic zdruncinata.
  • Putem invata in timp ce dormim, tot felul de informatii noi si complexe, cum ar fi o limba straina sau niste formule de matematica, ascultand casete? Da, exista, dupa cum probabil ca stiti, o industrie profitabila care se bazeaza pe credinta ca atunci cand dormim suntem receptivi la stimulii ce apar in jurul nostru. Ideea nu este noua si are deja o istorie bogata. Freud a observat ca atunci cand in jurul nostru apar stimuli, visele noastre ii integreaza, lucru demonstrat experimental de pionierii cercetarii viselor. Dar in ciuda faptului ca oamenii se dau in vant dupa astfel de experiente de invatare, care le economisesc timpul, nu s-a dovedit ca exista o reala diferenta creata prin ascultarea casetelor respective. In plus, apar si explicatiile alternative: daca casetele te trezesc din somn, exista posibilitatea ca orice ameliorare a cunostintelor sa se datoreze unei experiente clasice, constiente de invatare.




Dupa cum observati "cercetatorii britanici" au foarte mult timp liber, iar atunci cand ceva le starneste interesul, cum ar fi o legenda urbana teribilista, nascocita de te-miri-cine, ei se pun pe treaba si demonstreaza care este valoarea de adevar a acesteia. Da, sunt fara mila in ce priveste fantezia conspirationista si poate ca este mai bine asa. In fond, ceea ce ei au descoperit este de natura sa ne linisteasca, sa ne impace cu limitele noastre omenesti.

Nevoia noastra de legende urbane, apare din plictiseala si nevoia de atentie. Asa cum unora le place sa vorbeasca despre lucruri greu de demonstrat, precum "statul paralel", tot la fel, oamenilor le-a placut sa raspandeasca "din gura in gura", sau prin intermediul artei (povesti, filme, etc), anumite idei cu un caracter pronuntat absurd, pentru distractie si profit, dar si pentru ca avem o toleranta scazuta la incertitudine si ne plac raspunsurile rapide si simple. Nimeni nu poate dovedi legendele urbane, insa colectam fonduri reale in timpul pauzelor de publicitate.








(1) Imaginea Arthur, de Harwig HKD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 28.04.2018), Optography, website: Wikipedia.

(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing
Continue reading

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Maria Sharapova are ritualuri de asigurare. Iar ritualul de asigurare al lui Djokovic este sa faca haz de ritualurile de asigurare ale Mariei Sharapova. Care este ritualul tau de asigurare si ce ganduri magice ascunde acesta?




Cred ca ati observat deja ca ma aflu printre cei mai mari critici ai horoscoapelor, vrajitoarelor, credintelor in noroc / ghinion si ai tuturor acestor obiceiuri ce implica gandirea magica. Totusi, trebuie sa stiti ca, desi gandirea magica este o parte importanta a oricarei boli psihice si a oricarei tulburari de personalitate, s-ar parea ca aceasta poate sa fie utila, in anumite circumstante.

Gandirea Magica reprezinta atribuirea eronata a unor relatii de cauzalitate intre evenimente a caror legatura de cauzalitate nu am putea sa o dovedim prin intermediul gandirii logice. 
Corelatia Iluzorie este tendinta noastra de a percepe legaturi de cauzalitate intre evenimente, ca urmare, spre exemplu, a proximitatii lor in timp. Asociere falsa intre evenimente pur intamplatoare.

Cu alte cuvinte, nu exista diferente majore intre cele doua concepte iar daca gandirea magica este fenomenul, s-ar putea spune ca o corelatie iluzorie este mecanismul gandirii prin intermediul caruia se manifesta gandirea magica. Un exemplu pe care obisnuia sa ni-l ofere profesorul nostru de psihologie sociala era urmatorul.

Daca observati ca vecinul si-a luat umbrela dimineata iar apoi, in cursul zilei a plouat, asta ar putea determina pe cineva sa creada ca ploaia a survenit datorita faptului ca vecinul si-a luat umbrela. Exemplul este ilar, dar chiar acesta este mecanismul "magic" prin care se formeaza corelatiile iluzorii! Deci nu il subestimati fiindca s-ar putea sa il practicati si voi insiva. Motivul: este foarte la indemana iar tentatia este mare. Suntem fiinte ale minimului efort si dispunem de o toleranta scazuta la incertitudine.

Spre exemplu, mai intai observati ca purtati niste chiloti de culoare galbena si apoi vi se intampla un lucru pozitiv, vi se indeplineste un vis - cum ar fi sa fiti promovat. Fireste, pentru unii, asta va insemna ca lenjeria intima de culoare galbena este secretul succesului profesional - si atunci puteti purta chilotii pana isi schimba nuanta. Poate ca zambiti, dar s-a intamplat deja.

Rutina de inaintea meciului nu se schimba niciodata pentru Ray Allen (jucator in NBA). Un pui de somn intre 11.30 si 13.00, pui si orez alb la pranz, exercitii de intindere la sala, dupa care se rade in cap si exerseaza aruncari la 16.30. In fiecare zi va executa un numar egal de aruncari din fiecare loc al terenului. Exemple similare de comportament straniu abunda in lumea atletilor. Jason Giambi (jucator de baseball) poarta chiloti tanga aurii daca nu ii merge bine pe teren, iar Moises Alou (tot jucator de baseball), daca este ingrijorat ca isi pierde dexteritatea cu bata de baseball urineaza pe propriile maini, in mod frecvent. (Scientific American)




Dar, indiferent cat de ridicole sunt aceste adevarate "ritualuri de asigurare" ce par desprinse din rutina unei persoane cu tulburare de personalitate de tip obsesiv compulsiv, trebuie sa mentionam si faptul ca anumite experimente au demonstrat influenta pozitiva a superstitiilor asupra performantelor unor subiecti. Spre exemplu, intr-un experiment, faptul ca unor subiecti li s-a permis sa realizeze sarcini in prezenta talismanului lor norocos, ei bine, le-a sporit eficienta in activitate!

Cu alte cuvinte, pe cat de irationale sunt asocierile iluzorii, pe atat de eficiente se pot dovedi acestea in ce priveste cresterea performantei in activitate. Trebuie sa intelegem insa un lucru esential aici. Nu faptul ca efectuam anumite ritualuri de asigurare ne asigura performantele ci mai curand faptul ca si credem in puterea acestor ritualuri. In hipnoza clinica se folosesc asa numitele "ancore", prin intermediul carora accesam anumite stari.

Daca hipnotistul a asociat in timpul transei hipnotice pocnetul din degete cu starea "ready", iar noi fireste ca vom crede in aceasta asociere, fiindca avem a face cu un specialist adevarat, putem sa devenim dependenti de pocnitul din degete, aparent nu fara rost. Dar pentru ca orice hipnoza este de fapt auto-hipnoza, trebuie sa credem ca aceasta ancora foloseste la ceva pentru ca ea sa isi manifeste "potentialul".

Daca aceasta este fata luminoasa a gandirii magice si a ritualurilor de asigurare, se poate vorbi la fel de bine si despre o parte intunecata a acestora. Gandirea magica este prezinta in toate afectiunile psihice si tulburarile de personalitate si am sa va prezint cateva in cele ce urmeaza si modul in care gandirea magica este implicata:

  • Tulburarea Obsesiv Compulsiva - este de notorietate tendinta persoanelor diagnosticate cu asa ceva de a forma tot felul de ritualuri de asigurare cum ar fi verificarea continua, spalatul pe maini sau asezarea intr-o perfecta simetrie a lucrurilor - totul ar fi un dezastru altfel!
  • Tulburarea de tip Schizotipal - in lumea psihopatologiei este de asemenea cunoscuta tendinta acestor persoane de a construi explicatii irationale, adesea de tip conspirationist cu privire la sensul lucrurilor - coruptia exista din cauza masoneriei iar Venus in Scorpion inseamna ca vom fi tentati de iubirile interzise.
  • Tulburarea de tip Narcisic - poate mai putin evidente, dar totusi cu impact major asupra comportamentului, convingerile magice ale narcisistului se leaga de lucruri precum norocul, unicitatea, omnipotenta si omniscienta proprie sau credinta ca ceilalti ii datoreaza tot felul de lucruri pentru ca este special, iar daca i se intampla sa piarda ceva, este, fireste, doar din cauza altora.
  • Tulburarea de tip Borderline - caracterizata printr-un comportament dramatic, tulburarea de tip borderline isi are propriile mituri magice legate de nevoia persoanei de a primi asigurari si tendinta acesteia de a vedea oamenii ca fiind fie rai pana in maduva oaselor, fie "painea lui Dumnezeu" - de aici si problemele.
  • Tulburarea de tip Paranoid - a intrat oarecum in categoria de mituri urbane tendinta persoanelor cu trasaturi paranoide de a "simti raul" si intentiile diabolice ale celorlalti in ceea ce le priveste. Aceasta capacitate supra-naturala de a vedea lucruri care exista in mod potential este tot gandire magica, bazata pe tot felul de corelatii iluzorii - nu ai raspuns la telefon fiindca ma urasti, nu-i asa?
Jim Carrey spunea intr-un interviu ca uneori se surprinde pe sine insusi in propria casa din Los Angeles, CA, intrebandu-se: "Cum am ajuns aici? Ce am facut? Poate ar fi bine sa ma bucur de toate astea pana nu se intorc acasa proprietarii!" Ei bine, cred ca gandirea magica care ne anima din umbra explica tot ceea ce ni se intampla in mod normal. 

Gandirea magica sau "logica privata", cum o numim in psihologia adleriana, are un rol de auto-hipnoza si explica toate ritualurile noastre de asigurare. Asa spre exemplu este pentru mine sa scriu cate doua articole pe saptamana iar pentru voi este un ritual de asigurare sa le cititi constiinciosi.








(1) Imaginea Magic Coin, de Reyner Media, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 02.12.2017), Illusory Correlation, website: Wikipedia

(3) Wikipedia, (acc. 02.12.2017), Magical Thinking, website: Wikipedia

(4) Scientific American, (acc. 02.12.2017), Why Magical Thinking Works for Some People, website: Scientific American
Continue reading

luni, 23 octombrie 2017

Alchimistii incercau sa gaseasca piatra filozofala - leacul tuturor bolilor si transformarea oricarei pietre in aur. S-ar parea ca in plan psihic, lucrurile au mers mai repede - oamenii de stiinta au descoperit cum putem transforma nesansa in noroc, uratul in frumos si intunericul in lumina.




Suntem preocupati de succes si pe buna dreptate. Societatea de consum nu ne da prea multe alternative. Dar exista oare un secret al succesului? Imi veti spune ca succesul tine de noroc. Totusi, exista si opinii mai nuantate. O maxima celebra spune ca norocul este ceea ce se intampla atunci cand pregatirea intalneste oportunitatea. Cu alte cuvinte, lucrurile nu tin in totalitate de soarta, ele pot sa tina si de atitudinea noastra de pregatire si de cautare a oportunitatilor, daca este cazul.

Psihologia Personalitatii are o viziune specifica asupra succesului: au succes persoanele la care sunt puse in valoare aptitudinile personale (talentul) si respectiv caracterul (atitudini) - ceva ce mostenim si ceva ce ajungem sa dezvoltam pe parcursul vietii, prin educatie. Martin Seligman introduce inca un factor in aceasta ecuatie: pe langa telente si dorinta, mai este nevoie si de optimism. In absenta optimismului, a increderii, a curajului, este probabil sa dam gres chiar si daca stam foarte bine la capitolul talent si dorinta.

Gasesc ca optimismul poate sa faciliteze performanta prin intretinerea motivatiei si a dorintei. Daca nu am avea acea viziune frumoasa, luminoasa in legatura cu viitorul si lucrurile pe care le-am putea realiza, cel mai probabil dorinta si motivatia ar fi slabite, blocand astfel orice actiune pentru auto-realizare. Asadar, optimismul, alaturi de talent si dorinta, este un factor esential in aparitia norocului, adica a succesului.

Dar dincolo de cat de norocosi suntem in mod obiectiv, a fi norocos este si o stare de spirit, si sunt semne ca persoanele care se declara norocoase, chiar si sunt mai norocoase. Sa luam spre exemplu studiul Sandrei Murray, de la Buffalo University, NY. Cercetatoarea americanca a descoperit ca secretul cuplurilor fericite este faptul ca isi vad partenerul prin "lentile roz" - adica vad o calitate chiar si acolo unde altii ar vedea un defect. Nu este cicaleala, este atentie la detalii si nu este superficialitate, este buna dispozitie.

Iata deci ca secretul cuplurilor norocoase este aprecierea. Aprecierea este de fapt "ocheanul magic" prin intermediul caruia uratul devine frumos iar raul devine bine si, desigur, ghinionul devine noroc. De altfel, cand cineva afirma despre sine ca este norocos, poate sa etaleze semnele succesului (bani, putere, masini scumpe, femei frumoase, etc), dar poate foarte bine sa te surprinda spunand ca norocul sau nu sta in asa ceva ci mai curand intr-o sanatate buna, in puterea de munca sau in prietenii si familia sa. Sau cine stie... in faptul ca vede rasaritul in fiecare dimineata?




Norocul este unul dintre cele mai subiective lucruri, nu-i asa? Iar daca nu ar exista ocheanul magic al subiectivitatii noastre, prin care totul se transforma, probabil ca nimeni nu ar putea sa-si dea seama ca noi chiar suntem norocosi. Este interesant si faptul ca odata privind lucrurile prin intermediul ocheanului magic, lucrurile au tendinta sa se transforme si in plan obiectiv, observabil.

Dupa cum ati observat, a te simti norocos cu un anumit partener, transforma cuplul intr-un succes conjugal. De altfel Sandra Murray a observat si faptul ca persoanele care isi privesc partenerul prin acest ochean magic, il si incurajeaza pe acesta sa le ofere tot ce are mai bun.


Dupa 10 ani de cercetare stiintifica munca mea a scos la iveala un mod complet nou de a privi norocul si rolul vital pe care il joaca in vietile noastre. Ea demonstreaza ca o mare parte din norocul si ghinionul nostru este un rezultat al gandurilor si comportamentelor noastre. Mai important decat asta, reprezinta potentialul pentru schimbare si a produs o cale eficienta de a spori norocul pe care oamenii il experimenteaza in viata lor. (Richard Wiseman) 

Profesorul Richard Wiseman, nelansandu-se nici el prada superstitiilor despre noroc, a cautat sa descopere ce fac diferit oamenii care se declara a fi norocosi, astfel incat sa si devina mai norocosi. Astfel, acesta a organizat niste experimente prin intermediul carora a investigat modul de actiune al celor norocosi. El a observat spre exemplu faptul ca atletii care castiga o medalie de broz sunt mai fericiti decat cei care castiga o medalie de argint - cei cu bronz se gandesc ca au fost norocosi sa ajunga pe podium in timp ce aceia cu argint se simt ghinionisti pentru ca au pierdut aurul.

Wiseman a fost curios care este rolul interpretarii in mentalitatea celor norocosi si a descoperit ca ei gandesc mai curand precum atletii care au castigat bronzul. Spre exemplu, intrebati-va urmatorul lucru: ar fi un noroc sau un ghinion faptul ca, aflandu-va intr-o banca, are loc o spargere si sunteti impuscat intr-o mana? Ei bine, oamenii norocosi interpreteaza aceasta situatie ca fiind mai curand un noroc!

Imi veti spune ca nu este prea evident norocul din moment ce vor fi nevoiti sa stea cu mana bandajata timp de cateva luni de zile. Si totusi, ceea ce este important de retinut e faptul ca o simpla interpretare mentala poate schimba cu totul conotatia situatiei in care va aflati - semn ca a intervenit ocheanul magic. Dar ocheanul magic nu este obligatoriu un lucru rau - obisnuinta de a vedea datele realitatii in culori vii, tonice si luminoase are consecinte pozitive asupra capacitatii noastre de a ne schimba destinul, spune profesorul Wiseman.

Richard Wiseman, in ciuda tuturor astrologilor si a vrajitoarelor de pe fata Pamantului, a organizat ceea ce el anumit "Scoala Norocului" - un sir de experimente prin intermediul carora a incercat sa demonstreze (si a reusit!) ca norocul nostru poate fi crescut, potentat, daca ne dorim cu adevarat, iar modul prin care putem obtine asta este a gandi si a ne comporta precum oamenii norocosi.

M-am intrebat daca principiile descoperite in timpul muncii mele ar putea fi folosite pentru a creste catitatea de noroc pe care oamenii o experimenteaza in viata lor. Pentru a descoperi, am creat "Scoala Norocului" - o serie de experimente care examineaza daca norocul oamenilor poate fi imbunatatit facandu-i sa gandeasca si sa actioneze precum o persoana norocoasa. Proiectul a cuprins doua mari parti. In prima parte, m-am intalnit cu participantii si le-am cerut sa completeze chestionare standard care masurau norocul lor si cat de satisfacuti erau in ce priveste 6 arii majore ale vietii lor. Dupa aceea, am inceput sa le descriu cele 4 mari princiipii ale norocului, explicand cum anume oamenii norocosi le-au folosit pentru a crea noroc in viata lor. Spre exemplu, fara sa isi dea seama, oamenii norocosi au tendinta de a folosi tehnici variate pentru a crea oportunitati in jurul lor, sa rupa rutina zilnica sau sa gestioneze situatiile dificile, gandindu-se ca lucrurile ar fi putut sa stea mult mai rau. Le-am cerut voluntarilor ca timp de o luna sa incerce sa practice aceste exercitii si dupa aceea sa se intoarca si sa descrie ceea ce s-a intamplat. Rezultatele au fost dramatice. 80% dintre ei erau mai fericiti si mai satisfacuti cu viata lor si, probabil, cel mai important, erau mai norocosi. Oamenii ghinionisti au devenit norocosi iar oamenii norocosi au deveni chiar si mai norocosi. (Richard Wiseman) 

Dar care sunt cele 4 principii ale norocului descoperite de catre Richard Wiseman? Ei bine, el afirma ca oamenii norocosi, genereaza propriul noroc prin intermediul urmatoarelor strategii: I. Ei se pricep sa creeze si sa observe oportunitatile. II. Iau decizii norocoase ascultandu-si intuitia. III. Creaza profetii auto-indeplinite prin intermediul unor asteptari pozitive si IV. Adopta o atitudine rezilienta care trasforma nesansa in noroc.




Dupa cum observati, prin intermediul ocheanului magic,  la scoala norocului totul se transforma din rau in bine si din urat in frumos, asa precum, alchimistii incercasera si probabil ca inca mai incearca sa gaseasca piatra filozofala si sa obtina leacul  tuturor bolilor sau sa tranforme orice metal in aur. S-ar parea ca in plan psihic, lucrurile au mers mai repede - oamenii de stiinta au descoperit cum putem transforma nesansa in noroc prin intermediul subiectivitatii noastre.








(1) Imaginea Destiny, de Dave Gough, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Weiseman, R., (2004), The Luck Factor, Arrow Publishing, London, U.K.
Continue reading

miercuri, 30 august 2017

Cea mai importanta trasatura a oamenilor fericiti este ca... isi doresc sa fie fericiti! Iar cand exista o vointa, se gaseste o cale. Ai renunta la toate dorintele tale pentru a deveni fericit? Sau ai putea sa apreciezi lucruri care nu mai inseamna nimic pentru tine?




Cred ca si tu esti convins ca fericirea ta depinde de circumstantele vietii, de cat de mult iti reusesc planurile, de cat de multe nenorociri se abat asupra ta. Pare o asociere logica si tocmai din aceasta cauza, foarte multa lume este convinsa ca fericirea este dependenta de circumstante, de evenimente, ca si cand exteriorul ar exercita o actiune de neoprit asupra emotiilor noastre. De aici si mitul.

Dupa cum stiti, una dintre preocuparile principale ale Psihopediei este tocmai aceea de a lupta cu miturile raspandite la nivelul psihologiei populare, in special atunci cand acestea sunt incarcate de falsitate si, in consecinta, de pericole. A crede ca viata noastra psihica este dependenta in proportie de 100% de ceea ce ni se intampla, inseamna sa excludem influenta personalitatii asupra starii noastre emotionale. Crezi oare si tu ca daca esti parasit de persoana iubita, atunci intri in depresie, iar daca castigi la loto esti fericit pentru totdeauna?

Din perspectiva terapeutica adleriana personalitatea (stil de viata) si felul cum este aceasta structurata este singurul lucru care influenteaza starea noastra emotionala si de aceea, foarte multi clienti cu care intru in contact, se mira cand, in loc sa le ofer consolare cu privire la ceea ce li se intampla, le ofer un cu totul alt tip de servicii: a invata sa intre in contact cu realitatea si a se adapta la aceasta realitate, alegandu-si emotiile in functie de necesitatile momentului.

Am sa va invit sa lecturati urmatoarea pilda:

O tanara a mers la bunica ei si i-a povestit despre viata ei si ce greutati avea – sotul sau o inselase si era devastata. Nu stia cum sa treaca peste si voia sa renunte. Era obosita sa mai lupte, sa mai incerce. I se parea ca o data ce rezolva o problema, alta venea.

Bunica a luat-o la bucatarie. A luat trei oale cu apa si le-a pus pe foc. In scurt timp, apa din oale a inceput sa fiarba. In prima oala a pus morcovi, in a doua oua si in a treia a pus cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata un cuvant.

Cam in 20 de minute a oprit ochiurile la aragaz. A scos morcovii si i-a pus intr-un castron. A scos si ouale si le-a pus intr-o castron. Apoi a turnat cafeaua intr-un castron.

S-a intors la nepoata ei si i-a zis “Spune-mi ce vezi.”

“Morcovi, oua si cafea” a raspuns.

Bunica ei a rugat-o sa se apropie si sa puna mana pe morcov. A facut asta si a simtit ca morcovii sunt moi. Bunica a rugat-o apoi sa ia un ou si sa il sparga. Dupa ce l-a decojit, a observat ca oul era fiert.

I-a mai spus sa incerce cafeaua. Nepoata a zambit cand a gustat aroma bogata, dupa care a intrebat “ce inseamna toate astea, bunico?”

Bunica ei i-a explicat ca fiecare din acele obiecte au fost supuse aceluiasi tratament: apa fiarta. Fiecare a reactionat diferit. Morcovul era tare, dar o data cu fierberea apei a devenit moale si fraged. Oul era fragil. Coaja subtire ii proteja interiorul lichid, dar dupa ce a fiert a devenit tare. Boabele de cafea macinate in schimb, sunt unice. Dupa ce au fost adaugate in apa acestea i-au schimbat culoarea.

“Tu care esti?” a intrebat bunica. “Cand calamitatea iti bate la usa, cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?”

Gandeste-te la asta: Care sunt? Sunt morcovul care pare tare, dar care in contact cu o calamitate devine moale si isi pierde din putere?

Sunt oul care incepe cu o inima moale, dar se schimba o data cu caldura? Am un spirit fluid, care dupa o despartire, un deces, o problema financiara, devine calit si rigid? Am acelasi invelis, dar interiorul meu a devenit acru si dur cu un spirit rigid?

Sau sunt ca boaba de cafea? Cafeaua schimba culoarea apei. Cand apa incepe sa fiarba, se elibereaza aroma si mirosul. Daca esti ca boaba de cafea, atunci cand totul pare sa fie pierdut, tu devii mai bun si schimbi situatia in jurul tau. Cand e ora cea mai neagra, te ridici la un alt nivel?

Cum gestionezi o problema? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?




Acest mit alt "corespondentei necesare" intre ceea ce ni se intampla si ceea ce simtim, vine cu un manunchi de alte mituri subzistente: existenta unei crize a adolescentei, a unei crize de la mijlocul vietii, a crizei "cuibului gol" - cand o mama sufera pentru plecarea de acasa a copiilor deveniti adulti, sau o asociere intre batranete si depresie. Nu spun ca sunt excluse astfel de crize. Ele sunt posibile, dar nu sunt o regula dovedita statistic.

In terapia pe care o practic, le pun la dispozitie clientilor mei anumite strategii prin intermediul carora sa scape, nu doar de mitul si convingerea launtrica care afirma ca circumstantele le determina dispozitiile sufletesti, ci si de dispozitiile sufletesti pe care le traiesc, ca si cand nu li s-ar da de ales. In realitate, avem ceva mai multe optiuni, cel putin dupa ce am trecut pe la un cabinet de psihoterapie.

Iata in ce mod putem sa iesim de sub dicatura circumstantelor:

  • Renuntand la dorintele nerealiste (din pacate nici macar nu realizam cat de multe dorinte nerealiste avem, strecurate in aspecte banale ale vietii)
  • Dorind lucrurile pe care le avem (stiu, este dificil sa apreciezi ceea ce ai deja, insa merita din plin, cel putin in ce priveste nivelul nostru de buna dispozitie)

Este dovedit stiintific ca oamenii fericiti au astfel de trasaturi si, de asemenea, este dovedit stiintific faptul ca persoanele care beneficiaza de conditii ideale de viata (ex. au castigat la loto), nu reusesc sa fie fericiti, in acord cu conditiile si circumstantele vietii lor. De asemenea, s-a dovedit stiintific ca numai in conditii de saracie extrema un plus de venit poate imbunatati dispozitia emotionala. Toate acestea sunt argumente in slujba ideii ca nu depindem de circumstante in ce priveste fericirea, sau cel putin, nu in proportia in care ni se pare noua ca am depinde.








(1) Imaginea Happiness, de James Baker, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 sub licenta
Continue reading

miercuri, 16 august 2017

Procesul terapeutic este inteles uneori ca un soi de "Narcissistic Supply", pentru care platesti anumite sume - potrivit unei mentalitati de piata. Mergem la psiholog "sa ne aline suferinta". Dar stadiul "hranei pentru Ego" ar trebui sa lase loc schimbarilor profunde de atitudine.




Marturisesc faptul ca o consiliere psihologica nu se potriveste chiar tuturor celor care vin in consiliere. Poate ca unora li se potrivesc mai mult medicamentele de la psihiatru. Este interesant insa faptul ca nu toti clientii stiu de ce se gasesc intr-o consiliere psihologica. Ei descopera ca de fapt nu isi doresc sa se simta mai bine si nici nu isi doresc sa schimbe situatia in care se afla. Eu, potrivit moto-ului pe care l-am adoptat, am astfel de lucruri pe ordinea de zi.

Motto: Dati-mi curajul de a schimba ceea ce pot schimba, linistea de a accepta ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele. (Serenity Prayer)

Insa multi dintre clientii cu care am de-a face fug efectiv din consiliere cand sunt asezati in fata acestor noi moduri de a pune problema. Spre surprinderea mea, ei nu sunt deloc impresionati de vestile bune pe care am sa le ofer - faptul ca isi pot controla emotiile sau faptul ca, prin intermediul unor actiuni de bun simt, pot sa duca iar o viata normala, sa se re-integreze social profesional sau familial. Ai spune, simplist, ca ii sperie eforturile dar mi-e teama ca nu acesta este raspunsul.

Acesti clienti sunt de fapt pusi in fata unei "versiuni" a propriei personalitati pe care nu o cunosc si care le provoaca frisoane: ar insemna sa devina... "nimeni", niste Isusi pe o cruce, sa renunte la dorintele lor lipsite de realism si sa imbratiseze un profil modest, de oameni normali, sa renunte la satisfactiile imediate de a-si plange de mila sau de a se imbata cu apa rece, ori chiar de a scapa de toate problemele (prin suicid) pentru satisfactii indepartate, cum ar fi faptul ca intr-o zi, vor putea sa dispuna de o situatie mai frumoasa decat cea pe care au pierdut-o.

Iata ce cred destul de multi clienti despre psihoterapie:




Problema satisfactiilor imediate reprezinta un impediment major in consiliere, ca si in viata. Fiindca o mare parte dintre cei care vin in consiliere nu sunt pregatiti sa creasca din punct de vedere personal, ci sunt mai curand pregatiti sa guste satisfactii imediate, precum cele despre care vorbeam mai sus, consilierea si psihoterapia au trebuit sa faca un compromis cu clientela de acest fel si sa permita un nivel considerabil de satisfactii imediate.

Am de-a face cu oameni care sunt obisnuiti sa primeasca "suport emotional" din partea prietenilor cate 4-5 ore pe zi, devenind astfel dependenti de acest suport, iar eu imi propun sa cladesc in interiorul lor pe cineva care le ofera acest suport 24 / 24. Dar daca devenim noi insine "grupul de suport", atunci intreaga noastra personalitate, modul nostru de afirmare publica si stilul nostru de viata, in general, devin o piatra de moara la care trebuie sa renuntam.

Unii dintre clienti sunt obisnuiti sa traiasca suferind si din cauza asta, suferintele devin din ce in ce mai complexe si mai reale, si isi cer tributul la nivel psiho-somatic, prin tot felul de dereglari pe care le manifesta: ale tractului digestiv, ale sistemului circulator, tulburari sexuale sau dermatologice, etc. Le spun apoi un citat dintr-o carte, care suna in felul urmator:

Este ca si cand te-ai afla intr-o barca sparta din care trebuie sa arunci totul pentru a nu te scufunda. Daca pastrezi o ladita cu aur, ai putea sfarsi dormind cu pestii din cauza ei... (Printesa Lupilor, Marius DeWolf)

Numai ca aici nu este vorba doar despre pierderea unui anumit lucru - relatie, pozitie sociala, job, etc. Aici este vorba si despre un anumit mod de a fi: a suferi, a ne afirma prin suferinta, a ocupa centrul atentiei prin suferinta si a obtine anumite beneficii prin suferinta. Pierderea propriu-zisa (ex. relatie), este dureroasa si invalidanta. Dar ceea ce ne invalideaza cu adevarat este atitudinea noastra in fata pierderii, prin intermediul careia suntem cu totul blocati.

Daca te-a tulburat un fapt, suferinta nu se datoreaza faptului in sine ci modului cum l-ai interpretat. Iar acesta il poti schimba oricand. (Marcus Aurelius)

Aceasta nu este o problema de inteligenta. Nici pe departe. Este deci eronat sa afirmam ca din cauza lipsei de inteligenta, anumiti oameni nu reusesc in viata. De fapt s-a demonstrat in repetate randuri ca oameni ce dispun de un IQ, "de speriat" (in sensul bun), nu reusesc in viata doar pentru ca au de partea lor acest IQ, peste medie. Personalitatea umana este formata din Aptitudini (aici intra IQ-ul), Temperament (este mostenit genetic, in buna parte) si Caracter (sau Atitudini, care se formeaza prin educatie).

Cercetarile arata faptul ca IQ-ul, desi poate reprezenta un atu in adaptarea noastra la mediu, poate sa nu foloseasca la absolut nimic - literalmente. Ceea ce face cu adevarat diferenta in opera noastra de adaptare la mediu este atitudinea noastra (Caracterul) - ex. disciplina, perseverenta, seriozitatea. Cu atitudinea se poate lucra in psihoterapie si consiliere, aceasta fiind singura dimensiune a personalitatii asupra careia se poate interveni. Prin intermediul schimbarii atitudinilor, controlam si pornirile temperamentale si, in final, structura Eului.

Sadeste un gand si vei culege o fapta. Sadeste o fapta si vei culege un obicei. Sadeste un obicei si vei culege un caracter. Sadeste un caracter si vei culege un destin. (Dalai Lama)

Asa cum afirmam mai sus, consilierea a devenit in ultimii ani, prin intermediul psihologiei umaniste, un fel de "Narcissistic Supply" - adica hrana pentru Ego-ul fragil al omului modern, care depinde foarte mult de ceea ce primeste din exterior. Se promoveaza chiar o atitudine de incurajare a satisfactiilor imediate, pentru ca in acest mod se creaza relatia terapeutica, care este de o importanta capitala. Dar daca se ramane la stadiul de "Narcissistic Supply", nu obtinem nici un fel de ameliorare a atitudinii sau a personalitatii, iar pe termen lung rezultatele sunt dezastruoase.

A fi alaturi de un client care isi deplange soarta cat e ziua de lunga, asta poate sa faca si prietenul sau cel mai bun. In lucrul meu cu clientii imi propun sa le adresez acestora provocarea de a schimba anumite lucruri care nu le convin si pot fi schimbate, sau de a accepta anumite lucruri. Pentru ambele scenarii le asigur instrumente mentale si emotionale prin intermediul carora sa isi duca la bun sfarsit provocarea.








(1) Imaginea Despair. Introspection. Consolation, de Peter Jackson, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
Continue reading

sâmbătă, 29 iulie 2017

Fiindca Narcis isi doreste ceva mai multa atentie decat ceilalti tipi din manualele de diagnostic psihiatric, mi-am propus sa reunesc in acest articol termenii interesanti care au aparut pentru a descrie tulburarea de personalitate de tip narcisic.




Ati observat, nu-i asa? Este o societate care incurajeaza mai curand dezvoltarea valorilor materiale, faima, prestigiul si cultiva gustul pentru imagine. Ce se afla in spatele imaginii, ne intereseaza mai putin. Iar in spatele imaginii se gaseste uneori o mare vulnerabilitate existentiala. Este cazul persoanelor cu trasaturi narcisice, care sunt cumva incurajate sa se manifeste ca atare, ba chiar sa se si raspandeasca, data fiind societatea consumerista in care traim.

Recunosc ca nu mi-a fost usor sa inteleg narcisismul, ca si tulburare de personalitate. Intalnirea cu lucrarea Malignant Self Love (Iubirea de Sine Patologica) a lui Sam Vaknin a reprezentat un eveniment din acest punct de vedere. Cum sta treaba cu stima de sine a persoanelor cu aceasta tulburare de personalitate: este inalta sau este scazuta? Este inalta dar fragila? Cum este de fapt stima de sine a lui Narcis?

Iubirea de Sine Patologica a fost cartea care m-a ajutat sa inteleg  narcisismul intr-un alt mod si m-a ajutat chiar sa dezvolt un sentiment de compasiune fata de persoanele care sunt afectate de aceasta tulburare de personalitate. Asa am inteles ca de fapt mitologicul Narcis nu este indragostit de sine, ci mai curand de reflectia pe care a vazut-o in apa, de unde si dependenta sa de aceasta reflectie. In plus, reflectia este pur intamplatoare, lucru care face dificila o auto-cunoastere obiectiva.

Am descoperit ca oglindirea de care s-a indragostit Narcis va fi utilizata pentru a zamisli un Sine Fals, adica un mecanism de aparare pe care Narcis il foloseste pentru a evita povara realitatii. Cand vorbim despre "povara realitatii", vorbim despre modul cum se percepe cu adevarat Narcis - despre lipsa de incredere si lipsa de iubire pe care o are pentru el insusi. Sinele Fals, care este doar unul dintre termenii dictionarului meu, vorbeste despre structura paradoxala a narcisicului.

Inainte de a va impartasi termenii pe care i-am colectionat din aceasta carte, dar si din experienta mea psihologica anterioara - caci ei nu sunt noi intotdeauna, am sa va rog sa va aruncati o privire peste urmatoarea lista de trasaturi, pentru a va face o parere despre criteriile de diagnosticare a tulburarii de personalitate de tip narcisic, potrivit manualului de diagnostic psihiatric emis de Asociatia Psihiatrilor Americani.


Pentru a diagnostica tulburarea de personalitate de tip narcisic trebuie sa fie intalnite urmatoarele criterii:

A. Tulburari semnificative in functionarea personalitatii manifestate prin:

1. Tulburari in functionarea eului:

a. Identitate: O tendinta excesiva de a regulariza stima de sine si imaginea de sine prin raportare la ceilalti. Stima de sine este excesiv de ridicata sau de scazuta, ori oscileaza intre extreme iar afectivitatea oglindeste fluctuatiile stimei de sine.

b. Auto-directionarea: Stabilirea de scopuri este bazata pe ideea de a primi aprobare din partea celorlalti; standardele sunt excesiv de inalte, in scopul de a atinge excelenta, sau dimpotriva, sunt prea scazute, bazate pe un sentiment nejustificat al meritului; adesea sunt incapabili sa constientizeze motivatiile.

SI

2. Tulburari in functionarea inter-personala:

a. Empatie: Dificultati in ce priveste capacitatea de a recunoaste sau de a se identifica cu sentimentele sau nevoile celorlalti; se afla intr-un contact excesiv cu impresiile altora, dar numai daca sunt considerate relavante pentru sine; isi sub-estimeaza sau isi supra-estimeaza efectul asupra celorlalti.

b. Intimitatea: Relatiile sunt extrem de superficiale si exista doar pentru a servi regularizarii stimei de sine; reciprocitatea este inhibata prin manifestarea unui interes autentic redus fata de ceilalti si un interes exacerbat pentru castigul personal.

B. Trasaturi de personalitate patologice, manifestate in urmatoarele arii:

1. Antagonism, conflictualitate, caracterizate prin:

a. Grandomanie: Sentimentul auto-suficientei, pe fata sau ascuns. Egocentrism; convingerea ca persoana este superioara celorlalti si atitudinea condescendenta fata de acestia.

b. Cautarea atentiei: Incercari excesive de a atrage atentia si de a ocupa centrul atentiei; cauta admiratia.


C. Tulburarea de functionare a personalitatii si expresia acesteia sunt relativ stabile in cursul timpului si nu depind de specificul situatiilor.

D. Tulburarea de functionare a personalitatii nu reprezinta expresia stadiului de dezvoltare specific individului sau mediului socio-cultural.

E. Tulburarea de functionare a personalitatii nu reprezinta o manifestare a efectului unor substante ori a situatiei medicale a persoanei.


(Asociatia Psihiatrica Americana, 2013)




Dictionar de Termeni Narcisici:


  • False Self (Eul Fals) - este un mecanism de aparare unic, utilizat de cei cu Tulburare de Personalitate Narcisica prin intermediul caruia ei se protejeaza de anxietate, si in special de abandon - radacina anxietatii. Sinele Fals se dezvolta in copilarie pe doua filiere: 1. printr-o educatie abuziva clasica (abuz fizic, emotional, etc), sau 2. prin abuzul pe care il constituie rasfatul. Sinele Fals va reprezenta de aici inainte o poveste pe care si-o spune Narcis si mai ales le-o spune celor din jur, o minciuna prin care el isi construieste Persona (imaginea publica) in scopul de a compensa propriul gol launtric, sentimentele accentuate de inferioritate. Sinele Fals devine punctul de referinta al lui Narcis, care il instituie pe dansul drept "Lider de Secta", cu puteri mai curand supra-naturale. Functiile acestei formatiuni (Eul Fals) sunt pe de o parte sa absoarba durerea iar pe de alta parte, sa impuna Eul Fals, ca un politist ce vegheaza pentru ca ceilalti sa respecte aceasta imagine de sine contrafacuta.  In caz contrar, apar "consecintele". Eul Fals, cand lucrurile devin "mai serioase" (in psihoza), este implicat in delirul de grandoare. 
  • Teama de Intimitate - este o trasatura asociata narcisismului, care il ajuta pe Narcis sa evite pericolul unor relatii reale, percepute de el ca fiind "o capcana" in care se simte limitat, plictisit, abuzat, lipsit de orizonturi. Desi Narcis se poate casatori, el o face doar pentru ca se asteapta asta din partea lui si pentru ca alegerea aceasta ii va asigura ceea ce se cheama Narcissistic Supply (Sursa de Validare), de care Narcis este dependent, ca un toxicoman. Da, Narcis se teme de intimitate, fiindca in intimitate devine vulnerabil, este demistificat, ramane un simplu om... si inca unul cu numeroase metehne.
  • Narcissistic Supply (Sursa de Validare) - Pare a fi un termen ce intra in "folclorul narcisismului", fiind citat de tot mai multe autoritati in domeniu. Sursa de Validare este constituita dintr-o atitudine specifica pe care Narcis o asteapta din partea celor din jur: adulatie, admiratie, veneratie. Ai spune ca despre asta scria si dr. John Grey (nevoi specifice ale barbatilor): incredere, acceptare, apreciere, admiratie, aprobare, incurajare. Da, dar faptul ca avem nevoie de ele,  nu inseamna ca suntem dependenti de ele, ca mintim pentru a le obtine, sau ca pedepsim in caz ca nu le primim - asa cum face Narcis. El procedeaza astfel fiindca isi imagineaza cu toata naivitatea ca ceilalti, universul din jurul sau trebuie sa se adapteze la nevoile sale, niciodata invers.
  • Pathological Narcissistic Space (Spatiul Patologic Narcisic) - Este nu atat o zona sau un spatiu geografic cat mai curand un grup de persoane care ii ofera lui Narcis ceea ce el asteapta din partea lor: daca  nu adulatie, admiratie, veneratie, atunci cel putin atentie. Fireste, ar prefera sa primeasca adulatie, dar, daca nu e cazul de asa ceva, se multumeste si cu atentie. In Spatiul Patologic Narcisic se constituie secta lui Narcis, adica acel grup de persoane care ii impartasesc toate convingerile si ii asigura medicamentul zilnic (Narcissistic Supply). Grupul de suporteri este "dovada obiectiva" a grandorii iar in cadrul acestui grup, Narcis are rolul de Guru, Mare Maestru Mistic, Lider Spiritual, etc si le tine tot felul de prelegeri sclavilor sai.
  • Grandiosity Gap (Prapastia Grandorii) - Ei bine, Grandiosity Gap reprezinta un element care trebuia sa existe si el in economia acestei tulburari de personalitate, si exista datorita faptului ca intre Eul Fals si Eul Real, intre grandoarea fanteziei si mizeria realitatii exista aceasta distanta colosala si penibila. Cand ceilalti observa aceasta prapastie, sau doar cand are acest sentiment al vulnerabilitatii, Narcis ia masuri punitive pentru "reglarea conturilor". De aceea Narcis este, in esenta un frustrat, fiindca asteptarile sale sunt nerezonabile, lucru care il tine mai mereu sub tensiune, plangandu-se de ceilalti, amenintand, insultand sau pregatind razbunari. 
  • Approach - Avoidance Cycle (Ciclul Apropiere - Evitare) -  Este un termen care descrie evolutia relatiilor lui Narcis intre idealizare si depreciere: el se apropie si se indeparteaza, ca si cand cineva s-ar juca cu apa in timp ce faceti dus, si ar comuta pe apa rece, atunci cand va asteptati mai putin. Datorita unor factori precum plictiseala, vulnerabilitatea sau teama de a fi descoperit intr-o postura demistificata (teama de intimitate), Narcis se apropie si se indeparteaza, facand relatia cu el sa para mai curand o tortura, un sir de experimente brutale, interminabile. El poate sa dispara fizic, dar poate si sa se transforme in altceva, potrivit unui efect al Dr. Jekill & Mr. Hyde. Daca va doriti stabilitate emotionala, relatia cu Narcis nu este alegerea potrivita. Narcis crede uneori ca in felul acesta reaprinde scanteia iubiri, dar, fireste, este "gresit inteles". 
  • Magical Thinking (Gandirea Magica) - In acest termen se afla esenta existentei Sinelui Fals. Vorbim aici despre minciuna si despre auto-iluzionare, despre telenovele si despre "little pink pony", daca doriti. Toate se afla in mintea lui Narcis, care crede cu sinceritate ca, daca isi doreste ceva suficient de puternic, acel ceva devine realitate, doar pentru ca merita. Eforturile sunt excluse fiindca Narcis traieste intr-o lume aristocratica, nu meritocratica. De aceea Narcis este atat de expus viciilor si compulsiilor (ex. jocuri de noroc), care ii promit o viata de huzur contra zero efort. Pare de nezdruncinat convingerea lui Narcis ca in lumea aceasta el va invinge orice obstacol si va primi totul, pe tava, doar pentru ca este frumos si se afla la locul potrivit, in momentul potrivit. 
  • Sindromul Peter Pan (Peter Pan Syndrome) - Stiti ca exista un syndrom care reflecta refuzul unora de a se maturiza. Chiar asa: de ce sa te maturizezi? Maturitatea presupune responsabilitati, obligatii si un stil de viata demn de o inchisoare de maxima siguranta. Cine are nevoie de asa ceva? Una dintre mastile pe care le poarta Narcis (are 2 masti) este aceea a copilului caruia ii permiti orice, fiindca "mai are de crescut", prin urmare nu este momentul sa ii acorzi responsabilitati penibile cum ar fi sa aiba el insusi copii sau sa-si castige painea. In spatele acestei imaturitati se afla teama de a-si asuma responsabilitati si, desigur, neincrederea in sine. 
  • Compulsia Narcisica (Narcissistic Compulsion) - Este un termen care curpinde eforturile lui Narcis de a crea o impresie in jurul sau - de unde si sentimentul ca Narcis este un "people junky". Rareori Narcis alege sa faca eforturi de bun simt pentru a realiza ceva concret si valoros. Eforturile sale constau mai curand in scene de gelozie sau invidie, revarsari de furie, "reglari de conturi" spectaculoase si cu zgomot, revanse, razbunari, pedepse, teste pe care le aplica celorlalti si alte intrigi de acest fel. Narcis se joaca de-a Dumnezeu. Din pozitia Maestrului, care merita veneratia, Narcis nu trebuie decat sa-si impuna vointa prin forta si viclenie. Munca este pentru tractoare, nu-i asa?










(1) Imaginea Narcissus, de Shadi Samawi, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Vaknin, S., & Rangelovska, L. (2003). Malignant self love: Narcissism revisited (1st ed. 4th rev. print.). Prague: Narcissus Publications.

(3) American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
Continue reading