Cabinete in Gradina si Auci in Serie

"Auci" se intampla atunci cand cineva are asteptari nerealiste. Iar cand avem extrem de multe asteptari nerealiste, se intampla un "Auci in Serie". In Psihiatrie, un "Auci" poarta numele de "diagnostic" si se considera a fi o problema de biologie precara. 

o o o

In literatura de specialitate se spune ca exista o asa-numita "trauma originara", adica un eveniment pentru care nu am fost pregatiti si care se afla la inceputul absolut al evenimentelor pentru care nu am fost pregatiti si pe care putem totusi sa ni le amintim. Toate celelalte traume nu ar fi decat reeditari ale aceluiasi eveniment, in special in ce priveste reactia proprie, de tip traumatic.

Daca stai sa te gandesti, cu cat suntem mai mici, cu atat suntem mai putin pregatiti pentru viata. Cu alte cuvinte, nu exista niciun copil care sa vina pe lume "gata pregatit" pentru viata, iar copilaria este un moment al traumelor fara de sfarsit. De aici intelegem faptul ca lipsa de pregatire si asteptarile nerealiste reprezinta o problema uriasa, nu doar in copilarie, infinit mai importanta decat ereditatea si "genele sarace". Numim aceasta problema cu termenul de "imaturitate".

Am un amic care crede ca si-a identificat "trauma originara". Este vorba despre momentul cand, in jurul varstei de 5 ani, parintii lui se trezeau devreme si plecau pe furis, lasandu-l pe baiat la tara, in grija bunicilor. Baiatul se trezea in zori si intelegea ca "a fost abandonat" (pana la proba contrarie), lucru pentru care fireste ca nu era pregatit si in plus, se merita sa si planga vreo 3 ore.

Acum, de fiecare data cand i se intampla un incident pentru care nu este pregatit amicul meu vorbeste cu baietelul de 5 ani si incearca sa il ajute sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva diferita. Spre exemplu, ii spune ca este mai interesant sa ramana la bunici si sa se bucure de toate lucrurile pe care le poate descoperi in gradina "fermecata" a bunicilor: plante cu flori stranii, insecte ne-mai-vazute, legume proaspete, cu forme neobisnuite, s.a.m.d.

Cu alte cuvinte, amicul acesta al meu, transforma un eveniment dureros intr-unul mai curand fericit, intr-o oportunitate. Pentru ca, asa cum stiti, daca imi cititi blogul in mod constant, mintea umana este o... "fabricuta de resurse", dupa cum poate fi, la fel de bine, si o "fabricuta de otravuri", in caz ca nu intelegem aceasta arma infailibila care este atitudinea umana.

Cultiva un gand si vei culege o fapta; cultiva o fapta si vei culege un obicei; cultiva un obicei si vei culege un caracter; cultiva un caracter si vei culege un destin.

Depinde asadar numai de noi cum ne folosim atitudinea. Cu o arma adevarata spre exemplu, poti sa iti salvezi viata sau poti sa o pierzi. Cam la fel stau lucrurile si cu atitudinea umana. Observati cred ca pun foarte mult accent pe atitudine si sunt mai putin preocupat de aspectele ereditare care ii coplesesc pe unii dar, in acelasi timp, le si ofera o scuza pentru a nu mai face eforturi de crestere.

Se crede spre exemplu ca, datorita unor glande hiperactive sau a unor zone din creier excesiv activate, am fi "condamnati" sa reactionam impulsiv sau excesiv de emotional si haotic. Dar nu s-a pus problema daca nu cumva aceste reactii sunt firesti iar glandele noastre sunt hiperactivate doar pentru ca avem reprezentarea faptului ca ne aflam in primejdie si atunci corpul (Sistemul Nervos) se adapteaza la conditii de razboi, activand tot ce este de activat, caci la razboi te duci pregatit.

Eu nu cred ca aceste reactii sunt disproportionate doar datorita biologiei "tarate" pe care am mostenit-o de la stramosi. Cred ca mult mai important este faptul ca, in mentalitatea noastra, anumite lucruri sunt pur si simplu extrem de grave si, ca urmare, si avem aceste reactii extreme atunci cand ele se petrec: fuga (inlesnita de frica) / atac (ca urmare a furiei), etc, adaptandu-ne deci la conditii de viata extrem de dificile.

Psihiatrul iti ofera niste retete, (atata s-a putut), ca sa iti mai adoarma reactiile (caci aparent, asa se face la razboi), pe principiul ca, atunci cand esti beat, razboiul devine baieram, toata lumea este mai frumoasa si fiecare om este prietenul tau. Desigur, nu as dori sa generalizez, dar, din pacate, multe dintre cazuri pot fi rezumate la enuntul de mai sus. In plus, apare si lista de efecte adverse. Dar se ocoleste problema de fond, in tot acest timp.

Si anume, problema de fond este faptul ca avem convingeri nerealiste. Ce se intampla cand cineva are o viziune nerealista asupra realitatii si asteptari umflate cu pompa? Pai se intampla un "AUCI". Iar cand foarte multe dintre convingerile si asteptarile noastre sunt nerealiste, se intampla un "AUCI dupa AUCI dupa AUCI dupa AUCI", un "Auci in Serie", carevasazica. Sau cu alte cuvinte, se intampla un diagnostic psihiatric, caci simti ca esti la razboi desi, tehnic vorbind, nu s-a declarat asa ceva.

Americanii au expresia aceasta interesanta:

reality check (testul realitatii)

noun

INFORMAL

noun: reality check; plural noun: reality checks

1. o ocazie in care cuiva i se aminteste cum stau lucrurile in lumea reala.

   
   

   
   

Exista deci o confruntare permanenta intre lumea reala si universul nostru subiectiv, intre bunul simt comun si logica privata. Testul realitatii nu se lasa asteptat caci realitatea are raul obicei sa dea buzna. Se poarta negocieri si fiecare negociaza dupa cum se pricepe pentru a transforma lumea reala si a o pune in acord cu asteptarile sale. Realitatea insa este mai curand inflexibila, de cele mai multe ori.

Reactiile emotionale disproportionate (plans, tristete, furie, anxietate, panica) au tocmai acest rol, fiind o incercare disperata si neputincioasa de face realitatea sa se potriveasca cu asteptarile noastre. 

Avem deci a face cu un scop (asteptari) si un mijloc (comportament). Comportamentul poate sa fie atat de problematic incat sa faci rost de un diagnostic psihiatric, pe negandite. Dar el este problematic doar pentru ca asteptarile tale sunt nerealiste. Daca stai sa te gandesti, un comportament de acest tip ar fi perfect normal in conditi de razboi, spre exemplu.

Practic, Omul Urmarit de Auci se afla in conditii de razboi cu lumea fiindca exista aceasta incompatibilitate intre lumea sa subiectiva si lumea reala. Oare te afli si tu in razboi cu lumea reala? Nici macar nu-ti dai seama ca ai cateva asteptari nerealiste si incompatibile cu viata sociala, asa cum este dansa. Dar atunci apare Auci si te trage de maneca. 

(1) Imaginea 121..., de Godino, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0