O emotie puternica iti da iluzia ca... "tot ce zboara se mananca". In plus, cand simti o emotie puternica, esti "pe aripile vantului" si "toata lumea e a ta". Dar, din pacate, o emotie puternica poate ascunde si o dezamagire amara.
Stiti ca imi plac cazurile interesante, pline de intrigi si mister, cu conditia sa nu mi se intample mie. Asa am descoperit cazul profesorului universitar William Douglas din Boston, care s-a indragostit de cine nu trebuie, adica de tanara prostituata Robin Benedict, cea care, ce sa vezi, s-a indragostit si ea de cine nu trebuie - de un peste (pimp) profesionist, pe nume Louis.
Pestele pare sa fie eminenta cenusie care s-a aflat in umbra acestei povesti incredibile in care tentatia a preluat controlul si a corupt totul, dar TOTUL. Lumea este deosebit de animata in zilele noastre de ceea ce simte si nu e de mirare ca pe calea acestor emotii ajungem sa pierdem tot ce avem. Cand le spun oamenilor ca in viata este cel putin la fel de important si ceea ce TREBUIE, nu doar ceea ce SIMTIM, au un soi de revelatie - soc.
Emotiile pot reprezenta un mesaj pretios: avem nevoie de anumite lucruri, care ne-au lipsit si ar fi cazul sa facem ceva in acest sens. Ascultandu-ne emotiile si actionand in aceasta directie, putem sa descoperim noi oportunitati de evolutie pentru viata noastra. Dar tot emotiile pot reprezenta si tentatii prin care raul se insinueaza in viata noastra mintindu-ne ca reprezinta "mai binele".
Perfectiunea este dusmanul binelui.
A venit timpul sa recunosti faptul ca nu tot ce simti este demn de urmat, iar uneori ceea ce simti nu este decat un prilej prin care raul preia controlul destinului tau pentru a-l zdrobi intr-un timp record, pentru a-ti face de petrecanie. Odata insinuat in mintea ta si in emotiile tale, raul va deturna literalmente destinul tau, prabusindu-l in neant, asa cum un avion este deturnat de un terorist sinucigas.
Dar sa revenim la povestea lui William Douglas. Acesta era un profesor universitar cu o reputatie impecabila in institutia in care activa si cu o viata de familie linistita. Dar s-ar parea ca ceva lipsea din viata lui si a sperat ca va gasi acel ceva in districtul rosu al orasului sau. S-ar parea ca acolo a gasit o prostituata care i-a picat intr-adevar cu tronc - pe Robin Benedict.
Spre mirarea oricui, Robin Benedict nu provenea dintr-o familie destramata cu un tata alcoolic care fugise de acasa cand avea ea 4 ani si o mama dependenta de heroina. Nu. La cei 20 de ani ai ei, ea era studenta la Scoala de Arte, unde se specializa in design. Mai mult decat atat, ea provenea dintr-o familie din clasa mijlocie, atasata de valorile si stilul de viata catolic sanatos. Cum ajunge o fata de treaba ca ea, intr-un loc nashpa precum Districtul Rosu?
Elementul lipsa din puzzle este iubitul lui Robin, un tip "fascinant" aparent, care i-a sucit mintile fetei, spre a o influenta in cele mai nefericite moduri. In scurt timp dupa ce l-a cunoscut pe pestele Louis, Robin ajunge sa abandoneze facultatea si sa lucreze la un salon de masaj, unde, de asemenea, in scurt timp, va fi pregatita pentru absolvirea catre "finalizari" pentru domnii generosi de la salon. Totul in numele iubirii pe care i-o purta lui Louis.
Din aproape in aproape, Robin, fata lui tata, se transforma intr-o felina periculoasa care iese la vanat in Districtul Rosu al orasului Boston. Aici il intalneste pe profesorul Douglas, care de asemenea se afla intr-o criza existentiala, adica se plictisea foarte tare. S-ar parea ca fiecare dintre cei doi a gasit la celalalt ceea ce cauta: Robin a gasit un client bun, iar profesorul a regasit fiorul tineretii de mult apuse, iubirea obsesionala si pasionata a adolescentei sale - numai trairi pozitive, fireste, de liniste, armonie, iubire si relaxare!
Profesorul ajunge sa o ia pe prostituata in deplasarile sale academice, pe la conferinte, unde Robin este prezentata drept asistenta lui. Fiind atat de indragostit de "asistenta" sa, William Douglas nu se mai gandeste la nimic altceva si in scurt timp ajunge falit. In plus, isi pierde locul de munca, pentru ca se amestecase in fondurile universitatii intr-un mod abuziv. Tineti cont ca ajunsese sa ii datoreze fetei vreo $3000.
Dar, cum se spune, "totul pana la bani". Pare ca Robin nu a reusit sa treaca peste datoria aceasta si tine sa il trezeasca la realitate pe profesor: "Imi dai si mie banii aia?". Aceasta trezire la realitate pare sa nu fi fost de bun augur pentru niciunul dintre ei. Profesorul isi da seama ca femeia iubita nu avea pic de compasiune pentru el si face un atac de panica care il aduce la spital. Pana si pe patul de spital Robin ii aminteste lui Douglas, dar si sotiei acestuia, ca batranul ii datora multi, multi bani.
Asa cum spuneam, trezirea la realitate nu i-a priit lui William Douglas iar intr-un moment in care contempla viata sa sfaramata in numele iubirii, este vizitat de Robin care nu vroia decat "banii pe show". Se pare ca nu era un moment bun pentru a face o plata asa mare, iar cum planul cu atacul de panica nu a dat niciun rezultat, profesorul isi pune sperantele in ciocanul cu care ii va sfarama capul iubitei sale. Case solved!
Da, povestea este fascinanta si as dori sa observ inca o data ca nu intotdeauna ceea ce simtim reprezinta "adevarul absolut". Epoca consumerista in care traim a instituit ideea ca suntem indreptatiti sa ne satisfacem toate poftele, iar poftele noastre par a se afla la baza economiei, un fel de motor al ei. Din pacate, cred ca pana si in psihoterapie s-a strecurat acest obicei de a recomanda omului sa faca ceea ce simte. Ca si cand, "clientul nostru, stapanul nonstru" s-ar aplica si acestui domeniu si tot ce ne dorim este ca un client sa plece linistit de la cabinet.
In cel mai bun caz, un terapeut de acest fel te poate intreba care ar putea fi rezultatul daca ai face ceea ce simti. Creierul omului modern poate simula anumite experiente, si de aceea nu este nevoie sa faci o inghetata cu aroma de usturoi pentru ca iti imaginezi cum va iesi. Din fericire, exista si terapeuti care sunt capabili sa te ajute sa alegi ceea ce simti, in functie de ceea ce trebuie si este bine sa se intample in viata ta.
Eleanor Roosevelt a fost intrebata daca nu este deranjata de faptul ca sotul ei, presedintele Roosevelt era un "crai". Ea a raspuns: "Da, as fi putut sa aleg si asta".
Probabil ca unii i-ar fi recomandat lui William Douglas sa isi urmeze fericirea si sa incerce o relatie cu prostituata Robin Benedict. Iar acesteia din urma i-ar fi recomandat sa faca ceea ce simte si sa inceapa sa se prostitueze pentru pestele ei Louis, langa care ea simtea ca are un viitor minunat. Daca niciunul dintre ei nu ar fi procedat asa, probabil ca profesorul ar fi avut parte de o pensie lunga sa cutreiere Europa iar fata ar fi devenit un designer de succes.
A face ceea ce simti inseamna a face ceea ce esti motivat sa faci, caci emotiile iti usureaza foarte mult activitatea. Cand esti animat de o emotie, esti "pe aripile vantului", atat de puternica iti este motivatia. Dar a face ceea ce simti coincide adesea cu acea "cale usoara", cea benefica pe termen scurt dar dezastruoasa pe termen lung.
Recomandarea mea este sa va intrebati in ce masura exista o similitudine intre "the right thing" din punct de vedere emotional si "the right thing" din punctul de vedere al bunului simt comun. De asemenea, puteti sa priviti filmul evenimentelor in documentarul de mai jos.
(1) Imaginea Temptation, de Derek Raugh, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
(2) The Line Up, (acc. Mar 18, 2017), The Professor and the Prostitute, website: The Line Up
Va urmaresc de foarte mult timp dle Iftimie, apreciez foarte mult teoriile dumneavoastra de ,,bun simt" si le-am adoptat si eu. Bine, banuiam eu ca bunul simt e ceva in genul asta, dar explicat in metafore, comparatii, exemple concrete il fac si mai palpabil. Pentru mine acestea sunt deja un fir calauzitor aceste teorii de viata si cand lucrurile devin mai grele ma tin pe drumul cel drept care e greu de multe ori si pentru cei exersati ...ca oameni suntem :). Keep up the good work.
RăspundețiȘtergereMa bucura faptul ca exista un interes pentru aceste articole. Chestia cu "bunul simt comun", este imprumutata din psihoterapia si psihologia adleriana in care m-am specializat.
ȘtergereSpre deosebire de alti terapeuti care se raporteaza la rational si realism, noi ne raportam la bun simt, pentru ca acest concept reflecta tot ce este rational si realist, omul fiind o fiinta sociala, parte dintr-un intreg, care functioneaza pe baza bunului simt - legea morala, altfel spus.
Este rational si realist sa ne preocupe ceea ce cred cei din jur si felul in care vom fi priviti de acestia, fiindca in absenta suportului acestora, viata noastra ar fi in deriva.
Terapeutul Adlerian are si un rol social, similar intr-o anumita masura preotului, cu diferenta ca noi nu impunem nimic nimanui, dar ne permitem sa sugeram in mod subtil ca un client are nevoie de o atitudine pro-sociala, cooperanta, morala, daca doreste sa razbata in viata.
Daca unii au inventat "terapia centrata pe persoana", adlerienii practica o "terapie centrata pe intreg" - iar binele nostru subiectiv este vazut prin prisma binelui colectiv - logic nu-i asa?
Caci daca "celalalt", familia, grupul, societatea sufera, vei suferi si tu, in consecinta. Asta e povestea bunului simt.