Memoria Veacurilor

În mintea ta deții o făbricuță care aduce în această lume produse, de un fel sau altul. Calitatea acestor produse depinde de calitatea resurselor pe care le folosești: Unii folosesc resentimentele și neîmplinirile personale, în timp ce alții folosesc recunoștința, pentru a genera astfel de produse. Povestea unui polonez, în România. 

☆ ☆ ☆

Scriam într-un articol precedent despre Traumele Alese și Terorism. Spuneam acolo că ele reprezintă procesul psihologic prin intermediul căruia nepoții și strănepoții victimelor au tendința să-și ia revanșa împotriva nepoților și strănepoților abuzatorilor, cu toate că primii nu au suferit niciodată acele abuzuri, iar ceilalți nu poartă responsabilitatea faptelor strămoșilor. 

Și fiindcă există această propensiune de a-ți răzbuna strămoșii, există și actele teroriste. Teroriștii acționează ca și când abuzurile despre care vorbeam mai sus s-ar fi întâmplat săptămâna trecută, deși vorbim despre evenimente care au avut loc în urmă cu zeci de ani, iar în anumite situații, sute de ani. 

Dar nu este singurul element care mă determină să observ că unele națiuni par să stea mult, mult mai bine cu memoria decât noi, românii. Și nu știu dacă ăsta este un lucru bun. Am sentimentul că, cel puțin unele dintre lucrurile întâmplate în urmă cu zeci și sute de ani, ar fi mai bine să rămână în cărțile de istorie... și cam atât. 

Pare că unii au învățat din istorie niște lecții care nu-i ajută în vreun fel, nici pe ei și nici națiunile cărora le aparțin — cel puțin atunci când observi acțiunile lor dușmănoase sau criminale, îndreptate împotriva celor din jur. E trist atunci când găsim în istorie motive pentru a ne purta mizerabil cu cei care aparțin altei națiuni...

Și găsim numeroase astfel de scuze de a fi mitocani, respingători sau de-a dreptul criminali cu alții. Mă voi întoarce la această idee spre sfârșitul capitolului. Până acolo vreau să vă mărturisesc faptul că ideea acestui articol mi-a venit atunci când am întâlnit pe internet — probabil s-ar fi putut întâmpla și în viața reală — mărturia unui polonez, despre ceea ce știe el despre România, pe care o postez mai jos.

Traducere: Când Germania și Rusia au invadat Polonia, în anul 1939, România și-a deschis granițele și a oferit azil polonezilor. Știu asta pentru că străbunicul meu l-a escortat pe președintele Poloniei către România și i s-a oferit adăpost acolo. Vă mulțumim! Noi încă ne amintim! ❤️

Mie personal îmi place ideea de a avea o relație specială cu Polonia, deși, dacă te gândești bine, strămoșii noștri nu s-au înțeles întotdeauna atât de bine, cum reiese din acest comentariu. Ba chiar au existat lupte directe între polonezi și moldovenii conduși de domnitorul Ștefan cel Mare — bătălia de la Codrii Cosminului, nu-i așa? Ceea ce vreau să sugerez este faptul că găsești în istorie pretext pentru absolut orice...

Un număr în creștere de studii științifice indică o relație semnificativă între gratitudine și fericire. Practica recunoștinței și a generozității sunt importante pentru toți cei care caută fericirea adevărată. A-i învăța pe copii să-și exprime recunoștința, le îmbunătățește acestora capacitatea de a învăța și reduce prevalența problemelor de sănătate mentală, cum ar fi depresia — ResearchGate.net

Și totuși acest tip din Polonia a găsit în istoria Poloniei un motiv pentru a fi recunoscător României! Cred că este remarcabil că s-a întâmplat acest lucru și mai cred că recunoștința în sine este un sentiment pe care nu oricine îl poate nutri, fiind rezervat mai curând persoanelor înzestrate cu o anumită noblețe a spiritului. Pare că unii pur și simplu aleg din istorie motive pentru a fi recunoscători în timp ce alții găsesc motive pentru a aduce nenorocire pe oriunde trec!

De ce se întâmplă așa — probabil că răspunsul ține de personalitate și de ceea ce obișnuiam să numesc făbricuța din creierul omului. Această făbricuță găsește mereu materie primă, resurse și energie pentru a genera acțiuni de un fel sau altul — produse dacă doriți, ale activității acestei făbricuțe. Calitatea morală a acestor produse ține adesea de calitatea resurselor investite — de exemplu lecțiile pe care alegem să le învățam din istorie.

Uneori mă întreb dacă ucrainenii vor rămâne recunoscători pentru suportul pe care l-au primit din partea noastră și a întregului continent — cel puțin noi le-am oferit ocazia! Mă refer la noi, cei care admiră curajul Ucrainei, nu la conaționalii noștri care au, așa cum am observat, un milion de motive pentru a detesta acest popor greu încercat. Nu în ultimul rând, oare nu am ratat ocazia de a fi recunoscători Franței pentru că președintele Macron ne-a oferit garanții de securitate atunci când americanii păreau că bat în retragere? 

Martin Seligman, un pionier al Psihologiei Pozitive, a dezvoltat exercițiul numit Trei Lucruri Bune, cunoscut și sub numele Ce a Mers Bine — pentru a cultiva gratitudinea și a crește nivelul de fericire. Exercițiul presupune să scrii 3 evenimente pozitive care au avut loc pe parcursul zilei și motivele pentru care s-au întâmplat acestea, în scopul de a ne focaliza pe experiențele pozitive, în locul celor negative. 

Un alt exercițiu interesant, numit Vizita de Gratitudine, presupune să scriem o scrisoare plină de recunoștință pentru cineva care a avut un impact pozitiv asupra vieții tale, influențându-te în bine, și să predai această scrisoare, în persoană — scrisoarea poate fi citită cu voce tare de către autor, la predare. Se pot chiar organiza evenimente în grupurile de consiliere psihologică, prin care invităm persoanele respective și le facem cunoscută contribuția pozitivă, în fața tuturor. 

În aceeași ordine de idei, naționaliștii maghiari, despre care am scris pe larg în articolul Trauma Maghiară, au învățat din istoria lor o lecție destul de tristă — faptul că imperiul lor a fost sfâșiat într-o mulțime de bucățele care azi alcătuiesc alte țări. Probabil că și din această cauză — dacă nu cumva numai din această cauză, maghiarii cumpără gazul criminalului Putin, sponsorizându-i astfel acțiunile teroriste în Ucraina, în timp ce ne acuză pe noi că înarmăm Ucraina și nu ne dorim pacea!

Cum spuneam, este fascinant ce alege fiecare să învețe din istorie, mai ales că istoria ne oferă un număr inestimabil de lecții, dintre care unele te fac să ai un comportament uman, de într-ajutorare, căldură și generozitate, în timp ce altele te fac să te comporți cu răceala unei pietre. Și în final, dacă folosești istoria pentru a găsi pretexte de a te comporta mizerabil cu cei din jur, consider că ai o problemă pentru care merită să te adresezi unui psiholog bun. 

(1) Imaginea Thank You, de Marcus Wockel via Pexels

(2) Research Gate, (acc. 30.09.2025), Gratitude and Generosity, website: ResearchGate.net

Continue reading

valori

Psihologie Pozitiva

Unii vorbesc despre psihologia pozitiva ca si cand ar fi citit toate cartile lui Martin Seligman. Psihologia pozitiva nu este gandire magica si nici supra-estimarea propriilor abilitati. Si totusi, ce este psihologia pozitiva?

☆ ☆ ☆

Am observat ca numerosi oameni au auzit despre psihologia pozitiva, chiar si de Martin Seligman, principalul promotor al acesteia, dar folosesc intr-un mod cu totul nepotrivit termenul de psihologie pozitiva, tradandu-si astfel lipsa de cultura psihologica. Spre exemplu, este oare psihologie pozitiva daca cineva incearca sa puna o canapea intr-un portbagaj de Duster? Sau chiar mai dramatic decat atat: cineva care isi supra-estimeaza abilitatile de inotator si se avanta dincolo de geamandura pentru ca, in final, si cu mare dificultate, sa fie salvat de la inec de catre salvamar - oare o astfel de persoana a dat dovada de psihologie pozitiva? Dar o persoana care isi pune toate economiile la bataie fiindca simte ca si le-ar putea dubla la jocul de noroc?

Daca doriti sa folositi termenul de psihologie pozitiva pentru a ironiza pe cineva care crede in ponei roz si purcelusi zburatori atunci aveti simpatia si tot respectul meu. Dar nu pretindeti ca ati citit cartile lui Martin Seligman si stiti ceva despre psihologia pozitiva! O alta categorie de persoane care vorbesc despre psihologia pozitiva, fara sa stie ce este sunt cei care considera ca psihologia pozitiva este echivalenta cu gandirea magica, asa cum apare ea in documentarele si cartile despre succes din categoria The Secret, sau in discursurile motivationale perorate de speakeri motivationali in fata unor sali pline de visatori.

Gandirea Magica, caracteristica stadiilor infantile ale dezvoltarii congitive presupune stabilirea de legaturi de tip cauzal intre propriile dorinte, comportamente sau ritualuri si evenimentele realitatii, in absenta oricarei dovezi. Un tricou norocos sau o pisica neagra care iti aduce ghinion reprezinta cateva exemple de gandire magica. Tot gandire magica este si credinta in astrologie din moment ce nu exista posibilitatea de a se demonstra stiintific (prin metode de cercetare specifice) ca influenta astrelor este reala. 

Dar sfera gandirii magice este mai diversa decat atat. Fiindca oamenilor le plac lucrurile simple, care nu necesita efort insa dau rezultate (sau cel putin traim cu aceasta convingere), acestia si-au accesat latura magica a personalitatii si considera ca se pot face anumite vraji pentru rezolvarea unor probleme, inclusiv de sanatate mentala. In documentarul The Secret, in absenta unor dovezi stiintifice propriu-zise se promoveaza ideea ca omul isi poate controla destinul prin intermediul alegerii gandurilor sale - daca vizualizam anumite scenarii (pozitive) suficient de des, nu facem altceva decat sa le atragem in viata noastra! 

Si, surpriza, nici aceasta nu este psihologie pozitiva, e doar o simplificare exagerata si o intelegere superficiala a succesului - in sensul ca atitudinea proprie genereaza succesul. Cu alte cuvinte, este gandire magica. Prin intermediul atitudinii, oamenii isi controleaza destinul intr-o anumita masura insa vor ramane intotdeauna lucruri greu sau imposibil de schimbat prin atitudine. Schimbarile devin posibile in masura in care datele realitatii le pot sustine: abilitatile noastre si ritmul in care le putem dezvolta, posibilitatea de a accesa anumite resurse, anumite oportunitati, etc. 

Bun, si atunci ce este Psihologia Pozitiva?

Adevarata psihologie pozitiva este mai putin despre succesul material si castig cu orice pret - winning. Este totusi despre atitudine si gandire, despre conectarea cu ceilalti, dar si despre auto-cunoastere, despre punerea in valoare a calitatilor personale, despre descoperirea sensului vietii, despre gratitudine si starea de bine ca mijloace de a ne spori satisfactia personala si fericirea, deci sanatatea psihica. In psihologia pozitiva a lui Martin Seligman este loc si pentru lucruri imposibile, din moment ce a scris o carte de cateva sute de pagini care se numeste Ce Putem si Ce Nu Putem Schimba, Va puteti imagina ca nu este plina de indemnuri naive de tipul Orice este posibil, asteapta-te la miracole!

Iar in speranta ca nu veti mai confunda niciodata psihologia pozitiva cu gandirea magica si idealismul tamp, va invit sa lecturati urmatoarele concepte de baza ale psihologiei pozitive:

• STIL EXPLICATIV ~ Se refera la interpretarile automate pe care fiecare dintre noi le practica in mod normal in relatie cu evenimentele de zi cu zi. Ei bine, la unii, stilul explicativ este de un pesimism patologic: evenimentele negative sunt vazute ca avand efecte permanente si predominante, in timp ce evenimentele pozitive sunt percepute ca fiind exceptii de la regula. Ca o solutie pentru stilul explicativ pesimist se propune contestarea acestor interpretari.

• NEPUTINTA INVATATA ~ Este un concept dezvoltat de echipa de cercetatori a lui Seligman care, prin intermediul unor experimente cu caini (da, stiu), a ajuns la concluzia ca psihicul animalelor ajunge sa invete neputinta si pesimismul atunci cand socurile (electrice) sunt prea multe iar animalul respectiv nu are posibilitatea de a le opri prin intermediul unor actiuni proprii - cum ar fi apasarea unei pedale.

• PSIHOLOGIA SANATATII ~ Seligman a observat faptul ca abordarile din psihologia medicala sunt focalizate mai curand pe boala, patologic si repararea lucrurilor nesanatoase. Acesta avanseaza ideea ca psihologia ar putea fi si despre educatie, munca, casatorie si chiar sport, lucruri care pot avea un impact asupra sanatatii psihice daca ar fi abordate cu mai multa atentie - pana sa tratam depresia ar fi cel putin la fel de util sa invatam ce este fericirea si cum o putem obtine.Ca un indiciu interesant - fericirea este despre a obtine ceva (fericirea naturala, trecatoare) dar si despre felul cum interpretam lucrurile: cu apreciere si / sau detasare (fericire sintetica, permanenta). 

• STAREA DE FLOW ~ Este un concept specific psihologiei pozitive si reprezinta acea stare speciala pe care o traim atunci cand practicam o activitate preferata (sportiva sau intelectuala) si prin intermediul careia ne putem manifesta calitatile personale. In starea de flow pare sa dispara notiunea de timp si spatiu iar atentia noastra este focalizata asupra activitatii respective.

• ALEGEREA SI DESTINUL ~ Seligman nu neaga faptul ca exista lucruri care nu pot fi controlate: bagajul genetic, parintii, mediul in care ne-am nascut. Totusi autorul atrage atentia asupra lucrurilor pe care le putem intr-adevar controla: atitudinea proprie, aprecierea, gratitudinea, iertarea, detasarea de trecut. 

• PLACERE, BINE, SENS ~ Viata Placuta consta in urmarirea emotiilor pozitive in relatie cu trecutul, prezentul si viitorul. Viata Buna se refera la punerea in valoare a calitatilor personale in vederea obtinerii de satisfactii mai profunde, prin intermediul starii de flow. Iar Viata cu Sens adauga o componenta in plus Vietii Bune: punerea calitatilor personale care te definesc in slujba a ceva mai presus de tine: Dumnezeu, omenirea, progresul, intelepciunea universala, etc. 

Am intalnit oameni pe internet care faceau comentarii zeflemitoare la adresa lui Martin Seligman si a psihologiei pozitive. Sigur, principala problema ar fi aceea ca vorbim despre lucruri la care nu ne pricepem. Unii dintre cei pe care i-am intalnit, cum ar fi dl. Dorian Furtuna, au probabil o pregatire temeinica in alte domenii, de exemplu Filosofia. Totusi daca as fi in locul unor astfel de persoane nu as emite teorii sau opinii cu privire la autori de tipul lui Martin Seligman inainte de a fi lecturat 3 sau 4 carti de psihologie pozitiva autentica, din scoarta in scoarta. 

(1) Imaginea Hand Stand, de Sam Kolder, via Pexels

Continue reading

seligman

Femeia Simte, Femeia Sufera

Proportia de femei / barbati cu depresie este de doi la unu. De ce sufera femeile de depresie mai mult ca barbatii? Prestigiosul psiholog Martin Seligman ofera un raspuns pertinent.

Cand spun ca persoanele depresive au o problema cu inteligenta emotionala, suna ca o denigrare si ca o insulta. Totusi, inainte de a va supara pe mine, nu ar fi rau sa cautati o definitie a inteligentei emotionale. Iar daca spun, potrivit cartii lui Martin Seligman "Optimismul se Invata", ca femeile sunt de doua ori mai frecvente in randul pacientilor de depresie, risc sa fiu considerat misogin. Totusi, ar fi poate mai util sa luam lucrurile ca atare si sa incercam sa intelegem de ce sunt femeile mai depresive.

Acum ca v-am castigat interesul, va invit sa lecturati un fragment interesant din cartea "Optimismul se Invata", scrisa de fostul presedinte al Asociatiei Psihologilor Americani, cel care, cu toate mijloacele de care dispune, alcatuieste o convingatoare demonstratie a faptului ca, de cele mai multe ori, la baza depresiei se afla un mod negativist de a interpreta realitatea si provocarile de zi cu zi.

Proportia femei / barbati cu depresie este de doi la unu. De ce sufera femeile de depresie mai mult ca barbatii? Pentru ca femeile sunt mai dornice sa mearga la doctor decat barbatii si astfel sunt mai prezente in statistici? Nu. Aceeasi proportie dominata de femei se obtine si in urma unor sondaje efectuate "din usa in usa".  Pentru ca femeile sunt mai dornice sa vorbeasca deschis despre problemele lor? Probabil ca nu. Proportia de doi la unu este prezenta atat in conditii publice, cat si anonime. Pentru ca femeile au de obicei slujbe mai proaste si bani mai putini decat barbatii? Nu. Proportia se pastreaza si atunci cand grupurile de femei si de barbati au aceleasi slujbe si salarii. Femeile bogate sunt de doua ori mai depresive decat barbatii bogati, iar cele fara serviciu de doua ori mai mult decat barbatii someri. 

(Martin Seligman)

Autorul citat exclude din start doua ipoteze destul de raspandite, mai curand la nivelul simtului comun: diferentele hormonal-biologice (ex: afectivitatea premenstruala si pospartum) si respectiv influentele genetice. Seligman, la fel de bine documentat, argumenteaza ca studiile nu indica aceste doua ipoteze ca fiind originea diferentei clinice intre barbati si femei. Nu ii raman decat ipoteze mai curand dificil de demonstrat, cel putin la vremea cand a scris 'Optimismul se Invata', in numar de 3:

• ROLUL FIECARUI SEX - O teorie usor de infirmat, prin argumente de bun simt, dar si stiintifice, care sustine ca femeile ar putea fi mai depresive datorita unor factori precum investitia lor emotionala in relatii si copii sau suprasolicitarea lor in timpurile moderne pe plan familial si profesional deopotriva. Totusi, spune Seligman, barbatii investesc in aspecte precum profesia cel putin la fel de mult, iar femeile din campul muncii sunt de fapt mai putin depresive decat cele care au ramas acasa, pentru a se dedica sustinerii gospodariei si educarii copiilor.

• NEAJUTORAREA INVATATA SI STILUL EXPLICATIV - Ambele notiuni au fost introduse in uzul stiintific de chiar Martin Seligman. Teoria, spune el, este plauzibila, dar nimeni nu dovedise la momentul aparitiei cartii ca femeile sunt mai pesimiste decat barbatii. Ulterior, s-ar parea ca au aparut astfel de dovezi stiintifice: femeile sunt mai pesimiste decat barbatii, cel putin in ce priveste banii lor, spun cercetatorii turci, considerand ca motivul este puterea de cumparare si de a face bani, mai mica si prudenta excesiva (ele sunt si mai responsabile in investitiile facute).

• OBICEIUL VATAMATOR AL RUMINATIEI - Aceasta teorie, macar la fel de plauzibila, afirma faptul ca femeile rumineaza atunci cand au probleme, in timp ce barbatii actioneaza, fie ca aceasta actiune nu este intotdeauna pozitiva: sa faci un scandal sau sa tragi o betie cu prietenii de pahar, spre exemplu. Femeile se intreaba in schimb "de ce?" si intorc problema pe toate fetele, raman blocate in incidentul respectiv si nu mai scapa din asta. Personal, cred ca aceasta ruminare nu are drept scop ajungerea la anumite concluzii, invataminte si la anumite raspunsuri constructive, fiind mai curand o complacere in emotii, ceea ce le si amplifica forta distructiva.

Legat de aceasta ultima teorie, am intalnit persoane care considerau ca inteligenta emotionala - DEF: capacitatea de a gestiona emotii proprii si de a lucra cu emotiile celor din jur - este mai curand o complacere de acest fel in emotii si o abilitate de a simti visceral lucruri scapate de sub control. GRESIT. Daca asta inseamna inteligenta emotionala, atunci spitalele de boli nervoase au un EQ mediu de speriat (in sensul bun). (*EQ - coeficient de inteligenta emotionala).

De fapt asta chiar face parte din simptomele bolilor psihice, a trebuit sa le dau de stire eu, umil. Un centru in creier al emotiilor (amygdala) excesiv de reactiv nu este tocmai o veste buna. Iar inteligenta emotionala inseamna mai curand echilibru emotional, sau abilitatea de a-ti controla emotiile, de a le da un anumit curs, de a le folosi in favoarea ta - nu insa punand in scena un santaj emotional: "faci ce spun eu sau ma imbolnavesc din cauza ta" (nici asta nu este inteligenta emotionala).

Ce le determina pe femei sa rumineze, sa se simta neajutorate si sa construiasca interpretari pesimiste ale situatiilor ar fi si mai greu de indentificat decat sa demonstram ca aceasta este sursa depresiei lor. Pe mine personal m-a preocupat acest aspect si am cautat explicatii in psihologia adleriana. Dupa cum vedeti, Martin Seligman are ipoteze explicative care pun accent mai curand pe modul in care interpretam realitatea si pe obisnuintele noastre in raport cu provocarile.

Eu consider ca si femeile, ca si barbatii, sunt tentate sa adopte masuri care implica minim de resurse consumate si maximul de beneficii - da, suntem fiinte ale minimului efort. Cu alte cuvinte, orice functioneaza, merita pus in practica, chiar si daca asta se numeste depresie. Ce obtin femeile prin depresia lor este insa discutabil. Putem in schimb sa mentionam functiile complexe ale emotiilor, potrivit manualelor de psihologie:

a. Comunicare - transmiterea unor informatii cu caracter personal si subiectiv, prin viu grai sau prin intermediul limbajului non-verbal

b. Influenta - posibilitatea de a obtine o anumita modificare in comportamentul celuilalt. De ex. copilul care plange obtine mai mereu ceva din partea adultilor

c. Contagiunea - proprietatea emotiilor de a contamina persoanele din jur, sau chiar persoanele aflate la departare (tine mai mult de parapsihologie dar nu ar trebui neglijata aceasta proprietate a emotiilor).

d. Modulare afectiva - accentuare sau diminuare a starilor afective. De exemplu, prin plans unii se descarca dar altii se incarca si mai mult cu stari afective negative

e. Energizare - emotiile sustin comportamentul, facilitand realizarea unor actiuni sau inhiband realizarea altora. Prin emotie suntem motivati sau, dimpotriva, impiedicati sa realizam anumite activitati.

f. Feedback existential - prin intermediul emotiilor ne putem da seama cat de multumiti suntem in relatie cu aspectele realitatii

Dupa cum observati, cateva dintre functiile emotiilor ar putea sa ne ofere indicii legate de sensul neputintei invatate, al interpretarilor prapastioase sau al ruminatiilor fara de sfarsit. Si nu as dori sa creez sentimente de vinovatie si cu atat mai putin furie in randul cititoarelor acestui blog - depresia nu este manipulare constienta. Insa capacitatea emotiilor asociate depresiei (tristete, gol interior) de a crea raspunsuri emotionale favorabile in jur este pusa in valoare in unele cazuri, fie ca ne dorim asta, fie ca nu suntem constienti ca ne dorim acest ajutor.

Cand o persoana intelege ca singura fiinta care poate cu adevarat sa o salveze este ea insasi, atunci acest "mod economic de functionare" este lasat in urma si inlocuit cu actiunile adaptative si asteptarile realiste. Este greu insa sa luptam cu stereotipurile culturale. Spre exemplu, nu stiu daca ati observat, dar in povesti, nu prea exista Super-femei, ce realizeaza lucruri marete prin actiunile lor curajoase. Femeia este mai curand o victima neajutorata a cate unui zmeu, sau, in cel mai bun caz, un trofeu pe care il primesc Feti-Frumosii cei mai curajosi. Femeia exista din si pentru dragoste.

(1) Imaginea Despair, de Chiara Lily, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Research Gate, (acc. 06.10.2017), Women feel more pessimistic than men: empirical evidence, website: Research Gate

(3) Seligman, M., (2004), Optimismul se Invata, editura Humanitas, Bucuresti

Continue reading

seligman

6 Secrete ale Fericirii

Intelegem fericirea in moduri diferite: precum primatele, limitati la momentul prezent si placerile sale intense, ori privind in perspectiva si acceptand ca trebuie sa platim un pret pentru fericirea noastra durabila.

S-ar putea sa va para inoportun un articol despre fericire intr-un moment in care in lume au loc atentate teroriste infioratoare comise fara pic de sensibilitate si ignorand cu desavarsire drepturile si sentimentele celor din jur, ba chiar incercand sa le influenteze in cele mai malefice moduri. Astfel ies la suprafata toate vulnerabilitatile noastre si suntem exilati pribegind la marginea propriei existente.

Stiti insa ca un act terorist are scopuri precum raspandirea fricii, atragerea atentiei sau etalarea puterii ori "reglarea unor conturi", razbunarea, si, in masura in care reuseste sa isi atinga scopurile, vietile noastre devin mai sarace si noi devenim mai limitati si mai neputinciosi.

Mi-am propus sa va atrag atentia asupra catorva trasaturi neasteptate ale oamenilor fericiti. Fiindca imi imaginez ca toti suntem convinsi de faptul ca un om fericit este acela care face ce vrea el si anume numai lucruri care ii fac placere, as vrea sa va contrazic si, daca se va putea, sa va schimb aceasta convingere profund gresita despre fericire si oamenii fericiti.

Fericirea nu este doar un "dus hormonal", cu dopamina si serotonina, ca urmare a faptului ca toate decurg dupa pofta inimii si toata lumea va face pe plac la orice ora - de altfel, ma indoiesc ca ati fi fericiti daca, prin absurd, s-ar intampla asa ceva si ar deveni o adevarata provocare sa intalniti acea situatie cand lucrurile nu stau asa cum va doriti, dupa cum oamenii populari se dau in vant dupa cei care nu-i prea suporta.

Oare de ce? Pana va ganditi la un raspuns, am sa va invit sa descoperiti cateva trasaturi definitorii ale oamenilor fericiti, care va vor ajuta sa intelegeti de ce a face ceea ce va place nu reprezinta in niciun caz adevarata cale spre fericire.


Iata lista la care m-am gandit:

1. Curajul - Da, este nevoie de curaj pentru a face lucruri banale, cum ar fi sa ne gasim prieteni, un partener de viata sau un loc de munca. Curajul presupune sa depasim zona de confort, in ciuda faptului ca zona de confort ne promite atat de multa liniste si siguranta. Este o iluzie - cand, de frica, ramanem in zona de confort, realizam ca zona de confort in sine devine tot mai nesigura, privandu-ne de linistea si siguranta de care avem atata nevoie. In mod paradoxal, mai multa liniste se afla dincolo de limita zonei de confort, unde primim si confirmarea potentialului exprimat si sentimentul evolutiei, al cresterii personale. 

2. Curiozitate - Curiozitatea este de asemenea o trasatura a oamenilor fericiti. S-a descoperit de altfel prin intermediul unor studii stiintifice faptul ca exista o legatura intre fericire si capacitatea noastra de a ne simti curiosi in legatura cu diverse aspecte ale existentei. Curiozitatea consituie o parte importanta din motivatia pentru depasirea zonei de confort. A dori sa stii ce se afla dincolo de cele cunoscute ne pune in miscare si ne anima spiritul. Curiozitatea este insusirea fundamentala a geniilor dar avem de castigat fiecare de pe urma acesteia. 

3. Sacrificiu - Legatura intre fericire si spiritul de sacrificiu este de netagaduit. Desi, in aparenta sacrificiul poate fi asociat cu suferinta si durerea unei vieti austere, in realitate sacrificiul este o conditie necesara pentru evolutia noastra in viata. Prin sacrificiu invatam ca durerea de azi asigura bunastarea de maine, stiind ca placerea de azi s-ar putea sa ne aduca probleme mai tarziu. Sacrificiul se ascunde in spatele "principiului amanarii recompensei", aflat la baza civilizatiei. 

4. Disciplina - Dupa cum observati, ma indrept catre concluzia ca, practic, fericirea este cam acelasi lucru cu civilizatia - nu poti fi fericit de unul singur, iar traiul in sanul societatii te pune in valoare in masura in care esti capabil sa respecti reguli, sa faci eforturi, sa dezvolti auto-controlul. Cele mai civilizate natiuni sunt in acelasi timp si cele mai disciplinate, cele care au un cult pentru reguli, regulamente si legislatie. Disciplina poate fi dureroasa, ca si curajul, curiozitatea sau sacrificiul, insa merita din plin sa ne-o insusim, inca de la cele mai fragede varste. 

5. Optimismul - Daca nu am crede ca eforturile, sacrificiile si disciplina au un rost si ne vor conduce la o fericire durabila, probabil ca ne-ar lipsi motivatia de a le pune in practica. Da, optimismul reprezinta un adevarat combustibil al personalitatii, avand un rol central in procesele motivationale. Prestigiosul psiholog Martin Seligman considera ca lipsa optimismului (pesimismul) este cauza principala a depresiei si a tuturor tulburarilor asociate acesteia - sanatate precara, imunitate si eficienta scauzuta, relatii deficitare, etc. 

6. Profunzimea - Am introdus si aceasta dimensiune a fericirii - civilizatie pentru ca avem nevoie de un fir care leaga toate celelalte elemente din aceasta lista. In absenta profunzimii nu am avea valori, principii si scopuri, nu am crede in acestea si, in fond, nu am mai fi noi, ca personalitati bine definite. Profunzimea - dimensiunea integratoare a personalitatii, se reflecta in povestile, miturile si legendele care ne anima existenta, oferindu-ne o sursa de inspiratie in eroi si modele de comportament, cu care ne putem identifica, spre a creste, calauziti de pilda lor.

Da, a face ceea ce va place, cu alte cuvinte, a recurge la gratificatii imediate, lucru care nu ne-ar deosebi in niciun fel de o primata oarecare, nu poate fi calea spre fericire nici macar in cazul in care aceasta gratificatie imediata va provoaca un dus de hormoni ai fericirii. Am aici in vedere folosirea drogurilor - prototipul gratificatiei imediate.

Gratificatiile imediate va ofera o placere intensa dar efemera, pe care unii o confunda cu fericirea. Adevarata fericire este mai curand o stare de serenitate existentiala care un dispare odata cu disparia efectului efemer al drogului sau odata cu aparitia unor evenimente care nu ne sunt pe plac, ori, mai rau, care pun sub semnul intrebarii supravietuirea noastra.

Cred ca, in lipsa cronica a fericirii, oamenii se multumesc cu iluziile oferite de simturi, lucru care le incurca existenta in cele mai sinistre moduri. Un mod inferior, egoist, limitat la clipa prezenta de a intelege sensul vietii nu face decat sa ne condamne la suferinta fara-de-sfarsit. Universul ne condamna la suferinta pentru a ne provoca sa evoluam.

(1) Imaginea Risk, de Dr. Gilly Bean, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vointa

Neputinta Invatata

  Ce faci pentru a-ti ascunde neputinta? Inventezi un joc umilitor, prin care iti afirmi "spiritul ludic" sau pur si simplu fugi? Neputinta invatata este una dintre cele mai fascinante arii de cercetare in domeniul psihoterapiei.

Neputinta invatata este un concept descoperit de catre psihologul pozitivist american Martin Seligman. Se refera la faptul ca, in conditii exceptional de stresante, care se repeta constant, invatam ca nu suntem capabili sa facem fata si renuntam la eforturile de adaptare.

Efectele neputintei invatate sunt deosebit de negative pe termen lung. Ele se vad atunci cand, avand de administrat o situatie moderat dificila, vom fi suficient de descurajati incat nici macar sa nu luam in calcul posibilitatea de a ne implica in rezolvarea problemelor respective. In timp ce viata solicita eforturi adaptative fiecaruia dintre noi, cel care a invatat neputinta renunta de la bun inceput la aceste eforturi, cu certitudinea nefasta ca ele nu au absolut niciun rost.

Dar oare cum se manifesta neputinta invatata? Cred ca are manifestari dintre cele mai subtile, desi se poate manifesta si prin simpla pasivitate sau evitare a situatiilor provocatoare - de exemplu, ignor sau evit orice incercare a altora de a se apropia de mine cu ganduri serioase, cum ar fi intemeierea unei familii - "La ce foloseste in fond o familie?!? Nu mi-a ajuns `fericirea` din familia de origine!?!". 

Adesea, neputinta invatata este deghizata in cu totul altceva, din teama persoanei respective de a nu fi asociata cu ideea de lasitate. In loc sa se vada ca am fugit din relatie, incep sa pun in scena jocuri penibile si umilitoare, sa pun tot felul de conditii si sa emit pretentii, din care ceilalti isi vor salva pielea la timp, si vor pleca ei primii. In felul acesta pot sa ii acuz de lasitate, in timp ce lasitatea proprie scapa perfect neobservata. Seamana putin cu situatia tipului caruia ii mureau in conditii misterioase toate nevestele...

Un alt mod interesant de a ne ascunde neputinta invatata este acela de a simula implicarea in situatii fara sorti de izbanda, de a lupta pentru o cauza pierduta de la bun inceput. De exemplu, te poti indragosti de cineva care este deja casatorit, sau de un star de la televizor, de cineva care locuieste in alta tara sau de cineva care pur si simplu te uraste. Faptul ca partenerul visurilor tale este ocupat, sau te respinge, te scuteste de a mai da piept cu provocarile reale ale relatiilor pe care le-ai putea intemeia cu unul dintre celelalte 8 miliarde de suflete de pe planeta.

Psihologia este mai mult decat despre medicina si a repara lucruri nesanatoase. Ea este despre educatie, munca si casatorie - are legatura chiar si cu sportul. Ceea ce vreau sa fac este sa ii determin pe psihologi sa lucreze cu oamenii pentru a-i ajuta sa cladeasca puncte de sprijin in toate aceste domenii. Martin Seligman

De fapt ceea ce Martin Seligman descoperise in anii sai de ucenicie, in experienta sa de contact cu animalele de laborator, fusese descoperit cu ceva timp inainte de catre Alfred Adler - este vorba despre complexul de inferioritate. Seligman, cel care avea sa devina presedinte al asociatiei psihologilor americani (APA), a observat ca animalele de laborator pe care se faceau cele mai sinistre experimente de psihologie, dupa ceva timp, incepeau sa nu mai raspunda la "stimularile" aplicate de cercetatori. Cateii folositi in cercetare ajunsesera sa se tavaleasca pe jos si sa schelalalie in cel mai jalnic mod.

As spune ca aceste animale pur si simplu sufereau de depresie iar modul in care se manifestau te-ar fi dus cu gandul la un atac de panica. Ele dezvoltasera aceste simptome ca urmare a multiplelor abuzuri la care fusesera supuse prin munca de cercetare stiintifica. A fost apoi nevoie de eforturi disperate din partea cercetatorilor pentru a le ajuta pe animale sa descopere "logica" experimentului, adica, spre exemplu, locul din cusca unde nu erau curentate. Cercetatorii trageau si impingeau cainii in acele locuri pentru a obtine o reactie adaptativa din partea acestor animale nefericite.

Am reflectat zilele acestea la aceste incidente si am inteles faptul ca ni se intampla la fel si noua. Cand viata ne dovedeste ca nu putem controla nimic si ca circumstantele ne depasesc, invatam ca nu mai avem o alta sansa decat aceea de a castiga mila. Cainii care se tavaleau pe jos schelalaind mai mizau doar pe bunavointa cercetatorilor. Plansul lor parea sa spuna "nu inteleg ce vrei de la mine, nu mai pot sa indur asta, trebuie sa incetezi pentru ca faci ceva gresit, cineva trebuie sa opreasca asta."

Neputinta invatata anihileaza capacitatea noastra de a ne implica in rezolvarea problemelor. La oameni, ea poate sa fie generalizata, adica sa cuprinda multiple arii ale vietii, in care persoana respectiva a inteles ca nu poate face fata, sau poate sa fie limitata doar la anumite domenii, spre exemplu, munca sau relatiile intime, ori prieteniile. In urma unei experiente nefaste cu radacinile in situatiile copilariei, o persoana isi cladeste cu timpul o identitate in care s-a conturat incompetenta sa, de care se va folosi mai tarziu pentru a evita orice eforturi legate de respectivele provocari.

"Eu pur si simplu nu inteleg de ce trebuie sa ai prieteni!" - par a spune unii dintre noi, ca urmare a unei istorii de viata in care prietenii i-au deziluzionat profund. Sau "Eu pur si simplu nu-i inteleg pe barbati!" - par a spune anumite femei cu o experienta nefasta legata de barbati. Vedem asadar cat de importante sunt experientele copilariei, si mai mult decat acestea, cat de importante sunt invatamintele cu care ramanem din ele. De aici ne formam asteptari si chiar strategii prin intermediul carora nu facem altceva decat sa ne protejam de situatiile pe care le consideram toxice.

Ai si tu vreo neputinta invatata?
Cum se manifesta aceasta?
Si cum ar fi viata ta in absenta ei?

Continue reading

victime