Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

joi, 28 iulie 2016

I.D.E.A.

"I don't eat anymore", spune un motto descoperit de fetele care urmaresc un ideal al frumusetii de neatins. Si totul incepe cu micuta papusa Barbie, cu super-puteri hipnotice.




Ministrul educatiei din U.K., d-na Elizabeth Truss, sugera in 2014 faptul ca fetitele ar trebui sa se joace cu jucarii "nespecifice genului", cum ar fi lego (!...!) - ceea ce le-ar oferi sansa de a concura, mai tarziu cu baietii, de la egal la egal, pentru posturi specifice acestora, cum ar fi acela de inginer sau, de ce nu, pilot de avion, mai ales ca, macar statistic, oamenii nu ar avea incredere intr-o femeie pilot. Un nefericit stereotip cultural, credea dansa.

Iar daca jucariile baietilor ii ajuta pe acestia sa devina "importanti", facand ceva, construind, reparand, purtand lupte, etc, ei bine, jucariile fetitelor, par a le induce acestora ideea ca vor deveni importante aratand intr-un anumit fel, ca si cand aspectul exterior ar reprezenta un fel de expresie exterioara a valorii personale interioare.

Desigur, papusile pot fi bucatarese sau medici, este adevarat, dar cand vine vorba despre frumusete, restul nu mai conteaza. Iar la varsta jocului cu papusile, standardele de frumusete sunt interiorizate intr-un singur mod: prin intermediul papusilor si a trasaturilor acestora. Idealul absolut al frumusetii este, cu siguranta, papusa Barbie.

Ceea ce fetitele nu stiu, este faptul ca, daca ele ar arata, intr-adevar precum Barbie, cu picioarele nefiresc de subtiri si talpi punctiforme, cu talie subtire si gatul lung, ei bine, astfel de femei nu ar putea nici sa nasca, nici sa lucreze si, daca te gandesti bine, nu ar putea sa faca nimic. Nici macar sa ramana sau sa se deplaseze in pozitie bipeda. Total inutil sa mai vorbim despre cum ar fi sa ridice vreo greutate, ca de exemplu o plasa plina de cumparaturi.

De la aparitia papusii Barbie, prin anii '50, oamenii au privit-o cu scepticism si suspiciuni bine intemeiate, ceea ce nu a impiedicat-o pe micuta si "desavarsita" Barbie sa devina una dintre cele mai populare jucarii din lume, facand vanzarii impresionante, de miliarde.

Ca o replica timida a acestei adevarate primadone a jucariilor, a aparut Emme. Cine? Da, exact! Nici macar nu ati auzit de replica cu proportii fizice "rationale", pe care le-ar valida pana si organizatia mondiala a sanatatii - daca n-a facut-o deja. Oamenii par a fi ramas la conceptia ca un ideal trebuie sa fie intotdeauna de neatins si putin ... bolnav.




Istoria lui Barbie a continuat in aceeasi nota asezonata cu tot felul de controverse. In Arabia Saudita papusa a fost interzisa, din motive usor de inteles, lucru care le-a protejat probabil pe femeile de acolo de insecuritati personale "taioase", tinandu-le departe de solutii extreme precum chirurgia plastica, ca ultima speranta de a se apropia de idealul lor "vinovat", intrupat de pretentioasa papusa Barbie.

Cu toate acestea, se pare ca tot femeile occidentale au ajuns la concluzia ca micuta papusa cu puterea de a hipnotiza in masa, le-a cam spalat creierul, determinandu-le sa se simta vinovate pentru fiecare inghetata consumata si generand sloganul anorectic I.D.E.A. ("I don't eat anymore!" - Gata cu mancarea, nu mai este la moda, in caz ca statuia Venus din Willendorf, cu suncile ei in valuri, parea, intr-o alta faza a istoriei, sa fie de o alta parere!). Asta da Idee...

Un studiu realizat de doua cercetatoare britanice si publicat de Asociatia Psihologilor Americani are urmatoarele concluzii:

Omniprezenta papusa Barbie a fost examinata in prezentul studiu ca o posibila cauza pentru imaginea corporala nesatisfacatoare a fetitelor. Un total de 162 de fetite, cu varste curpinse intre 5 si 8 ani, au fost expuse fie unor imagini cu papusi Barbie, fie unor imagini cu papusi Emme, sau unor imagini fara papusi (grupul de control), iar apoi au completat afirmatii legate de imaginea lor corporala. Fetitele expuse imaginilor cu Barbie au exprimat o apreciere a corpului propriu mai redusa si o dorinta mai mare de a fi mai slabe, in comparatie cu fetitele care au fost expuse unor alte conditii. Oricum, impactul imediat negativ al papusilor Barbie nu a mai fost la fel de evident la fetitele mai mari ca varsta. Aceste descoperiri sugereaza ca, desi papusile inceteaza sa mai reprezinte un ideal, expunerea timpurie la papusi cu forma nerealista ar putea sa afecteze negativ conceptia despre sine si creste riscul dezvoltarii unor tuburari de comportament alimentar si a fluctuatiilor de greutate. H. Dittmar, E. Halliwell

O alta interpretare posibila a rezultatelor obtinute de acest studiu ar putea fi aceea ca, odata cu evolutia personalitatii, fetele devin mai realiste, mai increzatoare in sine, invata sa inteleaga ca se pot afirma si sunt demne de a fi iubite, chiar si daca nu sunt "la fel de frumoase" precum anorectica Barbie. Statistic vorbind, fetitele devin mai echilibrate, cu trecerea varstei, semn al faptului ca si varsta lor emotionala evolueaza, in stransa legatura cu varsta biologica.

Din minoritatea care insa nu reuseste sa dezvolte aceasta maturitate emotionala, probabil ca se vor alege viitoarele perfectioniste, a caror suferinte se vor concretiza intr-un diagnostic cum ar fi depresia, anorexia nervoasa, dismorfofobie, tulburare obsesiv - compulsiva, sociofobie, etc, toate avandu-si radacinile intr-o imagine corporala deficitara.

Iata cateva sugestii adresate femeilor din aceasta categorie:


>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea A perfeicao engana, de Nathalia Carpenedo Ferarri, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) International Business Times, (acc. Iulie 28, 2016), Daughters should be playing with lego, not dolls, website: International Business Time

(3) Psych2GO, (acc. Iulie 28, 2016), Barbie: how strong is her psuchological effect, website: Psych2GO

(4) NCBI, (acc. Iulie 28, 2016), Does Barbie make girl want to be thin?, website: NCBI

(5) Rehabs, (acc. Iulie 28, 2016), Dying to be Barbie, website: Rehabs
Show comments
Hide comments

4 comentarii:

  1. Oare nu invinovatim prea mult papusile acestea? Hai sa ne gandim la ce fel de "modele" ne-a oferit societatea in general pornind de la ceva mult mai accesibil decat papusile Barbie (al caror pret variaza de la 20 la peste 100 de dolari). Eu, ca am o varsta :), am crescut cu Cenusareasa (care in cartea mea si desenele animate e roscata) si Alba ca Zapada (probabil singurul personaj feminin pozitiv si brunet de pe vremea mea) si foarte multe zane care inevitabil sunt blonde si subtiri, firave, numai bune sa saliveze balaurul dupa ele, iar printii sa se intreaca sa le salveze. Cenusareasa, roscata, era ea harnicuta si persecutata, dar ii placea sa se strecoare pe furis pentru cateva momente de placere in bratele printului care nu reuseste sa o recunoasca altfel decat dupa marimea pantofului (serios?!). De atunci lucrurile au evoluat, cica, dar tot blondele sunt personajele angelice cu nevoi pe care numai un caracter darz le poate salva. Ati vazut Frumoasa si Bestia? Frozen? Brave? Roscata versus blonda, dezinvolta si usor anarhica roscata versus fragila si blanda blonda, stereotipuri la care sunt expuse nu doar fetitele, dar si baieteii, care cresc si isi construiesc idealul feminin dupa ceea ce vad la televizor sau pe tableta parintilor s.a.m.d. Si cred ca pana sa ajunga fetitele sa isi doreasca sa arate intr-un fel, mamicile, care se presupune ca au discernamantul rezervat adultilor, impun primele cerinte estetice intai lor inselor si prin extensie si fetelor lor, apoi apar baieteii cu nevoi dictate de hormoni si mai tarziu (in cazul, zic eu, fericit) apar si barbatii cu convingeri estetice, exprimate valoric in binecunoscutul 90-60-90.
    Sfaturile oferite chiar sunt pline de bun simt si asta se si cere de fapt, moderatie, bun simt si intelepciunea de a cultiva valorile (mai putin efemere decat cifrele care se mai schimba cum de altfel se schimba si cele care alcatuiesc varsta).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred ca se exagereaza in buna masura atunci cand (toata) vina este aruncata peste inocenta Barbie... Si de altfel, spre finalul articolului am incercat, asa cum ai vazut, sa atrag atentia ca, cel putin la fel de importante sunt modelele de rol instituite de fiecare dintre parinti, care sunt adevaratele influente din viata unei fetite, si, nu in ultimul rand, curentele sociale care promoveaza un anumit look. Trebuie sa existe o legatura intre toate acestea, intre aceste influente, in virtutea "teoriei campului" si, cel mai probabil, fiecare caz este unic iar concluziile cu caracter de generalitate nu ne sunt de mare folos. In ultima instanta, a nu pune etichete in absenta unei minutioase cunoasteri, este o dovada de respect, nu-i asa?

      Ștergere
  2. Cu sau fara respect, etichete s-au pus tot timpul, deoarece gandim in paradigme. Dar asta si e ideea: etichetele sunt lipsite de substanta, faptul ca vine o persoana si iti pune o eticheta dupa cat a dus-o capul nu inseamna ca necesita si o reactie. Etichetele functioneaza ca si acele "judecati" la care auzi frecvent aplicat - politically correct-ul "Nu judeca pe altul". In definitiv putini judeca pentru a da sentinte, aceste judecari mai degraba sunt evaluari mai mult sau mai putin individuale. Ele in sine sunt inofensive si nu ar trebui sa afecteze recipientul, deoarece de cele mai multe ori spun mai multe despre emitent decat despre destinatarul lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum imi dau eu seama de ce nu am mai multe commenturi pe blog. :)

      Ștergere